2,808 matches
-
spuse cineva. M-am uitat să văd cine vorbise. Era unul dintre albi. Purta pantaloni din piele de cerb și cizme de cauciuc, ca tăietorii de lemne, și, ca și restul tipilor, avea o cămașă-n carouri, Însă nu purta șapcă; fața Îi era albă și mâinile la fel, albe și mici. — N-ai de gând s-o Închizi odată? — Ba da, sigur, spusei, Închizând ușa. — Mulțumesc, spuse. Unul dintre bărbați chicoti. — Ai mai avut de-a face vreodată cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vechi ce va trebui În curînd Înlocuit, Își spunea, dar mai Încolo, nu mai avea bani acum. MÎine sau poimîine după-amiază, pînă joi oricum, va vopsi În negru lucios șareta după ce-i va repara Încheieturile...a venit primăvara! Își trase șapca pe ceafă. „Care va să zică s-a terminat cu pămîntul N-a fost să fie...” Cerul lucea deasupra necrezut de albastru. „Vedeți, domnule judecător - Își vorbea - spuneați că dreptul de proprietate... ziceați ceva că mă simțeam stăpîn, sigur pe mine... cînd n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
conținut fabulos. La ora aceea Lung mătura cu lunga lui legătură de nuiele drumul din fața casei, și podețul de peste șanțul din dreptul porții. Se Întîmplă tocmai atunci să treacă primarul, un om bine făcut, la vreo treizeci de ani, cu șapcă trasă pînă la mijlocul frunții: - E! cum e? Îl Întrebă văzîndu-l măturînd cu zel. Lung se opri din mica gospodărire: - Cum să fie? Bine. - Vezi? cînd te ții de treabă, așa e. Era, În gîndul primarului, o aluzie la arestarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vorba primarul. Soția lui Lung se ivise tocmai atunci În poartă, atrasă de conversația auzită: - Să trăiți! ură ea, cu ipocrit respect, dar primarul, care se Îndepărtase cîțiva pași pe drumul lui, o salută neglijent, cu două degete ridicate spre șapcă, fără vreo Însoțire de cuvinte; era preocupat de „problemele ridicate de săparea unei fîntîni noi, la ieșirea dinspre nord a comunei. - „Ee! ce știe el?, Își zise Lung, - un copil - habar n-are despre ce-a fost odată!”. Se gîndea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
burta În stînga, pe rezemătoarea de care-mi sprijinisem eu cotul de medic. L-am lovit scurt, cu cotul. Îl mai lovesc și-acum, după unsprezece ani, și geme. Cu toate că stau la etajul șase, de unde zăresc tramvaiele, căciulile, pensionarii cu șepci de baseball, pe una scrie Thriller, cîinii, cărucioarele, vălătucii de funingine În tornade de gunoieri, discoteca cu firma luminată ritmic NEVADA, și studentele sau ce sînt cu pantofi cu botul lat și decolteu care m-a stupefiat de mic. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În stația Universității.” Vocea metalică din tavanul vagonului. Clicul microfonului care se Închide. Priviri speriate. Metroul nu oprește, Într-adevăr, dar Încetinește suficient pentru a zări pe peron cel puțin o duzină de indivizi Îmbrăcați În uniforme de camuflaj, cu șepci și bocanci Înalți, legănînd alene bastoane albe. Au aerul soldaților americani din trupele speciale de intervenție peste tot. Și e firesc să poarte uniforme de camuflaj, În stația de metrou de la Universitate sînt foarte mulți copaci. Timp de patru, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
purtător de funcție, infectat și Înconjurat de prostie, o prostie primitivă și abisală, de datul din coate și fălci, de neaoșul și irevocabilul servilism, personaj ce poartă cu demnitate un tricou pe spatele căruia scrie Mercedes. Tot așa cum pe cozorocul șepcii de baseball a unui moș bîlbîit, ireversibil cretin, fost turnător, peticit abominabil și vecin cu mine, scrie Logitech. S-ar putea reproșa filmului cîteva lucruri mărunte, care nu-l Împiedică Însă să fie excepțional. E ca la femei. O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Trăiesc pentru plăcerile tale non-stop. Lămîia combate transpirația. Să te dai cu lămîie la subsuori? Și-n ceai ce mai pui? VÎnd autocar neoplan. Preț discutabil. Rădăcina mărește sînii, OZN-urile invadează România, românii merg tot mai des la WC, șepcile lui Ceaușescu se vînd bine, patru sute de mii bucata fără cozoroc, 6 sfaturi pentru abdomen plat, 15 moduri prin care să vă simplificați viața și să deveniți fericiți, sfatul nr. 7: nu cumpărați șosete colorate, nr. 15: alegeți perna potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu un Parker la fel de mototolit ca Val Kilmer/Jim Morrison, chior de beat