3,081 matches
-
peretele de la bucătărie, lansez dintr-un fel de praștie căpățâni de usturoi, nu știu de unde le-am luat. Poc, o nimeresc pe tanti Agripina-n frunte, se clatină și cade, se transformă într-o pușculiță de bani, poc, îl mai țintesc și pe-un fost căpitan de cursă lungă, pe el nu-l ating decât la mână, se dă înapoi, îi zboară brațul și din ciot îi crește, instantaneu, un steag tricolor. Cățeii de usturoi zboară în toate direcțiile, ăia atinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Și 12C. Sunt un idiot care-și lipește cu prenadez, când e să iasă în lume, moțul. Ar trebui să fac curățenie. L-am nimerit pe Zagan cu o piatră trasă cu praștia. Nu știu de unde a apărut, încercam să țintesc nucul. De fapt, asta ne speria pe toți, îl vedeai dintr-odată lângă tine și te lua de gușă, ți-o răsucea între degete, te străfulgera durerea. - De ce mi-ați crestat bostanii? Am găsit și harbujii cu țencușe-n ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
suprapună cu imaginea unui falus. — Dar, În momentul cel mai important, vânătorul e capabil să renunțe la tot, la imaginea despre sine, la gesturile deprinse prin antrenament, la tot ce a Învățat că trebuie să facă. În momentul În care țintește cu pușca vânatul, În care Își Încordează arcul, În care jumulește păsările sau jupuiește pielea animalelor răpuse, Își urmează instinctul, purtat de un uragan de agresivitate de care numai un vânător e În stare. La fel și barmanii italieni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ar trebui să îndeplinească un asemenea om: să mănânce, să doarmă, trișîndu-i și pe Dumnezeu și pe femeia cu care se culcă? Și, pe urmă, nu e meritul meu că am uitat. Adevărul e că-mi lipsea priceperea de a ținti numai spre ceea ce poate fi vânat; ținteam nu neapărat mai sus, ci alături, adică acolo unde nu exista decât ceea ce îmi imaginam eu. Am avut prin urmare timp să aflu că nu orice joc e pueril la o anumită vârstă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să mănânce, să doarmă, trișîndu-i și pe Dumnezeu și pe femeia cu care se culcă? Și, pe urmă, nu e meritul meu că am uitat. Adevărul e că-mi lipsea priceperea de a ținti numai spre ceea ce poate fi vânat; ținteam nu neapărat mai sus, ci alături, adică acolo unde nu exista decât ceea ce îmi imaginam eu. Am avut prin urmare timp să aflu că nu orice joc e pueril la o anumită vârstă. Cu toate că, repet, nu mai era un joc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la cărți, cine a furat startul, cine a întors spatele, când joci cu bună știință la cacialma, iar Dumnezeu dă cu zarul mereu șase-șase? Când alergi, alergi și simți respirația lui în ceafă, când stai cu spatele la zid și cineva te țintește în șira spinării? Primul remediu al lașității de "nu se mai poate" este tristețea. Când era mic, credea în poveștile cu sfinți spuse de mămuța, în minunile bunicului confundabil cu Moș Crăciun. Foarte devreme, Dumnezeu, suferind de lombosciatică, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din Iași. A fost repartizat după medie, a căzut la silvic, iar cu 7.33 a prins la "Ibrăileanu", un liceu cu profil în hidrologie și chimia apelor. 7.33 era o medie bună, puțini alegeau licee de mijloc, toți ținteau mai sus, dar, într-un mod echitabil, sistemul repartiza pe fiecare unde-i era locul în ierarhia cifrelor. Destinele, într-un registru, funcție de câteva zecimale. Viața este o continuă raportate la cifre, câmpii întregi cu cifre de la facere la desfacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe alții. Și cu asta basta, îi spusese. Să nu mi te aduni cu vânzătorii de înghețată. Un nenorocit de vânzător! De fapt, nici măcar un vânzător! Un amărât care vede de căruț-de-înghețată. Numele familiei noastre va fi distrus. Trebuie să țintești mai sus decât ești tu, nu mai jos. Ce nemulțumit ar fi fost să afle că și familia vânzătorului de înghețată făcea remarci similare despre familia lui. Îi ordonă lui Ammaji să o însoțească pe Pinky în drumurile la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus decât ea, nu mai jos? Spionul se târî mai departe de-a lungul crengilor și sunetul unei furtuni iscate dintr-odată umplu aerul când maimuțele săriră peste gard în pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ușor contractată. Câteva întrebări, doamnă, se gândi el. Cum a putut Yanar să-l avertizeze pe Discipol, fără ca acest lucru să fie previzibil? Ia explică-mi chestia asta!" Femeia se opri și-l așteptă surâzătoare. Dar surâsul îi dispăru. Privirea ținti îndărătul lui Gosseyn, puțin lateral Gosseyn se răsuci și privi. Nu simți nimic, nu auzi nimic și nici măcar nu îi percepu prezența acum când o vedea, dar forma se materializa, la trei metri de el, în dreapta. Se întuneca, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
