65,481 matches
-
rămîn situate și poate pe alocuri pierdute, dincolo de barierele textului scris... R.B.: Aglaja Veteranyi, în cartea pe care ați scris-o există o intensă tematizare a identității, a soartei străinului într-o epocă în care foarte mulți sunt peste tot acasă și totuși, niciunde cu adevărat. În paginile romanului dvs. de debut se fac trimiteri foarte frecvente la România. Cum ați resimțit relația dintre limba germană în care v-ați scris textul și o sensibilitate, aș spune identitară, străină de limba
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
plecat din România în 1967. Noi toți am plecat cu circul... dar eu voiam să ne întoarcem în țară. O parte din rudele noastre au rămas acolo, lor nu le plăcea că am plecat, ele voiau ca noi să venim acasă sau să vină ele aici. Eu plîngeam mereu, doream să mă întorc. Dar acuma trăiesc în "Schweiz"... R.B.: ...în Elveția. A.V.: Da, în Elveția (rîde), știți, e primul interviu din viața mea pe care-l dau în românește, sunt
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
unei tinere regizoare, Katrin Ottarsdottir, originară din insulele Feroe și școlită în Danemarca. Povestea a două tinere viu colorate, ca două păsări pestrițe sau ca doi clovni (ni se sugerează că sînt ceva manechine, lansate pe mapamond), care se întorc "acasă", în austeritatea și pustietatea unei insule, unde dezlănțuie un veritabil taifun sentimental; dincolo de aparențele reci și convenționale, descoperim, pe insula uscată, povești toride, la concurență cu orice melodramă sud-americană. Un film trăznit și provocator, plin de energie demolatoare, dar mai
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
de la Vieața Nouă. Nu era, observă biograful său un cenaclist adevărat. S-a complăcut în atmosfera birturilor, tavernelor, grădinilor, mustăriilor, crîșmelor cu lăutari, tratîndu-se cu vin (nu și cu bere). Devenise, cum îl conduceau predispozițiile, un boem greu de adunat acasă. Îi plăcea și novitala care era, atunci, cinematograful, frecventat și în Capitală și la Iași, ca și teatrul. Și, cum se știe, făcea muzică (vioară), nefiind nici compozitor, nici instrumentist virtuos, ci un improvizator care "potrivea" melodii textelor știute. Dar
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
nu se terminase buna dispoziție, râdeam ca de ceva năstrușnic. A intrat omul de serviciu, s-a minunat de întâmplarea noastră și ne-a spus că următorul tren este spre ziuă, că pe el îl chemă Văsălie și la el acasă este mare petrecere de Sf. Vasile cel Mare și că s-ar înteți și mai mult petrecerea dacă ne-am duce și noi să petrecem cu ei. Cum noi eram plini de veselie și veselia la veselie trage, ne-am
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
de Sf. Vasile cel Mare și că s-ar înteți și mai mult petrecerea dacă ne-am duce și noi să petrecem cu ei. Cum noi eram plini de veselie și veselia la veselie trage, ne-am dus la Văsălie acasă. Acolo, lume în petrecere, bunătăți, băutură, căldurică îmbietoare. Totul ca pentru o petrecere de pomină. Le-am pus și noi bunătățile noastre pe masă. N-au avut trecere. „Nu dăm noi pălinca noastră, nici vinul nost cel bun pe băutura
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
ajungeau la mine vești din centul orașului. Vecinii și prietenii veneau la mine ca să îmi împărtășească marea bucurie. Ei îmi povesteau, despre marea masă de oameni, despre veselia cu care cântau și jucau. Oamenii se mai duceau pe rând pe acasă, mâncau se mai încălzeau, de bucurie mai luau câte o pălincuță și, ca trași de ață, se întorceau la hora cea mare din centru sau la altele mai mici de pe margine. Au cântatat și au jucat neîntrerupt toată ziua, până
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
mai mici de pe margine. Au cântatat și au jucat neîntrerupt toată ziua, până seara târziu. Nu era doar ziua unirii ce sărbătoreau oamenii acolo, în piață, ci eliberarea de o za din lanțul ce ne sugruma. Nu voiau să plece acasă, voiau să se convingă de aceasta realitate, și să se bucure sperând și la altele. Se întrezărea acel drept legitim de a fi noi înșine, de a fi români și de a avea istoria noastră. Era un crâmpei de libertate
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
este infinitezimalul punct de intersecție al orizontalei funcționării corecte cu verticala ființării drepte. Și soarta filosofiei române, și cea a romanului românesc și a dramaturgiei originale, de exactitatea acestei inserții depind: să te simți la largul tău - și așa-zicând "acasă" - în propria-ți verticală (căreia să-i dai în vileag întregul potențial), iar comunicarea în toate sensurile și pe toate planurile să-ți fie deschisă pe orizontală. Singură Poezia se va putea mișca exclusiv pe verticală, dispensându-se regește de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
