4,027 matches
-
căzuse, ca o masă arzîndă de reziduuri petrolifere, pe eșafodajul de lemn menit să acopere trotuarul, apoi fusese proiectat În stradă. Impresia de tăcere Înghețată, care cuprinsese parcă toată lumea, se risipi. Mulțimea, care În oraș se naște parcă spontan, care țîșnește parcă din pămînt la fiecare nenorocire ca seminția Gorgonei, se adunase deja În locul unde căzuse omul. Se aflau acolo și cîțiva polițiști care loveau, Înjurau și Împingeau gloata tot mai numeroasă, amintind de un roi de muște adunate pe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îți oferea bucurie, faimă, măreție, dar nu te-ai Înfruptat din ele pentru că nu purtau parfumul șefului, binecuvîntarea preotului sau acordul meschin și inutil al lui Mike, Mary, Molly, Kate sau Pat - iar În noaptea aceasta stelele strălucesc, marile vapoare țîșnesc din gura portului și mii de semeni de-ai tăi pășesc pe deasupra capului tău, pe cînd tu stai aici, mort În tunelul tău cenușiu! Îți privim chipul cu uimire, milă și groază, pentru că știm că ești plămădit din același lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru băiat pentru că avea saltea. Și era mai confortabil să te trezești acolo decât pe podea. În cele câteva momente care urmară, în camera tronului se desfășurară o serie de evenimente. Bagheta energizată de pe tron se aprinse și o flacără țâșni din ea. Flacăra se izbi de tavan cu un pocnet. Alături de Gosseyn, Patru scoase un țipăt de spaimă. Și la stânga sa și în spate se auzeau icneli care nu puteau veni decât de la curteni. În fața lor, tronul rămăsese fără ocupantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
era încorporată în aceste prime reacții. După câte putu constata Gosseyn, prea puțin din cortex era implicat în ceea ce observă pe parcursul acelor prime momente, după ce militarul rostise fatidicele cuvinte. Vreo zece voci țipaseră aproape instantaneu. Unii se învârteau în loc. Câțiva țâșniră în fugă pe lângă Gosseyn. Dacă fuga lor avea într-adevăr o țintă, atunci se pare că se îndreptau spre tron. Dar de fapt, fuga lor încetă înainte ca ei să ajungă acolo. Se opriră din fugă și-ncepură să se-nvârtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
minut mai târziu se afla tot acolo, așteptând - remarcă el fără plăcere - ca inamicul să-i ofere o ocazie să acționeze. Pe durata acestui minut, mediul său înconjurător era aceeași încăpere luminoasă, cu aceeași podea cenușie și toate acele aparate țâșnind din pereți și din podea. Presupuse că ființele Troog puteau, într-o oarecare măsură, să-i citească gândurile. Dar din moment ce le scăpase un aspect major - al orientării sale în Semantica Generală, probabil că ceea ce și puteau studia de fapt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
text. "Așa", a exclamat David cînd ne-am aflat afară. Și l-am înțeles. Aveam două manuale de instrucțiuni sub braț. "Haide", m-a chemat mai tîrziu, cînd ne aflam de cealaltă parte a apei, și cu acest cuvînt a țîșnit într-un sprint sălbatic după un tramvai care tocmai pleca. Am alergat după el, dintr-o dată înveselit cu totul, de-a lungul marcajelor și a luminilor orașului rece, dar și mereu fără somn. Ceva mai tîrziu, stăteam lîngă el, trăgîndu-mi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
bătaie vîjîitoare pe care o executau, vedeam apropiindu-se steaua roșie de pe spatele lor. Prora lor era acum la nivelul cîrmei noastre, cinci bătăi mai tîrziu, bărbatul de la prora era aproape la nivelul meu. Deci noi șase, nu, noi trei, țîșneam în trei bărci cu șase oameni, spre finiș, peste ultimii două sute cincizeci de metri. Schneiderhahn ne dăduse cu precauție și numai în dimineața zilei de competiție, ultimul său sfat. Nu era de dorit a-l urma, trebuia să-l cîntărim
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai important lucru pe care trebuie să-l știți despre sprintul dublu este: nu recurgeți la el. Încercați să nu aveți nevoie." Am privit lateral din nou și am văzut primul steag. "Sprint dublu", a spus David. Unsprezece bătăi. Am țîșnit înainte și mi-am strîns umerii și brațele în jurul genunchilor, am coborît vîsla, am tras, nici măcar n-am realizat că lama a părăsit apa, am țîșnit înainte ca o catapultă din spatele mîinilor mele, iar David m-a urmat. Nu știu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nou și am văzut primul steag. "Sprint dublu", a spus David. Unsprezece bătăi. Am țîșnit înainte și mi-am strîns umerii și brațele în jurul genunchilor, am coborît vîsla, am tras, nici măcar n-am realizat că lama a părăsit apa, am țîșnit înainte ca o catapultă din spatele mîinilor mele, iar David m-a urmat. Nu știu dacă mergeam mai repede, dar știu că se simțea mai repede; mișcarea în care intraserăm, pe care noi o creaserăm, se simțea precum viteza pură însăși
