8,709 matches
-
unde ajunse încă înaintea corabiei. Iat-o, semeață, cu velele cele mari strânse, aluneca ușor spre țărm. La un moment dat, vâslașii struniră corabia, care se opri doar la câțiva pași de chei, iar mateloții aruncară ancora fixând-o lângă țărm, apoi punți mari se întinseră înspre mal, și lumea începu să coboare. Iar cel care sărise primul pe chei, era Hans. Căuta cu privire pe cineva din port, cineva care, spera el, să-l recunoască. Da, nu se înșelă, căci
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
în fiecare zi știam că o să revii. Te-am așteptat de atâtea ori în port! - Îngerul sufletului meu! Și eu știam că o să fii în port când mă voi întoarce. Dar chiar dacă aș fi venit, iar tu nu erai pe țărm, eu tot știam că mă așteptai zi de zi! Hans aduse multe lucruri bune din Lumea Nouă, dar acestea nu mai aveau nicio importanță. Năimiră un hamal, să ducă toate acele lucruri acasă, la Julia. Erau pentru ea și cei
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
Ediția nr. 1117 din 21 ianuarie 2014. De-i ziua sau noapte, iubirea ne cheamă, ne cere... Fără de ea, viața e searbăda, Fără susurul ei noaptea e tristă și rece, Iar zilele-aleargă greoi... Iubirea e cântec, e soare, nu are țărm, n-are hotar... Nicicând nu piere, nu moare, Îți ține inima -n flăcări, pe jar, Îți curge molatec prin vene... Te-nalță-n zenit, te duce-n neant... Iubirea ce-n veci e-același tezaur, aceeași comoră de preț. Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
aceeași comoră de preț. Citește mai mult De-i ziua sau noapte, iubirea ne cheamă, ne cere...Fără de ea, viața e searbăda,Fără susurul ei noaptea e tristă și rece,Iar zilele-aleargă greoi...Iubirea e cântec, e soare, nu are țărm, n-are hotar... Nicicând nu piere, nu moare,Iti ține inima -n flăcări, pe jar,Iti curge molatec prin vene...Te-nalță-n zenit, te duce-n neant...Iubirea ce-n veci e-același tezaur, aceeași comoră de preț.... IX
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
parfumul iubire, Ce-n treacătul tău mă afunzi în vise de dor, Împletești noian de dorințe în mine Ce curg că râurile repezi, Și nasc alte dorințe în iureșul lor, Contopindu-se într-o sărutare, S-ajungă pe-un nou țărm de visare. Citește mai mult Învesmântata în recunoștință Trăiesc în lumea ta iubire...Țesătura ta mi-acoperă inima-n piept;Mi-e haină ce-o port pretutindeni cu mineîn mersul meu spre infinit, În ceasul în care petrec, sau aștept
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
sorb parfumul iubire,Ce-n treacătul tău mă afunzi în vise de dor,Împletești noian de dorințe în mineCe curg că râurile repezi,Si nasc alte dorințe în iureșul lor,Contopindu-se într-o sărutare, S-ajungă pe-un nou țărm de visare.... XIV. DOR..., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1031 din 27 octombrie 2013. Noaptea, cănd liniștea crește, Gândul hoinar Ce n-are astâmpăr Îmi mângâie tâmplele; Apoi mă îndeamnă să străbat Cărări doar de noi doi știute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
casei, însetați de atmosfera lor, gata să se tămăduiască de orice stres prin dialoguri inspirate de legătura dintre ei, totdeauna duse cu calm și respect de sine, chiar de, uneori, ar fi avut păreri opuse. Lectura, vizitarea muzeelor, promenade pe țărmul mării și conversațiile, mai ales conversațiile, le odihneau spiritele, încărcându-i cu energie, purificându-i, pentru a da piept cu provocările viitoare, de orice fel ar fi fost ele. Înșiși părinții Melei, care depășiseră patru decenii de căsătorie, după ce se
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
stilul lor vestimentar, mult mai colorat și mai lejer ca al nostru. Am retrăit bucuria de a renunța, pentru câteva zile, la ciorapi, scurtă, jerseu...Eram iar cu picioarele goale, într-un tricou, ca-n zilele unui august târziu. Pe țărmul Mediteranei, oamenii erau la plajă. Acasă, la Timișoara, ploua și erau 9 grade. Orașul artelor și științelor ni se dezvăluia în toată splendoarea lui. La marginea orașului, cineva avusese magica idee de a construi niște clădiri futuriste, așezate într-un
SPANIA, ÎN OCTOMBRIE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379989_a_381318]
-
