96,467 matches
-
funcționa în mod real, cei care încearcă să construiască o instituție, așa cum face Victor Florean, cu atît mai mult cu cît o face cu banii proprii, vor să se sprijine pe un patrimoniu validat și pe o lume de forme acceptată pe piața specializată și ușor de tradus în termeni economici, adică pe o marfă, și nu doar pe elemnte spectaculare, pe gesturi efemere și pe acțiuni devenite simultan piese de arhivă. Pariul unei asemenea instituții cu publicul și cu propriul
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
ori de cîte ori simțea prezența unei femele în jur, învață să-și urască propria natură. În egală măsură, oamenii și animalele au dreptul la libertate. Viața din Eastern Cape pare a nu se ridica niciodată dincolo de limitele unei banalități acceptate de toată lumea ca normalitate. Aventura potolită, lipsită de pasiune, a lui Lurie cu Bev Shaw face parte din ingredientele acestei normalități. Dar siguranța aparent fără greș a acestei lumi poate fi și ea tulburată, așa cum o dovedește evenimentul care, pentru
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
cu un sentiment al zădărniciei. Ana Blandiana știe că discursul ei nu este ascultat și că dacă totuși este ascultat nu este luat în considerare. Ana Blandiana știe că ea este Casandra. Aceasta însă nu o face să tacă. Poeta acceptă, ca pe o coroană de spini, gloria de a vorbi într-un pustiu. Ana Blandiana, Soarele de apoi, poeme noi, București, Ed. DU Style, 2000. 96 pag. Ana Blandiana, Ghicitul în mulțimi, București, Ed. DU Style și Ed. Atlas, 2000
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
autenticitate s-ar încălca limitele tradiționale ale "bunei cuviințe" în scris; pentru a-i verifica existența, ar trebui trasată istoria receptării cărții, începînd cu reacțiile la apariția sa. Ar mai fi de verificat un paradox: s-ar părea cititorul a acceptat mai ușor limbajul personajelor lui Eugen Barbu din Groapa decît pe cel al Moromeților lui Preda. în cazul lui Barbu, violențele lingvistice au fost probabil tolerate pentru că erau atribuite unui mediu limitat (lumea interlopă), asociindu-se cu argoul, cu limbajul
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
își oferă scuza estetică sau justițiară; pentru ocazii solemne, se alege în schimb stilul înalt, discursul patriotic, clișeele sentimentale și cuvintele cu inițiale majuscule. Agresivitatea limbajului ca instrument politic atinge și problema umorului: limbajul vulgar și atacul la persoană sînt acceptate mai ușor cînd le sînt asociate efecte comice. Un aparent paradox implică, de altfel, și raportul dintre scris și oralitate: ceea ce apare în scris în reviste precum România Mare, Politica, Atac la persoană este evitat în discursul oral public al
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
dinspre rețetă către practică, reanimarea genului consacrat vieții personale. Se scriau, de asemeni, studii despre epistolar. Cu alte cuvinte, critica presa asupra literaturii ca să producă modele de existență normală, să îi reînvețe pe oameni să se perceapă și să se accepte ca indivizi, cu tot ceea ce decurge din această condiție. Nu e puțin lucru. Aceasta a fost rezistența prin cultură, un "acasă" axiologic și o pedagogie a asumării de sine, construite pe un tâlc foarte adânc al mântuirii. Sunt întâmplări ale
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
Nicu Gane" din orașul natal devine student la Litere al Universității din București. Se împrietenește cu Pavel Chihaia, Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Virgil Ierunca, Dinu Pillat. Scrie poezie, roman și mai ales teatru. Face adaptări. Una din piesele sale este acceptată cu entuziasm de către fostul său profesor de estetică, Tudor Vianu, pentru Teatru Național. Nu se va materializa niciodată într-un spectacol, deoarece Vianu va fi trecut pe linie moartă, fiind numit ambasador la Belgrad. În locul său vine, la conducerea Naționalului
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
dat niște tichete de metrou și bonuri de pîine. Ulterior am avut bonuri de pîine false și vizibil falsificate. Cînd lucram la uzina Deka, unde se fabricau discuri, aveam camarazi algerieni pricepuți să facă tichete de pîine false. Brutarii le acceptau. Se obișnuiseră. Revin la Monica Lovinescu pentru a spune că are niște cusururi. Ea m-a vorbit numai de bine și, uite, eu o vorbesc de rău. Odată i-am spus că-mi contrazice cu talent și cu înverșunare toate
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