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la vreme pentru a o auzi pe femeie zicând liniștită: - Regret, Yanar, dar el va vrea o femeie, iar eu va trebui să fiu aceea. Adio. Bărbatul se ridică, îngrijorat. Se uită la Gosseyn și ochii li se întâlniră. Ura, țâșnind din adâncul lor, corespundea fluxului nervos sesizat de creierul secund al lui Gosseyn. Spuse cu o strâmbătură: - Nu o voi abandona pe amanta mea fără luptă, chiar ca un om cu viitor neclar. Mâna intră într-un buzunar și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
supozițiile celor care ignorau adevărul cu totul. Gosseyn aștepta. Un arătător mental ezita pe trăgaciul nervos care va arunca cele patruzeci de mii de kilowați ai dinamului din refugiul Discipolului, prin spațiu, în substanța din umbră. Un glas profund, sonor țâșni din vidul de umbră. - Gilbert Gosseyn. Îți ofer asocierea. Pentru un individ care se încorda pentru o luptă pe viață și pe moarte, aceste vorbe avură aproape efectul unei bombe. Se adapta rapid la situație. Rămase deconcertat, dar scepticismul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un culoar de trei metri lungime, la capătul căruia se găsea o altă ușă. Gosseyn, fără să mai stea pe gânduri, o deschise și se opri. Încăperea largă care se deschidea în fața ochilor vibra cu rezonanțe înfundate. Un pilon arcuit țâșnea dintr-un perete la opt metri înălțime, atât de bine încadrat, încât părea o prelungire a zidului. Partea exterioară a acestui pilon transparent strălucea puternic. Scări mici porneau de la podea până la sicriul Zeului Adormit. Ansamblul nu avea același efect ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de variații subtile în fluxul impresiilor. Prin tot palatul se luptau oameni într-o panică crescândă împotriva forței deosebite care-i lovea. Când panica aceasta va fi amorsată, aceasta va crește până la isterie. Și din secundă în secundă creștea. Stimulii țâșneau fulgerător dintr-un talamus temător, accelerând inima, respirația, întinzând mușchii, excitând glandele - și fiecare organ supraexcitat trimițând înapoi un nou stimul talamusului. Foarte repede, ciclul se accelera și se intensifica. Și totuși, era de ajuns să se oprească o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Zeului Adormit. Mai întâi fu vidul. Ca și cum conștiința sa era înghițită de o materie absorbantă. Dar acționa sub o tensiune foarte puternică pentru ca această stare să dureze. Avu, în sfârșit, conștiința unei fugi rapide a timpului - și primul său gând țâșni în noul său trup... "Ridică-te! Nu, nu acum. Mai întâi dă capacul la o parte. Mai întâi capacul. Acțiunea trebuie să se desfășoare în ordine. Așează-te și dă la o parte capacul." O lumină difuză și senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie să fi fost o experiență distructivă. Cuprins de o groază frenetică, Discipolul încercă să scape prin singura metodă de care dispunea. Din silueta întunecată țâșni energie. Într-o jerbă de flăcări albe, trupul Zeului se mistui. În acest moment, Secoh fu omul care și-a distrus Zeul. Nici un sistem nervos condiționat ca al său nu putea să accepte o vină atât de teribilă. Așadar, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aceea, printr-o coincidență, penisul lui întărit atinse o traversă care susținea salteaua. Contactul dezlănțui un curent nervos alb-rece și-i creă un șoc atît de puternic că trebui să se apese din ce în ce mai tare în sursa lui pînă cînd ceva țîșni și se împrăștie; mecanismul cedă cu totul după un recul, se micșoră și deveni flasc, lăsîndu-l cu un oribil sentiment de gol și epuizare. în tot acest timp, mintea îi fusese neputincios de înspăimîntată, întrebîndu-se ce se întîmpla, cu fărîma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw se scărpină în cap și zise: — Isteț, dar deloc adevărat. Tu ce citești? Coulter îi arătă o revistă numită Astounding Science Fiction, care avea pe copertă creaturi tentaculare care mînuiau o mașinărie în luminișul unei