9,824 matches
-
să creadă că se întâmplă așa ceva, fiecare având senzația că trăiește un vis. „Ce bine-i cu tine !... ” a exclamat Erica atunci când se aflau pe una dintre numeroasele alei ale parcurilor colindate. „Ba este mai bine cu tine !... ” i-a șoptit Albert nelăsându-se mai prejos. „Ba cu tine !... „Ba cu tine !... ”.„Ba cu tine !... Cearta ar fi continuat la nesfârșit dacă nu ar fi redescoperit că este infinit mai bine atunci când se contopesc într-o îmbrățișare și un sărut; atât
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
nu mai insistă. Știe că, oricum, Albert va face tot ce crede el de cuviință. Pe măsură ce se îndepărtează de casă Albert află încotro trebuie să se îndrepte. „A căzut OD16 ! Blocul. Blocul din cartierul Militari! ”. Informația o capătă fracționat. Oamenii șoptesc repezit, cu teamă să nu stârnească din nou mânia cerului și, mai ales, a pământului. * Trei benzi de circulație de pe bulevardul Armata Poporului cât și cele două căi de rulare a tramvaielor sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
Nici nu pot spune ce era în acel loc, în iarbă, în locul anume ales de el”. Terminându-și spusele, femeia s-a alungit către Albert, mărturisindu-i că, de atunci, nu a mai avut de-a face cu vreun bărbat, șoptindu-i vorbe drăgăstoase. Era seducătoare, periculos de seducătoare, doar că vobele îi miroseau groaznic a ceva proaspăt strivit. A simțit cum transpiră abundent, cuprins parcă de spaimă și a răcnit până ce unul dintre colegii de cameră l-a zgâlțâit puternic
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
s-a adresat, înainte ca vreunul să-și ia inima în dinți și să susțină că doar au jucat fotbal. Cu voce puternică, pentru a se face auzit de întreaga asistență : - Bine le-ați făcut ! Imediat, cu voce scăzută, a șoptit repezit doar pentru ei ceva la adresa conducerii șantierului, ceva de genul „lema în cur’s” iar ei, cu bun simț, au interpretat că dorise să spună ceva despre cursul levei, ori altceva ce ar fi putut avea o profundă semnificație
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
i s-a adresat : - Hai să ne întoarcem, repede, că pierdem filmul ! - Și bilete ?... - Iată-le ! - Când le-ai cumpărat ?! - Acum câteva secunde. Pe lângă mine a trecut Dan Moromete, o cunoștință. Mi le-a pasat, degrabă, pe șest. Mi-a șoptit, repezit, că cei de la presă sunt pe aici. Are informația de la cei din Miliție, la care „cotizează” bișnițarii. - Nici nu am băgat de seamă când le-ai luat ! - Așa și trebuie ! * Părea să fi uitat cu totul de Erica. S-
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
descifrezi secrete. Eu delirez în zori ce crapă peste tăceri spălate-n must. Și-aștept festinul să înceapă în labirintul meu îngust. Rămân o clipă-n amorțire. Apoi continuu să te beau. Și într-o nouă zvârcolire, Prin spasme, îți șoptesc ; mai vreau! Referință Bibliografică: NESAȚ / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2358, Anul VII, 15 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
NESAŢ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365431_a_366760]
-
eu am simțit-o Avea ritmul unui vals plutitor ... Oare se știe cum trece prin noapte Sufletul meu scuturând candori !? Deodată o inimă-nvie, Saltă-o-ntâmplare, aprinde-o privire, Ies din emoții scântei Pe-o tandră amintire. Vino! Îmi șoptești ... Turburatoarea-mi suflare O las să-mi treacă prin noapte, mirat Privirea ta naște în clipele dulci Fiorul unui strigăt curat. Apoi, Și-o vorbă va face, deodată, lumină Cu sunete calde răscolind privirea ... Într-o noapte cu stele și
VINO de LIA RUSE în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365446_a_366775]
-
zi să ne găsească așa cum eu aș vrea mereu să fie. Îmi doresc atât de mult, dimineți pline de noi în care să mă trezesc peste noapte, privind la omul iubit, cel care doarme lângă mine și să-mi pot șopti mie însămi; e EL! Să mă încălzească cu privirea sa, să-l încălzesc cu privirea mea, și apoi să-l învelesc cu mult drag la adăpostul sufletului meu. Să-l văd cum respiră egal, respirându-mă ! Știi, când fiecare dintre
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]
-
Spre care zări, în ce limanuri, Din vise, mâine, m-oi trezi? Voi bate pe la care hanuri Să cer un adăpost de-o zi? În șipot oare ce licoare Mi-ar stinge setea ce mă arde? Ce moaște-mi vor șopti-n ulcioare Triste soarte și bastarde? Dar lasă-mi brațul înspre tine, Din boltă să aleg o stea. Țărâna, strâns, mai tare ține, În chingi, necutezanța mea. La harpă astăzi cântă îngeri. Pe lespezi stau îngenuncheat. Din răni tăiate de