afla cu mult dincolo de marginile realității în care ne ducem traiul de pe o zi pe alta. Să recunoaștem că în această oglindă se văd răsfrângându-se niște ființe normale, nici alese dar nici proscrise, cu suișurile și coborîșurile lor. Să acceptăm că am coborît, că am învățat doar efortul de a coborî; să ridicăm privirea, să sperăm dar să și vrem să urcăm: forța se află în noi. Sau poate ar trebui, asemeni lui Dante, să ne luăm drept tovarăș de
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
Marius Chivu Acum știu că atunci când am acceptat să fiu redactor la "Cultura" eram destul de naiv să cred că se poate face presă culturală curată doar pentru că tu ești "neînregimentat". Însă numai din postura de redactor, confruntându-te direct cu "finanțatorul", cu "concurența", cu întregul mecanism al scenei
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
nu au morală și nici idei democratice, cărțile lor au probleme. Suntem elitiști, dar urâm elitele căci produc intoleranță. Scoatem intoleranța pe ușă și o strecurăm înapoi pe fereastră; suntem toleranți doar cu cei care nu ne pot amenința poziția, acceptăm diferența atâta vreme cât nu e diferența la care ne raportăm direct. Premiem pe cei pe care i-am mai premiat, pe cei care au cele mai mari șanse de a ajunge să ne premieze înapoi, pe cei care sunt din orașul
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
în care se creează mult și cu ușurință". Definițiile de dicționar românești urmează în genere modelul francezei, limba din care de altfel am și împrumutat adjectivul prolific. În Le Trésor de la langue française, sensurile de bază rămîn cele tradiționale, fiind acceptat (cu eticheta "familiar") și sensul figurat "extrem de fecund (în opere artistice)". De fapt, la originea termenului stă latinismul cult prolificus, format de la proles ("progenitură, descendenți"); intrat în limbile romanice, dar și în engleză (în care forma prolific trimite direct la
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
poți colabora cu ei sau nu. Nici până acum n-am văzut filmul lui Nicolaescu. A.O: Pe ce criterii îți alegi rolurile? A.V: Se întâmplă ceva foarte ciudat. Până acum n-am refuzat decât vreo două roluri, am acceptat aproape tot ce mi s-a propus, cu gândul că nu se fac. Dintr-o nevoie de a mă antrena, de a nu stagna. Se fac puține filme în România, nu vreau să am senzația că au trecut pe lângă mine
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
riscă atacul la persoană, întrebându-se cine este cel care cutează să vorbească despre românism. De aceea avertizează insidios din primul paragraf: Un fapt trist, dar vrednic de semnalat: sângele mixt începe să ridice glasul! Noi, ardelenii, nu obișnuim să acceptăm lecții de Ťromânismť din partea nimănui, cu atât mai puțin din partea unor oameni cu ascendență amestecată!" Blaga invocă informația (adevărată, dar, în fond, prin nimic infamantă) că Dan Botta este corsican pe linie maternă, deci impur etnic: "Oricare ar fi rezultatul
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
găsește expresia tocmai în balada Mioriței. Moartea este privită ca mireasă a lumii, moartea este o nuntă... În Miorița, numai cadrul este baladesc, dar acest cadru închide o poemă cosmică, în centrul căreia stă moartea. Moartea e cântată melancolic-extatic, e acceptată, cu încredere și dăruire, încărcată de sentimentul destinului". Autocitarea și sublinierile îi aparțin lui Blaga, iritat că un "străin" infatuat intră sfidător tocmai în panteonul celor mai originale idei ale sale. Va fi încă o dată, în finalul explicației sale cu
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
îi roagă pe N. I. Herescu și dr. Ion Cantacuzino să-i fie martori: "țin la o reparație integrală a tuturor acestor injurii și vă rog, prietenește, să-mi fiți martori în acest incident atât de trist" (p. 59). Cei doi acceptă și-i răspund printr-o scrisoare (și ea publicată numai în anexele la Cazul Blaga, p. 60) despre felul în care și-au îndeplinit misiunea. Rezum: în 19 mai 1941 i-au cerut lui Blaga să-și desemneze martorii; acesta
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
vorbește, în consecință, de abrevieri, sigle, apocope, trunchieri etc. Abrevierile instrumentale, apărute de obicei în scris, pentru conectori și formule de aproximare, locuțiuni care substituie o enumerare (ș.a.m.d., ș.a.), traduc adesea formule similare cu o veche tradiție culturală, acceptate de norme (și pentru că apar în afara firului principal al discursului, în închideri de text, în paranteze sau note). Alte abrevieri de acest tip, pentru cuvinte cu mare frecvență și ușor de reconstituit în context, folosite de elevi în notițe, combătute