condusă comunitatea lor ca să învingă dreptatea, iar regele la fiecare întâlnire o provoca la discuții să învețe din intuiția și experiența frumoasei localnice. Apoi o saluta cu respectul cuvenit și pleca la vânătoare. Slugile înconjurau mistreții cu câinii, iar regele țintea doar un singur mistreț. Bucătarul îl tăia și făcea bucate alese din el. Regele trimitea și fetei cu cosițe galbene, câte o gustare. A treia săptămână după ce își luase rămas bun de la fată să meargă la vânătoare, s-a întâmplat
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
eu, ca dirigintă, nu-l pedepsesc cu reținerea alocației, care în felul acesta se întoarce în vistiera statului. Când e vorba de bani, te poți înțelege cu ei mai ușor. Copilul cerșetoarei stă tolănit sub mărul cel mare, cu privirea țintită spre poarta blocului... mă gândesc, din cauza mea a întârziat maică sa pe care o așteaptă stăruitor, peste o vreme îmi dau seama că maică sa stă și pe la alte uși, care nu se deschid sau se deschid mai greu. Dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Nu se bazează deloc pe gândirea subconștientă. Genul ăla de chestii sunt potrivite pentru evrei, dar nu au nici o relevanță pentru germani. Așa cum vă veți da seama și dumneavoastră, nici un tratament psihoterapeutic nu se realizează vreodată separat de corp. Aici țintim să înlăturăm simptomele bolilor mintale prin îndreptarea atitudinilor care au dus la apariția lor. Atitudinile sunt condiționate de personalitate, ca și de relația personalității cu mediul ei înconjurător. Visele dumneavoastră mă interesează numai atât cât să știu dacă le aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
O, Doamne! Îmi pare rău, domnule, zise el. Nu am vrut decât să îl opresc. Se uită stânjenit la pistol, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă că arma putuse să omoare un om. — Doar să îl oprești? Ce ținteai, lobul urechii? Ascultă, Becker, când încerci doar să oprești un om, cu excepția cazului în care ești Buffalo Bill, țintești la picioare, nu încerci să-i faci afurisita de freză. M-am uitat în jur, jenat, aproape așteptându-mă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pistol, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă că arma putuse să omoare un om. — Doar să îl oprești? Ce ținteai, lobul urechii? Ascultă, Becker, când încerci doar să oprești un om, cu excepția cazului în care ești Buffalo Bill, țintești la picioare, nu încerci să-i faci afurisita de freză. M-am uitat în jur, jenat, aproape așteptându-mă să se fi adunat o mulțime de oameni, dar aleea rămase goală. Am dat din cap spre pistol: — Și ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
când se află în dificultate, aceea cu care se preface că mă înțelege, în timp ce mă abandonează mie însumi. Se ridică, se îndreaptă spre bucătărie, a ajuns aproape de ușă. Cu spatele ei drept și părul minunat care tresaltă la fiecare pas. Țintesc centrul corpului ei și lansez cuțitul... Vrei să știi dacă mă culc cu alta? Se întoarce: — Ai spus ceva? Ceaikovski acoperă vorbele. Nu m-a auzit. Sau poate că da, de asta se clatină puțin. În seara aceea facem dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
agitație la ușile acestor case. Apoi lumea a așteptat. Câinele nu mai mișca, zăcea acum mort într-o baltă întunecată. Deodată, de la ferestrele caselor ocupate de agenți, s-a dezlănțuit un tir de pușcă automată. În timpul tirului, oblonul care era țintit s-a desfăcut literalmente și a lăsat descoperită o suprafață neagră în care Rieux și Grand, de la locul lor, nu puteau distinge nimic. Când tirul s-a oprit, o a doua împușcătură automată a pârâit din alt unghi, o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era doar spurcăciune; avea convingerile ei, nimeni nu putea să i le schimbe. PÎnă ar fi ajuns - greu de crezut - și ea o Antonie, Ingrid era nebună În așternut, Înfășurîndu-l, spera, mai strîns pe Thomas, atîta Îi fusese ei dat, țintise mai mult, ar fi putut ajunge chiar nevasta unui prinț moștenitor dintr-un alt regat, Îl Întîlnise În cursele ei transatlantice de cîteva ori, drumul dura multe ore, suficiente pentru a cuceri un bărbat; cei doi avuseseră apoi o aventură