DUREA, DE NU S-AR FI NĂSCUT...! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365565_a_366894]
-
Publicat în: Ediția nr. 986 din 12 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Roșu ți-e focul răspândit în petale, Parfumul tău, mi-e caldă mângâiere, Te privesc cum, sorbindu-ți din miere, Te sărută frumoasele vestale... Îmi cânți armonii ancestrale, Șoptindu-mi în suflet regrete... Suspin de amor în librete Cu versuri subliminal neutrale... Te strângi în pieptul meu ca un ecou, Palpiți splendid cu mine în tandem, Sânge de catifea prin gânduri de boem, Te-mbrățișez ca pe-un erou
TRANDAFIRUL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365008_a_366337]
-
este structurat pe un filon cvasi-epic, limpede, curat, încărcat de shakespeareanul „a fi“ (îndrăgostit), conjugat la prezentul continuu, fără urmă de trivial, un eros subtil, cu rezonanțe kharmice. CAPCANA CUVINTELOR este indisolubil legată de convingerea autoarei de a nu putea șopti, rosti, spune, striga, absolut totul sau absolut orice, motiv suficient pentru convertirea scrierii (de... DEBUT?!) într-o lectură plăcută, inspiratoare și motivantă. Printre dileme, angoase, stări pasagere de liniște și fericire, se dezvăluie, treptat, EA - POEZIA, în care Constanța Popescu
„CAPCANA CUVINTELOR” (VERSURI) DE CONSTANŢA POPESCU (RĂZVAD, JUD. DÂMBOVIŢA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365056_a_366385]
-
nr. 997 din 23 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului umbrela-mi duc iarăși plângând ascult doar pașii mei curgând pe-alei de-un ruginiu prea blând doar așteptare... și printre stropi de vise alergând mi-ascult infernul spumegând un felinar șoptește vag, plăpând doar așteptare... prin frunze doar suspinele se vând și vântul unduie șuvitele de gând mă oglindesc în ploaie-adulmecând doar așteptare... grăbesc spre casă alungând idei născute rând pe rând și simt iar toamna aducând doar așteptare... (inspirată de
DOAR AŞTEPTARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365086_a_366415]
-
mergeam cu chipul tău în inima mea strivind de pietrele norilor albul sfințit de lumină. Te pictasem în culorile toamnelor venite prin flori iar chipul tău răsărea în aripi de păsări. Mergeam cu tine, iubito, printre brazii mei și-ți șopteam cântec venit din fiorul vetrelor sacre. Pentru tine devenisem rug pe altarul unde inima mea îți stătea vie ofrandă. Vedeam cum mâinile ochilor tăi o mângâie pline de dor. Iubito, astăzi te purtam în adâncurile mele ca să le știi cărările
ASTĂZI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365124_a_366453]
-
unde a fost primit cu urale. În drumul spre prefectură s-a oprit și la furnizorul său de penițe, cumpărându-i-le pe toate care erau în depozit. A poposit apoi la Mihăileni, la mormântul mamei sale căreia i-a șoptit: „De aici plec odihnit, din seva pământului meu și numai asta-mi dă curaj să mă pot dezlipi de țară pentru un timp mai lung”. Dezlipirea, după cum am spus, a fost pentru totdeauna: „O, Moldovă, draga mea / Cine pleacă și
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
nu mai insistă. Știe că, oricum, Albert va face tot ce crede el de cuviință. Pe măsură ce se îndepărtează de casă Albert află încotro trebuie să se îndrepte. „A căzut OD16 ! Blocul. Blocul din cartierul Militari ! ”. Informația o capătă fracționat. Oamenii șoptesc repezit, cu teamă să nu stârnească din nou mânia cerului și, mai ales, a pământului. * Trei benzi de circulație de pe bulevardul Armata Poporului cât și cele două căi de rulare a tramvaielor sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
neînțeles; întreaga-i ființa refuzase să rețină măcar un singur vers. A fost mai mult decât un vis urât; un contracandidat, al carui chip părea să fie aidoma cu cel al lui George - așa cum îi rămăsese lui în minte - îi șoptea cu repeziciune acele versuri tâmpite, torturându-l. L-a salvat, pare-se, gramatica, în ale cărei rosturi, politicul nu găsise încă de cuviință să-și vâre coada. * Referință Bibliografică: IV. CASA SUFLETULUI MEU / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
ca pe un partener de nădejde, în care poți avea deplină încredere. Această imagine l-a urmărit în permanență și nu odată și-a lăsat gândurile să-i reproșeze: “ Maria, sunt sigur că măcar o părticică din ființa ta îți șoptea că am fi un cuplu reușit... cum de-ai trecut peste asta?” Să fi ajuns oare vreodată la ea acest reproș nerostit? Undeva anume oricum a ajuns. Când a cunoscut-o pe Sabina a rămas impresionat de izbitoarea asemănare a