tot timpul și care, dacă e să judeci după coloana sonoră, nici măcar nu cîntă cine știe ce. Bine c-a mai scăpat lumea de-un bețiv, mîrÎie spectatorul cu șapcă amfibie dînd pe gît o bere Ursus. Fiindcă muzica lui Bird, ca a oricărui deschizător de drumuri, nu-i lesne de-nțeles, nu e Benny Goodman, Amstrong ori Ella Fitzgerald, nu excelează prin melodicitate, iar Eastwood a mai și reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-i ascultau. Am citit-o și eu, și tot de la primul la ultimul rând... - Da, dar ziarul de care vă vorbesc mă asigura că suntem în mai 1966! - Poate o fi fost un număr vechi, interveni un tânăr cu șapcă trasă adânc pe frunte până în dreptul sprâncenelor. - Da, dar vedeți..., se pregăti să-i explice, scuturîndu-și din nou pelerina, parcă ar fi vrut s-o arunce peste umeri, adunînd-o, întreagă pe spate. - Despre ce e vorba? întrebă cineva de lângă zid
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Celalt izbucni în râs. - Prea mă crezi prost, tovarășe. Pantelimon păli și încercă zadarnic să zâmbească. - Eu? începu. De ce să vă cred cum spuneți d-stră?... Eu... Dar se întrerupse, văzând apropiindu-se foarte grăbit, aproape în fugă, pe tânărul cu șapca trasă pe frunte. - Plecase de-acasă, șopti gâfâind. Plecase cu cinci minute înainte. - De la n-rul 13? - Nu, de la 13 bis. - Atunci te-a păcălit din nou. Ți-am spus că la 13 bis... Dar, în sfârșit, deocamdată n-are importanță
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
1960 sau 1956! Îl privi din nou, cu pleoapele mult apropiate, apoi șuieră printre dinți. - Prea ne credeți proști, tovarășe! - Eu, tovarășe? exclamă Pantelimon lipindu-și mâna liberă de piept. - Nu vă mai astîmpărați! Apoi, întorcîndu-se brusc către tânărul cu șapcă. - Ce era cu Slatina? Îl cunoaște cineva? - E de la aceeași secție cu Făinaru. Se referea la chestia din septembrie. - Atunci e suspect... - Așa spunea și Făinaru. De aceea... - Bine, am înțeles! îl întrerupse privindu-l amenințător în adâncul ochilor. III
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aici, indiferent de ce motive o avea, asta e o tîmpenie foarte mare. Da’ a fost mereu un tip foarte curajos și foarte tîmpit. — Arată-mi-l. — Acolo, la masa aia cu aviatori. — Care-i el? — Cel cu fața maronie. Cu șapca așezată Într-o parte. Ăla care rîde acum. — Și e fascist? — Da. — N-am mai văzut un fascist atît de aproape de cînd cu Fuentes del Ebro. Este mulți fascist aici? — Mai apar cîțiva din cînd În cînd. — Bea ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lungul șoselei. Putea să vadă bine În ambele direcții - se uită În sus, pe deal, și apoi În jos, unde erau docul și lacul, promontoriul Împădurit care traversa golful În spatele căruia se deschidea lacul, pe apele căruia se puteau vedea șepcile albe ale celor care navigau. Stătea sprijinit de un cedru mare și-n spatele său se Întindea un crîng des de cedri crescuți din mlaștină. Soră-sa stătea lîngă el pe niște mușchi și-și pusese brațul pe după umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
te plictisesc sau că trebuie să cheltui prea mult cu mine. — SĂ facem un plan, Îi spuse Nick Adams. Se uită În susul și-n josul străzii, apoi la cerul pe care treceau norii Înalți și albi de după-amiază și la șepcile albe de pe lac. — Eu aș lua-o prin pădure pînĂ la hanul Ăla de după promontoriu, și acolo să vînd păstrăvii. I-a cerut pînĂ diseară, la cină. În vremurile astea, la cină se mănÎncă mai mult păstrăv decît pui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
următoare și-i cunoștea și pe cei care le cumpărau. Servise În magazinul Ăla Într-o vară și știa să descifreze codurile scrise cu stiloul pe cutiile de carton În care erau pantofi, pîslari de iarnă, șosete de lînĂ, mănuși, șepci și pulovere. Știa cît fac coșurile alea aduse de indieni și era prea tîrziu să le mai poată da la un preț bun pentru anul Ăla. — De ce le-ați adus așa de tîrziu, doamnă Tabeshaw? Întrebă. — Prea multă distracție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se scurge gălbenușul cînd mușcă din sendviș, savură murătura, oul și șunca și mirosul cafelei de dimineață. — Chiar că au ceva necazuri pe-acolo, Ă? spuse bărbatul de la tejghea. Era un tip În vîrstă cu fața bronzată pînĂ la cozorocul șepcii și pistruiată și albă deasupra. Roger observă că bărbatul avea o gură subțire și rea și că purta ochelari cu rame de oțel. — Da, necazuri din plin. — ȚĂrile astea din Europa, parcă-s toate la fel. Necaz după necaz. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mâneci largi. Era una dintre puținele colege de la școală, a cărei prezență o remarcase, după ce aflase despre tatăl ei, că fusese moșier. Fostul boier încă mai purta, ca semn al averilor de altă dată, o manta din doc și o șapcă albă - tipic pentru acea categorie de oameni. Soția lui purta, când ieșea prin sat, o fustiță cadrilată din pânză de casă, o cămașă de in brodată cu cruciulițe albe și negre. Își înfigea un pieptene din metal în păr și