jungle. Un fulger verde țîșnea din mașinărie spre cer și despica o planetă care părea să fie pămîntul. Thaw își clătină capul și spuse: Nu prea îmi plac SF-urile. Sînt prea pesimiste. Coulter rînji și zise: — Mie tocmai asta-mi place. Zilele trecute citeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca de sfinx, fața ei părea severă, arătînd a cincizeci și ceva de ani. — Sărmanul McDade! Să-l ajute Dumnezeu! spuse ea cu o voce joasă și cu o milă atît de sumbră, că din pieptul lui Thaw începu să țîșnească multă căldură și-o privi cu dragoste. Veni apoi la capul patului lui, surîse și spuse: — Cum îți e în seara asta, Duncan? — Bine, mulțumesc, șopti el. — Dorești o cană de cacao? — O, da, mult, mulțumesc. — Te ocupi tu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
printre frunzele moarte dintre rădăcini. Bărbatul și femeia stăteau goi și îmbrățișați sub pomul cunoașterii, iar imaginea lor se reflecta clar într-un lac încărcat de papură și iriși. în lacul ăsta, izvor al unui rîu, era un somon care țîșnea spre un țînțar și turnulețe mozaicate din larve grosolane care se tîrau peste pietricele acoperite de buruieni. Pînă aici era mulțumit. Tot necazul începea cu fundalul, în care istoria era povestită prin meandrele și delta unui fluviu care curgea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mașina mergînd alături de conducătorul grupului. Acesta era îmbrăcat în haine de piele cu un craniu și insigne cu svastică. O fată ca domnișoara Maheen, îmbrăcată în piele, se ținea de el în spate. Apoi vruum! - o săgeată strălucitoare și țepoasă țîșni dintr-o latură a mașinii lui Macfee și izbi corpul motociclistului pe la subsuoară. Roțile scrîșniră și mașina viră și trecu peste grup. Scena de-afară începu să se deruleze cu încetinitorul. încetul cu încetul, motocicliștii urlînd zdrobiți erau zvîrliți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
formă de pasăre care-i traversau rapid cînd pe-o parte, cînd pe alta, iar destul de aproape de orizont zări un mic soare pătrunzător care părea să reverse fire aurii spre ochii lui. Uneori trecea prin fîntîni cu cîntec de pasăre țîșnind printre spărturile din nori și se uita în jos o clipă, la iarba și la stîncile aflate o mie de metri mai jos, dar singurul sunet constant era zgomotul surd al aripilor vulturului-mașină, redus la tăcere de aerul rarefiat. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
piste, iar pe iarba bogată din centru se odihneau atleți în costume divers colorate, și dinspre peluzele aglomerate se ridica vuietul aplauzelor. Nava lui Lanark se alătură celorlalte care zburau în cerc deasupra. Din cînd în cînd, cîte o navă țîșnea spre un pătrat din pînză albă întins dinaintea tribunei oficiale pe care erau pictate cercurile roșii, albastre și negre ale unei ținte. O voce din difuzor spunea: — ... și acum Posky, Podgorny, Paleologue și Norn intră în ultima etapă; și coboarînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Doi bărbați. Cred că v-au văzut și au fugit. Gosseyn analiză incidentul. Ca orice eveniment ce survenea în spațiu-timp, aceasta implica o mulțime de factori inobservabili sau imperceptibili. O tânără femeie, diferită de toate celelalte tinere femei din univers, țâșnise înnebunită dintr-o stradă laterală. Groaza ei era adevărată sau simulată. Mintea lui Gosseyn elimină varianta inocenței și aprecie că respectiva aparență de groază era simulată. Își și imagină un grup de indivizi pândind după colțul străzii, avizi să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
te scoată la liman? Te mulțumești să bâjbâi în beznă? ― Asta e. Și așteptă reacția ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să se ridice, luptând. Însuflețit de o profundă oroare, continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.K., băgați-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
transpirație care îi șiroia pe corp în camera caldă, aproape fără aer. "Sunt ca și mort ― gândi el în chinurile agoniei. Am să mor. Da, am să mor". Și chiar în acel moment simți cum îl lasă nervii. O lumină țâșni din plafon; o vizetă metalică se deschise. O voce necunoscută rosti: ― Da, îl puteți informa pe domnul Thorson că tipul se simte bine. Trecură minute nenumărate, apoi scara coborî. Extremitatea sa inferioară lovi cu un sunet metalic podeaua. Niște lucrători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]