3,167 matches
-
nebună, Eu sunt om, tu ești păcat, Eu sunt gând și tu ești fapta, Eu număr schițele-n treapta Care trebui s-o cobori De-ar fi stele, de-ar fi nori. Dacă acea scară s-ar scoborî într-un abis de stele sau într-unul de nouri. Căci, cu soartea-ți mînă-n mână, Îți fac ziua săptămînă: Eu ordon și tu alergi. Întrebi de ce ordon... Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă ființa care zvârcolește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pustii Vor stinge-a lirei tale sublime armonii. Nu vezi că moartea-ntinde umbroasele-i aripe? Nu vezi?... Poporul doarme! O clipă... două clipe - Și pe-a națiunei frunte al morții rece vis Va sta-n Eternitate - cât lumea în abis. Eu, anul aspru, palid, adus-am vijelii Și... (arată la ruina fumegîdăa satului) legea mea e moartea... gîndirile-mi - pustii! Gândirea mea e moarte, visarea: vijelii, Eu duc prin visul vremi a arderei făclii! Ieșit-am eu, ca astăzi națiunea ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
urăște un gând de Dumnezeu! Ci stinge-te odată, o, stea fără de nume! Au vrei să-mi dispuți oare tu sceptrul peste lume? Ci stinge-te odată tu, suflet! Tu, un vis, Au vrei să-mparți cu mine al spațiului abis? Un gest îmi trebui mie să fac din lume-un nor Și ce-mi trebuie oare ca visu-ți să-l omor? MURĂȘANU (cu putere) Strâmt este al tău spațiu și secolii sunt largi! Nu văd eu cum în cercu-ți sărman
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi-veți reci; Din liniștea morții Nu-nviu în veci. CORUL SPIRITELOR NEGUREI Tot mai sus plutim, ca gândul, Cercul nostru întinzîndu-l Din adîncele ponoare Pîn'la culmile-n ninsoare, Ca un fum. Dintre brazi ieșim ca visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte - Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi cum doarme-ntreaga fire. Când nălucile-n plutire Duc pe lumea întristată Boarea morții, înghețată, Plâng în drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
morții Nici eu nu-nviu. CORUL DUHURILOR NEGUREI Tot mai sus, mai sus ni-i drumul, Tot în cercuri lărgim fumul, Din a munților spărture Pîn-în sus, pe stînce sure Ca un fum. Ale brazilor dulci visuri, Noi plutim pe largi abisuri, Nu stârnim din somn pe munte Iar tu, om [cu] doruri crunte, Dormi acum. Dormi și tu când prin văzduhuri Pribegește-un șir de duhuri - Ele trec și-n lumea moartă O suflare [-a] morții poartă Și-i fac drum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adâncile ponoare Pîn' la vârfuri cu ninsoare Ca un fum. Tot mai sus plutim, ca gândul, Cercul nostru tot lărgindu-l, Din adîncele ponoare Pîn' la culmile-n ninsoare Ca un fum. Ca de brazi frumoase visuri Pribegind pin largi abisuri Nu-l trezim din somn pe munte. Om mâhnit cu griji pe frunte, Dormi acum! Brazilor le suntem visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte. Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi, pe când un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ponoare Pîn' la culmile-n ninsoare Ca un fum. Ca de brazi frumoase visuri Pribegind pin largi abisuri Nu-l trezim din somn pe munte. Om mâhnit cu griji pe frunte, Dormi acum! Brazilor le suntem visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte. Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi, pe când un șir de duhuri Pribegește prin văzduhuri... Ele plâng - Pin lumea moartă Al pieirei suflet poartă Și-i fac drum. Dormi, când șirul de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Încât din ea nu rămâne mai nimic. Între timp am primit și cartea Dumneavoastră, prețioasă ca o bijuterie, minunată Întocmire a unui poet, a unui geometru (poetul este geometrul perfect), a unui spirit fin, a unui suflet care cunoaște toate abisurile. Fraza, totodată convulsionată de seisme și cristalizată În subțiri, dure baghete cu ecou prelung. În toate registrele (Înțelegere a sufletului omenesc În atâtea aspecte ale lui, Înțelegere a mediului secretat de om, Înțelegere a istoriei și a universului orb care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
serial-killers” ai planetei (cu 5% din populația lumii, Statele Unite dețin 75% dintre aceste noi vedete ale vieții moderne, iar numărul lor devenise În 1970 mai mare decât În toată perioada anterioară a Americii luată la un loc), cel mai amețitor abis Între bogații cei mai bogați și săracii cei mai săraci etc. Anii care s-au scurs de la spectaculoasa dărâmare a Zidului sunt astăzi deja mai mulți decât cei rămași până la finele traumaticului secol XX, ai cărui supraviețuitori ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