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
nu ne-am pus niciodată întrebări cu privire la ele. Dar, "cînd canoanele ne canonesc prea tare se nasc canonadele anticanonice." Răspunsurile la provocările identităților în schimbare încap, se vede, undeva între tongue-twister și casse-tęte. Asta fiindcă problemele aduse în discuție nu acceptă, de cele mai multe ori, o soluție mai la îndemînă decît remiza din jocul de șah. Spațiul de manevră al fiecărei părți, supus comprimării la presiuni tot mai mari, e apărat pe principiul redutei, iar "lupta", făcută din lovituri la punct fix
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
erau reuniuni de oameni stilați. Prietenii lor, profesori cu toții, aduceau sticle de vin. Oameni cu carte din Ohio. Deși trudeau la slujbe și se luptau cu ipotecile, se considerau spirite independente, aflate într-o temporară misiune de testare, de tatonare. Acceptau să joace rolurile de profesori modești pînă cînd or să-și scrie romanele, or să-și termine importantele dizertații sau or să economisească destui bani ca să ducă o viață liberă. Fratele meu Carlton și cu mine facem pe valeții, le
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
împotriva dorinței mamei mele, invadatorilor li se îngăduie să rămînă. Unul dintre ei, un adevărat Eddie Haskell în ce privește îmbrăcămintea de piele și tunsoarea, îi spune mamei că arată foarte bine. Ea e foarte doritoare să audă asemenea cuvinte. Așadar, haidamacii, acceptați în casă, încep să se amestece cu ceilalți. îmi croiesc drum lîngă Carlton, în partea neocupată de prietena lui. Aș dori să fie o observație caustică, inteligentă, ceva care ne-ar alia, pe Carlton și pe mine, împotriva tuturor celorlalți
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
vocea. Aș vrea să adun din aer pumni de muzică și să-mi umplu gura cu ea. - Eu n-aș putea afirma că o ador, continuă tata. Nu , nu cred că aș putea afirma așa ceva. Dar aș spune că îi accept intențiile cu prietenie. Dacă asta-i direcția spre care se îndreaptă azi muzica, eu n-o să-i stau în cale. - Ihm. Ard de nerăbdare să mă întorc la petrecere, dar nu vreau să-l jignesc. Dacă ar simți că-l
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
cel cu fața de copil bătrîn, dansează cu mama. Văd că tata a ieșit din bucătărie. Se retrage într-un colț. Eu sar în mijlocul vîltorii. O invit la dans pe profesoara de matematică cu buzele de culoarea florilor de fuchsia. Acceptă veselă. E planturoasă și grațioasă ca un vapor de paradă, și o cîrmesc fără efort în toate direcțiile. Mama, care la școală e vestită pentru disciplina ei spartană, dansează cu înfocare, ceea ce e o noutate pentru toată lumea. Atmosfera se încinge
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
puse la punct, nu ne mai rămâne decât să așteptăm cu calm și curiozitate alegerile anticipate văzându-l la tv pe domnul președinte al nostru cum îi atenționează (urechează ar fi mai corect ?) pe parlamentarii UE: "}ara noastră nu mai acceptă etichetări generale de țară coruptă. Europoliticienii care fac asemenea afirmații trebuie să spună în mod concret la ce politicieni se referă". Bravo! Împreună cu domnia sa și cu Haralampy cu tot, ne simțim matrozi vigilenți și viteji, doar Președintele Parlamentului European, probabil
Săptămîna sincerităților televizate sau câteva întrebări haralampyene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11941_a_13266]
-
la degetul mic staff-ul prezidențial), ori una foarte proastă despre dl Băsescu! Și una catastrofală despre cei care se întâmplă să lucreze în preajma președintelui: e grav de tot dacă oameni care pretind că mă cunosc își imaginează că aș accepta mișmașuri de acest tip. Dacă la nivelul meu, adică la bază de tot, se petrec astfel de nerozii, cum va fi arătând viața cu cât te apropii de vârf? În ce ambalaj vor fi fiind prezentate ofertele / cererile? Ce formulă
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
-ți rezolvi problemele scurtcircuitând regulile și batjocorind legile? Nu te întreabă nimeni de sănătate, dar toți te întreabă dacă n-ai cumva o pilă. Fenomenul nu e, desigur, pur românesc. În alte părți el se numește lobby și are reguli acceptate de toată lumea. La noi încă nu i s-a dat un nume, așa că propun să i se spună Gogu. E cuvântul cu care am de gând să-i întâmpin pe cei care induc ideea că suntem cetățenii turmentați ai unei
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]