promovat până la greață discutabila "Inscripție pe piatra de hotar", ar fi putut să dea citire mult mai expresivului manifest "Câinele de lângă pod". (în treacă fie spus, acest poem cuprinde și dramatic-premonitoriile versuri: "- Pleacă - i-am strigat intrigat -/ fugi, du-te acasă! - deși era cu totul vădit/ că nu putea să aibă ceea ce se numește casă.") Or, aici e vorba de viață și de moarte. Un om de optzeci de ani - chiar dacă a scris cândva o poezie cu titlul " Dramă în parc
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
ton bombastic - "Săptămînal absolut independent" (România Mare) sau prin acumulare - "Săptamânal național independent și echidistant" (Cronica politică). Unele subtitluri au introdus elemente de enunț publicitar - "Cel mai important ziar din Bucurețti" (Libertatea). Altele sînt exagerat de lungi: "De citit numai acasă: săptămînal în care nu toate articolele sînt confidențiale" (Strict secret). Umorul involuntar e produs de solemnitatea emfatică și demagogică: "Ziar dedicat poporului român" (Jurnalul național). Titlurile parodice cele mai originale sînt bazate pe jocuri de cuvinte și pe surpriză - "Săptămînal
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
afară", în Spania; un grup de muzică pop ("Noroc") are un mare impact la public în anii '60-'70, motiv pentru care e interzis "de sus" iar membrii formației pribegesc ani de-a rândul, aflați sub interdicția de a cânta acasă. Acestea sunt subiectele primelor două filme ale programului - cele mai coerente și mai seducătoare, după părerea mea. Celelalte două, despre lipovenii din Sarichioi și încercarea unor membri ai comunității de a contribui la păstrarea identității acestora, respectiv despre un sat
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
celor patru implicați în realizarea filmelor. Toți sunt tineri, detașați biografic de momentul istoric la care fac referire (primele două filme), și în plus, educați cinematografic în afara spațiului originar, în România (un "afară" trist, odata ce-ar fi putut fi "acasă"). Plecați și întorși așadar, cu o privire nouă ce poartă în ea lecția distanței: nu numai (senzația de) obiectivitate ci și, sau mai ales și - sună poate demodat - dragoste pentru ceea ce filmează. Există într-unul dintre filme o secvență simptomatică
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
tătîne-său, dar caftanul era deschis și se vedea că altceva nu mai avea nimicuța. Dunărea se revărsase pînă departe, peste cîmpie, apa pleoscăia sub copitele cailor. Steagul austriac fîlfîia pe vasul cu aburi Argos, ne făcea semne de parc-ajunsesem acasă; înăuntru era un salon cu oglinzi, cărți, hărți și divanuri elastice, masa era acoperită cu mîncări aburinde, fructe și vin, totul la bord era bun și în ordine"(147). în afară de geografie cu care am fost se pare mereu europeni și
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
raporturi cu justiția, refuză, cu demnitate, detenția. La primul semnal că vor fi apucați, își iau tensiunea, într-o asemenea împrejurare întotdeauna crescută, și se internează în clinici eliberatoare de certificate. Dacă totuși au fost înhățați cer să fie lăsați acasă, în calitate de claustrofobi și fiind clar că pușcăria este pentru idioți. Nemulțumită de acea tristă repetare de fapte de pe urma căreia tâlharii de miliarde sunt, din cele mai diferite cauze, bine cunoscute de avocați specializați, de neincriminat, justiția își exersează, totuși, cu
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
prețului benzinei a intrat în tradiție. Miloși, proprietarii de stații ieftinesc marți cu o sută de lei litrul de benzină, spre a-l spori cu cinci sute, în zori, vinerea. Cei slabi de înger se pot reface duminicile, dacă stau acasă. Ponderate, biletele de autobuz și metrou se scumpesc trimestrial. Cei ce se văd astfel siliți să meargă pe jos, nici nu știu cât de mult le priește această opțiune sănătății generale. De altminteri, o româncă a ocolit globul pe jos și a
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
flecuri la pantofii eleganți ai fostelor prietene, îmbătrînite și ele și devastate de noul regim comunist,... într-o dimineață, devreme, pe Calea Victoriei, în urma unor alegeri la Uniunea Scriitorilor terminate a doua zi dimineața... o conduc pe doamna Cancicov în vervă acasă la ea, în apropiere de Victoriei. Să tot fi avut pe atunci spre 70 de ani... Țin minte cafeaua pregătită de dînsa. Agerimea ei, feminitatea și cum bătea soarele matinal, puternic, în baia a cărei ușă rămăsese deschisă, razele reflectîndu-se