apucat de streche, trece prin zidul de cărămidă. Faptul că, prin alcoolismul său, Bérenger respinsese codul social este acum Îngropat sub povara fricii. El se agață, drăgăstos, de aceeași structură socială pe care o sfidase, ca de o frânghie peste abis. Deși admite deschis că situația sa este condamnată, Bérenger nu se arată destul de puternic pentru eliberare. Se Încleștează de viața pe care o urăște, pentru a evita valul care l-ar arunca Într-o alta, pe care nu o Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și În Kaddish, și În Liquidation, Auschwitz rămâne „imbatabil”, În competiția cu orice alte instituții de „educare” prin exterminare, naziste sau comuniste. „Blestemul” milenar dobândește altă anvergură, de data asta. Damnarea a Înlocuit orice identitate, tatuajul definește altă vârstă a abisului. Față de stigma gravată În carne, umbra pierdută nu mai pare decât un detaliu frivol. În coșmarul post-Holocaust, B. va refuza, și el, să-și vândă sufletul. Kurti spune despre B.: „El a evitat orice participare, nu s-a amestecat, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din noi Înșine vedem În ceilalți”. Se consfințește, astfel, mutarea obiectivului narativ dinspre exterior spre interior. Aneantizarea lui Carlito prin moarte, În afara spațiului și timpului, chiar și a memoriei celor vii, Spino o resimte, treptat, ca propria sa lunecare În abis și Încearcă să Încetinească venirea nopții. Orânduite „ca niște păpuși mari, supradimensionate marionete ale unui spectacol Încheiat, Într-o magazie de vechituri”, cadavrele de la morgă ordonaseră deja, Într-un fel, realitatea În jurul misterului morții. Criza provocată de cadavrul identificat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
el din ce În ce mai alb, când ca o respirație sacadată lovește aerul și când trenul de persoane care merge la Oltenița se pierde În zare cobori pasarela privind cu grijă dar și cu spaimă deschizăturile dintre trepte prin care zărești În jos abisul șinelor de unde urcă spre tine mirosul iute de gudron și cărbune, mirosul acela al tuturor gărilor, mirosul acela care Înseamnă plecarea În lume, mirosul pe care numai calea ferată Îl are. Lângă ștrand este o țâșnitoare de apă. Te uzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Formula lui Gârbea nu aduce, de regulă, viziuni, ci doar insolitează comic viziunile altora. În afară doar de Stăpînul tăcerii și Pescărușul din livada de vișini, unde, dincolo de teatrul comparat pe care îl face, în fond, Horia Gârbea, sînt atinse abisuri greu de ținut sub control în grila unei formule, oricît ar fi aceea. Dincolo de enormitatea faptului că Nora lui Ibsen este nepoata Unchiului Vania și se crede "pescăruș" asemenea eroinei lui Cehov, este în Pescărușul din livada de vișini un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
boarfă, să te folosești de mine - să te folosești pentru toate perversiunile tale smintite - și, cică, tu ești intelectualul superior! Care apare în căcaturile alea de emisiuni educative! Vezi, după aprecierea Maimuței, era de datoria mea s-o ridic din abisurile frivolității și ale pierzaniei, ale perversității, nesăbuinței și voluptății în care zadarnic încerc de-o viață întreagă eu însumi să mă cufund cu succes - deci, eu sunt cel care trebuie s-o salveze de tentațiile cărora de-atâția ani mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pierd, luate de vânt și duse departe, prinse în vârtejul amețitor al curenților marini. Privește, pentru o secundă, cerul care anunță furtună puternică și când întoarce capul nu o mai vede. Disperat, aleargă către marginea falezei, dincolo de care se deschide abisul. Agățată deasupra hăului de niște vrejuri uscate, fata încearcă din răsputeri să urce pe stânca aproape verticală. Întinde o mână către ea și o prinde cu putere. Îngrozit, Marius remarcă cum datorită ploii care începe brusc, cu toate eforturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