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
împletitura", să caut defectele, ochiurile rărite, nodurile care leagă firul evenimentelor. "S-a săturat să-l aștepte pe Roosevelt. Roosevelt a uitat să debarce-n Balcani, cum a promis și Liselle nu mai are răbdare. Pleacă. E o invazie de șepci proletare în București, ceva de speriat. Pînă și restaurantul Cina a devenit cantină muncitorească". Mai văd rozul supranatural al degetelor ei, strînse pe coada ceștii de cafea. Ne ducea cu trăsura, pe mine și pe Brăduț, la o ultimă cofetărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-i, bă, un picior în cur, dacă nu se mișcă mai repede!" Iordan se detașa de dificultățile cotidiene, de tot ce nu era recital proxim. Ea rămînea în casa pe jumătate ocupată, fără sentimentul chez-soi, de frica mitocanilor beți, cu șepci și-n lodene kaki, păroase. Nu mai ieșea în orașul malodorant, pe străzile cu nume schimbate. Prefera să "efleureze" cărțile cu cotoare aurite. Și ce imagine idilică aveam despre "mersul cu copiii", din diminețile de duminică! Întîi la cofetărie, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînd foarte rece, cînd foarte fierbinte, mereu la extreme (gheață/foc) n-ar fi fost ce-aș fi vrut? Da, e momentul să plec. Mă întorc spre intrare și descopăr, într-un cuier cît peretele, o colecție de pălărioare, de șepci, de berete. Ce deranjat era că-i cade părul! "O să ajung chel ca un ou. Un fel de Humpty-Dumpty, dar nu rotund. Slăbănog". Trec în revistă pălărioara CIA, cea de pescar, ca a lui Gene Hackman în Ținta, cascheta cadrilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la instaurarea comunismului în țară. Văd atitudinea dușmănoasă a primarului cizmar din Gura Dimienii - Buzău care, neputându-mă cumpăra, mi-a întocmit un drăguț de dosar ce m-a urmărit până târziu în 1989. Prin vis văd diferiți ruși cu șepci muncitorești, cu alura comisarilor din U.R.S.S. care îmi aduc diferite învinuiri, arătându-mă cu degetul ca potrivnic noului regim. Revăd, retrăind momentul criminal al naționalizării, când economia noastră trece în folosul clasei muncitoare - sau mai bine zis în folosul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
trece în folosul clasei muncitoare - sau mai bine zis în folosul prietenilor? din Răsărit, văd cum se face colectivizarea forțată a agriculturii cu mii de țărani harnici exterminați fiindcă se opuneau iadului colhoznic. În visul meu coșmar revedeam tovarăși cu șepci și înfățișări specifice comisarilor impuși care dirijau totul... Vedeam oameni ce erau entuziasmați de noua putere, în timp ce eu mimam doar că aș fi de partea lor. Unii indivizi mă priveau cu neîncredere, mă suspectau permanent, pomenindu-mi despre anumite încălcări
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de unele calități de minte pe care le ai, că noi te-am fi îmbrățișat cu drag și te-am fi răsplătit generos, pentru că avem puterea și avem și atâtea posibilități să-ți răsplătim atașamentul față de noi. O arătare cu șapcă mă admonesta, trecându mă în seama altor comisari care încercau să mă salveze - ziceau ei - măcar în ultima clipă - dacă voi avea luciditatea să recunosc că am greșit și să mă grăbesc a mă alinia lor și de a defila
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de fiecare dată. Nu îndrăzni să spună nimic (de fapt, de minute bune nu făcea altceva decât să asculte vocea interioară și, la un moment dat, rotise ochii prin cameră, așteptându-se să îl vadă pe nenorocitul de Magician), luă șapca de baseball din cuier, și-o îndesă pe cap și descuie ușa. Ieși pe verandă, în timp ce ploaia se întețea, iar vocea continua să-i introducă printre circumvoluțiuni o limbă dezgustătoare, de o moliciune perversă. I se făcu silă, avea un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]