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
are cordon, lungimea lui se poate regla cu ușurință și dragi le mai sunt doamne băieților, fetele cu uniforme ajustate. Dl. Constantin, dirigintele lor, era cel mai exigent, dintre profesori, în privința tinuței. De cum apărea dinspre cancelarie băieții, săritori din fire, șopteau repezit; “șase, șase.. Bran!” fiindu-le peste mână să transmită mesajul: “șase, șase.. dl. Constantin” astfel că acesta din urmă nu putea decât să constate că mai toate fetele, mai tot timpul, se ocupau cu legatul cordoanelor la sarafane. Cum
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
cu toții dacă mai este nevoie! Cu toate că negocierile se desfășurau aparent pașnic, atmosfera devenise tensionată. Mulți dintre colegi, gândindu-se la urmări, îl îndemnau pe Albert să cedeze. Mulți care se bucurau să-l vadă pe dl. Constantin înfruntat direct îi șopteau să nu cedeze. - Te rog, pentru ultima oară, le dai? - Nicidecum. - Te iau și te duc acasă la părinții tăi! - Și ce dacă? În cel mai rău caz, mă aleg cu o bătaie bună! - Îmbracă-te. Să mergem! A fost
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
imaculată. Ca să pună punct, Albert, după ce își contemplă opera, luă o mână de pietriș, din cel mai zgrunțuros, strecură jumătate într-unul din pantofi iar cealaltă jumătate în celălalt și îi așeză să-și aștepte cuminți stăpânul. Un gând îi șopti că a cam exagerat, se aplecă cu intenția de a goli, totuși, unul din pantofi dar era prea târziu. În prag apăruse dl. Constantin. Părea mulțumit de sine dar, la vederea pantofilor, s-a înnegrit la față: - Derbedeule...ți-ai
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
mâna stângă. - Ce ai aici, ce ai pățit? - M-am ars... - Doare? - Un pic. Tonalitatea glasului reflecta însă mult mai multă durere față de cea recunoscută. Dar care să fi fost cauza acestei dureri profunde? I-a luat mâna cu blândețe șoptindu-i cu o tonalitate încurajatoare: - Știu ceva ce te va face să uiți durerea. - Serios? I-a sărutat prelung buzele având convingerea efectului binefăcător al gestului. Și-a îndepărtat apoi capul pentru a o privi, pentru a se convinge că
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
scalzi, și aș vrea uneori Frumoaso, nebuno, ispito, Să fiu o petală din flori... Mă pierd în doi ochi de smarald Umilă petală ce sunt Ești taină cu sufletul alb Femeie, cu trupul tău sfânt Iar buzele-ți, două ispite Șoptesc prin petale de flori: "- Hai, vino, și ia-mă, iubite Eu știu cât de mult mă adori." Pe sânii tai falnici să preget Sorbind tot nectarul din ei Rămâne-voi fără de cuget Și fără de ei - dumnezei Să-ți stau îngropat
IN MII DE PETALE... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365229_a_366558]
-
culpabilitate, dorință și sfârșeală, nevoia de a iubi și a fi iubit, îndrăzneală și stinghereală, nevoia de a înțelege pe alții, nevoia de a se înțelege pe sine. Fără să știe în ce fel, părea că ceva dinlăuntrul său îi șoptea: ”privirea inimii mi s-a oprit / asupra Sânzienei din poveste / și nu știu de am mai iubit / dar îndoială acum nu este / am să-ngenuchi în fața ei / și zău, de n-am să-i fiu pe plac / sutană de călugăr am
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
obrajii colegului de bancă. Răsuflă ușurat, despovărat de emoțiile trăite până acum; urmărește însă rostirea numelor cu același interes. - Urmează acum, să vă citesc numele celor care au reușit să obțină un cinci tras de păr. “Am scăpat, am scăpat!” șoptește Florin cuprins de bucurie dar încă nu s-a terminat totul. Realizează că nu a luat nici cinci, nici șase. Înseamnă că a luat șapte!, poate chiar să ducă lucrarea acasă. Fenomenal! Lucrurile iau însă o întorsătură neașteptată: - Acum să
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
deschis floare joacă lumina și roua zorilor printre petale dansează în jurul meu în ritm de jazz ademenindu-mă am întins mâna să-i prind umbra mi-a înfășurat sufletul în ritual ceresc acum o am aproape simt cum bate cântă șoptește tresare pentru mine de ieri și azi și mâine... învelită în strai de îngeri dimineața va fi rod de soare cu muguri vei trăi ... Citește mai mult inima ta s-a deschis floarejoacă lumina și roua zorilorprintre petaledanseazăîn jurul meu
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]