primele acorduri Marius tresare plăcut surprins. Serenada lui Schubert. Își încleștează mâinile într-un ultim efort care să-l mențină deasupra acelui hău rece în care se afundă cu fiecare minut care trece. Trăiește deja în agonie. Se prăbușește în abis și nu mai poate să se ridice. Își aude respirația sacadată, pulsul firav, mirosul sângelui care-i iese printre dinți. Totul devine ca un vis în alb și negru. Prin fumul țigării atârnată de buze, privește la umbrele ce curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mereu. Dar viața e frumoasă și furnizează nenumărate prilejuri de-a uita ce-i rău și de-a valoriza ce-i bun. Aici intervin Prietenii, care ne înveselesc, ne poartă de grijă și sunt foarte atenți ca noi să ocolim abisul deznădejdii. Prietena Elenei se numea Ioana și era o fată cu părul blonziu, înăltuță, șchiopătând puțin cu piciorul drept, atrăgând arareori privirile asupra ei. Cei care totuși se uitau după ea o făceau fiindcă strada era de regulă pustie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din explorarea astrală deoarece mai devreme sau mai târziu nivelul său moral se va prăbuși și vor apare din ce în ce mai multe atașamente. „În plan moral nu putem stagna pe un anumit nivel. Ori creștem și ne înălțăm, ori ne prăbușim în abis!” Autorul SUGESTII POZITIVE : “ Reușesc din ce în ce mai ușor să identific toate calitățile mele, toate virtuțile!”, “Zilnic urmăresc să îmi îmbunătățesc toate calitățile mele interioare!”. TEHNICI PENTRU DEZVOLTAREA STRUCTURII ENERGETICE A FIINȚEI UMANE CENTRII ENERGETICI AI FIINȚEI UMANE PREZENTARE GENERALĂ: Centrii energetici reprezintă
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
practice și tehnici pentru a obține faimă, avantaje politice și economice, controlul asupra maselor de oameni sau asupra unor personaje cheie din anumite domenii. Toate aceste căutări impure îi aruncă pe cei nesăbuiți în cele mai adânci și fără întoarcere abisuri. Aceste societăți au fost periodic asociate pe bună dreptate cu practicile și grupările din cadrul Francmasoneriei, însă fără a se face o distincție între diferitele grupări francmasonice. Dorim să evidențiem faptul că adevărata Francmasonerie, cea de care vorbește Samael Aum Weor
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
fel este indescriptibil. Există mai multe adevăruri pentru un singur lucru. Toate mi se arată pe rând și toate strălucesc o clipă în lumina inimii, la fel de posibile, apoi se sting unul după altul, pentru a lăsa locul celui mai negru abis. Ca o respirație la ureche sau ceva înfricoșător și cu miros de migdale, ca o apă vicleană și rea, din care e mai periculos să ieși decât să rămâi, sau ca clapele pianului, care alunecă unele după altele. De mult
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
devină posibilă. Iată de ce Bateman, care este cu adevărat el însuși numai atunci când torturează și ucide, se transformă în profetul unei orori apocaliptice. O oroare cu care nici o societate nu este pregătită să lupte. Romanul lui Bret Easton Ellis studiază abisurile de neînțeles ale nebuniei și reușește să surprindă absurditatea violenței din vremurile noastre - de fapt, din oricare alte vremuri. Finalul rămâne deschis. Romanul a fost ecranizat în anul 2000, cu Christian Bale și Willem Dafoe în rolurile principale. Lunar Park
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
fără voința mea pierdut. Frunzele mele de aer se sfârșesc. Cand va mai trece o vreme, aerul va fi cu totul o gaură neagră. Cât sunt de neputincios în fața crudei năpaste ce ne va înghiți și ne va întemnița în abis... De ce lamele de sidef vor a ne pradă?! Vor să ne decapiteze, să ne ia coroană cu care am fost încununați. Dar cu-ale mele rădăcini am întocmit epistola - lumină care ne va umple cu nădejde. Eu, umilul copac, te
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
branhii, simțeam o furnicătură. Eram vag conștientă că acest Început Îmi indica, Într-un fel, restul vieții. Familia era În jurul meu și eram În mâinile lui Dumnezeu. Dar eram și În elementul meu propriu, separată, scufundată În senzații rare, sondând abisurile evoluției. Acest gând Îmi trecu repede prin minte și apoi părintele Mike din nou mă trase la suprafață... — ...și al Sfântului Duh, amin... Mai era o singură scufundare. În jos cu mine și-apoi iar În sus, la lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sfere poetice: postmodernismul. Nici o cale nu este "mai postmodernă" decât cealaltă. Mărturisesc că am scris aceste câteva rânduri cu inima strânsă. Cred că nici un om de cultură nu le poate citi altfel. De destulă vreme încerc să privesc cu luciditate abisul, oricâte vertije mi-ar provoca. Nu poți face poezie fără prospectare, fără să privești în bezna din față. Aș vrea ca diagnosticul să fie fals, dar mă tem că e corect și mă tem mai ales că mulți dintre noi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]