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
ospitalitatea internă. E destul să ne gîndim la parcursul eroului din povestea lui Novalis care la capătul unui lung traseu termină prin a se cunoaște: pe cine a văzut el? Pe el însuși! La sfîrșitul poveștii eroul se întoarce voios acasă și e primit cu îmbrățișări, la părinți acceptabili care îl acceptă pe erou ca subiect. Văd în termenul însuși de "Hausmärchen" semnul evident că povestea are o funcție domestică: poveștile casei vorbesc de cămin, de ospitalitatea domestică. Faptul de a
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Cei șapte corbi, "piticul aduse mîncarea pe șapte farfurioare și în șapte păhăruțe și din fiecare farfurioară surioara mîncă un pic, din fiecare păhăruț bău nițel; dar în ultimul ea lăsă să-i cadă inelul pe care îl luase de acasă". Nu este vorba numai de dar și contra-dar, actul înseamnă și că trebuie să pierzi o parte din tine pentru a te regăsi, că trebuie să încredințezi celuilalt semnul identității tale. Ospitalitatea este în acest sens delegare de sine. Știm
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
pe vremea Ciuruitului" ("Luceafărul" = Luc. 14, 2000, 2); "Mai zilele trecute, de pildă, generalul B. căuta un contact" ("Academia Cațavencu", 23, 2000, 3) - și chiar se actualizează exprimări mai vechi sau populare, cum ar fi "mai an": "niscai lorzi invitați acasă la "Omenia", mai an" ("Evenimentul zilei" = EZ 2327, 2000, 10). (Fenomenul de multiplicare a expresiilor impreciziei prin pătrunderea registrului colocvial în scris se constată și în cazul altor forme populare devenite adevărate ticuri stilistice în presa actuală, precum niscai, oarece
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
fac parte cu toții în special din Analele hărăzite unor asemenea epoci: ...Astfel, delatorii, un neam de oameni croit spre nenorocirea publică și care nu au putut fi înfrînți niciodată prin pedepse, acum erau ademeniți de speranța răsplății... * * * Sînt cu S. acasă la el în biblioteca lui care îi îmbracă pereții garsonierei strîmte învelindu-i pe toți și care dau oricărei conversații un ton înăbușit din cauza formidabilei căptușeli de celuloză; ...un ton cavernos, ceva în genul unui cavou de celuloză, plus mirosul
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
face cu o conspirație a bătrînilor pentru a pune mîna pe București. De fapt, e chiar josnic ca persoane cu drept de vot și care se folosesc de libertatea de a-l exercita să fie învinuite, indirect, că nu stau acasă. Să aperi, chipurile, democrația, cu metode în esență ceaușiste - a se vedea balastul de pensionari de care cei doi bătrîni zănatici Ceaușeștii voiau să scape mutîndu-i la țară, pentru a întineri populația urbană sau rezervîndu-le un rol de morți vii
Bătrîni paznici ai democrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17031_a_18356]
-
nu sumbru, ci melancolic - senin, în ochii căprui, căruia îi sucombaseră Lia Fingerhut și Ciuci Marcovici" (Maria Banuș) Peste cîteva pagini, Ovid Crohmălniceanu povestește tocmai întîmplarea cu pricina: "A fost tot într-o seară, de data asta, la Petre Solomon acasă, cu numeroși oaspeți. Printre cei prezenți se afla și o actriță, Ciuci Marcovici, mai curînd stranie decît frumoasă. Paul o remarcă imediat și căzu, ca lovit de trăznet, în transă. Nu se mai dezlipea de dînsa. O botezase, pe loc
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
Punct de vedere popular naiv. * 1954. Un bătrîn egoist, singuratic, rău, avînd vreo 60 de ani. Îmbrăcat corect, uscățiv, cu chelie, cu o expresie izbitoare de antropoid trist. Rece, fără familie, vine în fiecare zi cu un sandvici făcut dimineața acasă... Un sandvici invariabil cu salam învelit într-o hîrtie subțire de obicei cafenie și pe care sandvici îl scoate din geantă și îl mănîncă în fiecare zi fix la ora zece. Nu știu de ce în ultimul timp actul masticației mă
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
unică revelație, muzica banalității nu conduce nicăieri, filmul pare călduț și risipit la suprafața lucrurilor. E adevărat că, pentru un critic român, recepția imparțială a filmului e bruiată, mai ales atunci cînd Haneke o urmează pe cerșetoarea expulzată, din Franța, acasă, în nordul României (un compatriot a localizat Oașul)... Începînd cu sunetele limbii române, totul îți sună nefiresc în România lui Haneke. Prima secvență (întîlnirea Mariei cu soțul) e plasată ca într-un pustiu, într-o furtună de praf gros, care
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]