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cred ce fac, ridic fierul. E mult mai greu decât mi-am imaginat și scoate un nor de aburi înspăimântător. Cu maximă gingășie, îl cobor spre țesătura de bumbac. N-am nici cea mai mică idee ce parte din cămașă țintesc. Mai bine închid ochii. Și din senin se aude un țârâit venind dinspre bucătărie. Telefonul. Slavă Domnului... slavă Domnului... slavă Domnului... — Of, cine-o fi ? spune Trish, încruntată. Scuze, Samantha. Cred că trebuie să mă duc să răspund. Nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sunt sigur că o să reușim să facem ceva. Nu. Situația a luat-o complet razna. — Nu vreau să-mi continui educația, domnule, murmur, cu ochii în pământ. Sunt foarte fericită așa cum sunt. Mersi oricum. Nu accept refuzul tău ! insistă Eddie. Țintește mai sus, Samantha ! spune Trish cu pasiune bruscă, apucându-mă de braț. Dă-ți o șansă în viață ! Țintește către stele ! Cum mă uit așa la chipurile lor, nu pot să nu mă simt mișcată. Chiar doresc ce e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
continui educația, domnule, murmur, cu ochii în pământ. Sunt foarte fericită așa cum sunt. Mersi oricum. Nu accept refuzul tău ! insistă Eddie. Țintește mai sus, Samantha ! spune Trish cu pasiune bruscă, apucându-mă de braț. Dă-ți o șansă în viață ! Țintește către stele ! Cum mă uit așa la chipurile lor, nu pot să nu mă simt mișcată. Chiar doresc ce e mai bine pentru mine. — Îhm... păi... poate. Mă dezbar pe șest de toate creaturile de podoabă și le strecor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
minimală. Audiocaptoarele consumau mai puțină energie. Ele aduseră în pasarelă glasul acestui glob sinistru. Furtuna urla și prin receptoarele, imobile umplea cabina cu un foșnet aspru. ― Aș fi preferat să ne fi așezat în plină zi, zise Lambert, cu privirea țintită pe acest mediu ostil. Puteam măcar să vedem fără ajutorul instrumentelor. ― Ce se-ntâmplă, Lambert? glumi Kane. Frică de-ntuneric? Ea nu-i întoarse zâmbetul. ― Nu mi-e frică de întunericul pe care-l știu. Cel pe care nu-l știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Strict limitat. Propun să începem fără întârziere o cercetare organizată. ― De acord, zise Ripley repede. Primul lucru, este s-o găsim. ― Nu, zise Dallas cu o voce bizară. (Îl priviră surprinși.) Avem o sarcină mai urgentă de efectuat! Ochii lui ținteau spre capătul coridorului. Corpul lui Kane zăcea în același loc, prăbușit lângă masa popotei... Adunară destule materiale pentru fabricarea unui lințoliu improvizat pe care laserul lui Parker îl închise curând. Sicriul fusese realizat în aceeași manieră, și această macabră ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zile mi se arată sub forma unui pescăruș care zboară cu aripile pline de ploaie. Desenează cercuri albe deasupra marii și deodată reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu-și aripile În valuri, să prindă ceea ce ochiul ei lucid a țintit de sus; după care Începe iarăși dansul alb și ucigaș, deasupra mării. E aici tot ce m-ar putea emoționa și revolta și n-ar mai fi nevoie să apelez la Oedip pentru a afla că, peste o clipă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
-i calitățile, ca și conduita exemplară, organizația de bază l-a primit în rândurile Partidului. Sorin se străduiește să răspundă prin demne fapte de muncă încrederii ce i-a fost acordată.“ Dominic ridică privirea. Funcționarul zâmbea. Privirea lui neagră îl țintea, fără clipire. Și privirea albastră a ciufulitului din centrul holului și a vecinului său, ochelaristul care fuma cu furie. Dulcica dactilografă țăcănea fără întrerupere, un fel de misiune de acoperire a muțeniei. Secvență cu funcționari țepeni, nefăcând altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]