pornea vântul dinspre sud-est. Acolo este malul, iar vântul și valurile ne puteau împinge spre larg. Doi oameni trecuți de prima tinerețe, au plecat la pescuit într-o barcă fără de motor, la circa o milă[ - 1852 m ] marină depărtare de țărm. Speram, ca totuși vântul să se potolească, așa cum se întâmplă adeseori pe Marea Neagră. Este la fel de bine știut de către cei ce se avântau pe întinderea nemărginită de apă și faptul că vântul se poate porni în câteva minute și să țină
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
era printre noi, datorită acestui fenomen tratat cu nepăsare de către el. După o jumătate de oră de tras la vâsle, pe marea agitată, dar nu chiar așa de supărată, am ajuns acolo unde ne doream să fim ca depărtare de țărm. Speram să cădem chiar pe zonă cu piatră și scoică pe fundul mării, unde să fie și guvid. Am aruncat ancora și ne-am pregătit sculele de pescuit, un fel de petactare, nailon ceva mai gros, de 0,5 - 0
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
după o furtună care scormonise mult timp marea, femeia ieși să vadă ce aruncaseră valurile pe nisip. Nu mică îi fu mirarea când nu găsi altceva decât câteva alge bătrâne. Cum foamea nu îi dădea pace, porni de-a lungul țărmului, răscolind cu un băț prin nisipul umed. Se îndepărtase destul se mult de casă, când lovi un obiect tare, îngropat adânc în apropierea unei stânci care semăna cu un chip de om. Se aplecă de îndată și dezveli o cutie
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
Stela nu putu înghiți nimic. Gândurile îi călătoreau înapoi în timp, pe vremea când tatăl ei, cavaler al Ordinului de Coral și mama ei, stăpâna stelelor de mare, mai trăiau încă, protejând-o de toate pericolele din mare sau de pe țărm. Copilăria ei frumoasă se încheiase odată cu furtuna aceea cumplită în care, încercând să salveze o corabie de pescari, părinții ei își pierduseră viața. Din acel moment, Stela preluase îndatoririle mamei sale, stelele de mare devenind singura ei familie. O urmau
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
putea organiza nora lui. În nopțile cu lună plină, la stânca asemănătoare unui chip de om, cunoscută sub numele de Stânca Moșului, pescarii povestesc că apare o femeie neasemuit de frumoasă, care pare să caute pe cineva de-a lungul țărmului. Doar noi știm că Stela speră ca regele racilor să transforme la loc toate ființele care au căzut sub vraja lui și astfel, ea să o găsească pe femeia cea sărmană care a salvat-o din cutia îngropată în nisip
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
destul fără repere de singurătate o simplă elementară nuanță din culorile vremii mă lasă să văd al cui spațiu nelocuibil a fost - acolo sigur mă voi naște nu știu de ce berea până și accepțiunea berii - mi-au zburat am văzut țărmul altfel unde nu e loc și nu e timp e de-o floare de-un nins de care anotimp - știi chiar știi că-n tot murdarul ai fi fost tu să fii dar nu mai are rost când mă duc
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
să plutească pe suprafața lui, dispare imediat. Numele lui este Oceanul Fără Sfârșit și aceasta doar pentru că nimeni nu a reușit vreodată să descopere unde se termină imensa întindere de apă de la capătul pământului. Oamenii se fereau să ajungă la țărmul stâncos, nu numai de teama de a nu dispare la cea mai mică adiere care sufla dinspre ocean, ci și din pricina regelui Algus, stăpânul apelor misterioase, un tiran după spusele celor mai mulți, care stârnea din senin furtuni cumplite, cu valuri mai
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
nu dispare la cea mai mică adiere care sufla dinspre ocean, ci și din pricina regelui Algus, stăpânul apelor misterioase, un tiran după spusele celor mai mulți, care stârnea din senin furtuni cumplite, cu valuri mai înalte decât cei mai înalți copaci, măturând țărmurile până departe pe uscat. Se mai povestea că palatul lui Algus este plin de bogății neînchipuite și nepăzite, pentru că nimeni nu ar fi putut să găsească vreodată locul în care a fost ridicat sălașul regelui. Ei, dar oamenii inventează mult
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
oceanului făceau ca toate lucrurile să meargă așa cum trebuie, spre mulțumirea tuturor. Algus avea o mândrețe de fată, pe nume Anemona, cu ochii verzi precum ierburile de pe fundul oceanului și păr bălai precum nisipul ce se strecura printre stâncile de pe țărm. Mama ei, Marina, regina sirenelor, se transformase la nașterea ei într-o stea de mare, lăsând-o în grija lui Algus, pentru că, dacă nu știați, nu e în legea firii sirenelor să aibă copii. Din marea ei dragoste pentru Algus
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
fiecare bucățică de împărăție, cu toată armata lui de rechini și rețeaua lui de delfini-informatori. Într-una din zilele în care moțăia tihnit, în sala tronului apăru Marinică, cel mai bun delfin-informator. - Măria Ta, am găsit trăsurica Anemonei plutind spre țărm... fără cai și fără prințesă! Algus sări de pe tron, stârnind un uragan cumplit la suprafața oceanului. - Unde a dispărut fiica mea? - O căutăm, stăpâne, dar trebuia să vă spun că nu am reușit să dăm de ea sau de caii
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
de apropiate i-ar fi cum se putea bizui pe ea însăși. Oricât de năpraznice ar fi fost valurile acestei vieți ea nu și-a pierdut încrederea nicio clipă că într-un final va ajunge cu propria-i corabie la țărm și ape line. Anii au trecut și Dariana ajunsă la vârsta majoratului a fost cerută în căsătorie de Firuț Drăgescu. Părinții Darianei, Tică și Marea Mincu au considerat pe Firuț o partidă foarte bună pentru fiica lor și i-a
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA PE ȚĂRM Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului IARNA PE ȚĂRM Când a sosit pe țărm ninsoarea, Părea că-i adormită marea, Doar cete mici de albatroși Țipau sub norii făinoși. Târziu, o
IARNA PE ŢĂRM de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382077_a_383406]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA PE ȚĂRM Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului IARNA PE ȚĂRM Când a sosit pe țărm ninsoarea, Părea că-i adormită marea, Doar cete mici de albatroși Țipau sub norii făinoși. Târziu, o briză cam zurlie A măturat plaja pustie; Apoi a stat o clipă-n loc Și a cântat într-
IARNA PE ŢĂRM de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382077_a_383406]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA PE ȚĂRM Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului IARNA PE ȚĂRM Când a sosit pe țărm ninsoarea, Părea că-i adormită marea, Doar cete mici de albatroși Țipau sub norii făinoși. Târziu, o briză cam zurlie A măturat plaja pustie; Apoi a stat o clipă-n loc Și a cântat într-un ghioc. *** De mână, un
IARNA PE ŢĂRM de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382077_a_383406]
-
pustie; Apoi a stat o clipă-n loc Și a cântat într-un ghioc. *** De mână, un băiat și-o fată Privesc spre marea înspumată, Zulufii ei sunt blonzi și creți, Iar iarna crește în nămeți. Referință Bibliografică: IARNA PE ȚĂRM / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1438, Anul IV, 08 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
IARNA PE ŢĂRM de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382077_a_383406]
-
Euxinus din ordinul împăratului Augustus, care l-a trimis în exil, cea de pe urmă aspirație a lui Mihai Eminescu a fost să se stingă din viață la malul mării. Destinul i-a unit peste timp pe cei doi poeți, pe țărmul Mării Negre. Și astfel, “în liniștea serii”, Ovidius, bardul ce spunea că “deseori am vărsat lacrimi când am scris/ Și am udat scrisul cu plânsul meu”, respiră alături de Eminescu, cel ce mai avea “un singur dor”. De altfel, un singur dor
SUB CERUL MĂRII, LA PONTUL EUXIN de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380424_a_381753]
-
deseori am vărsat lacrimi când am scris/ Și am udat scrisul cu plânsul meu”, respiră alături de Eminescu, cel ce mai avea “un singur dor”. De altfel, un singur dor îl măcina și pe poetul roman Ovidius. Acesta, „poposit aici pe țărmuri singuratice”, nealinat în urma despărțirii de casă, de prieteni și de iubita sa, și-a scris “Tristele” suspinând după înțelegere și părtășie spirituală. Muzele, către care surghiunitul își înălța cântul, l-au auzit și i-au împlinit rugăciunea. “În toată lumea, nu
SUB CERUL MĂRII, LA PONTUL EUXIN de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380424_a_381753]