6,508 matches
-
pînze. Nu avea nimic Împotriva adepților navigației solitare, dar Înfruntarea inconștientului este altceva decît Înfruntarea stihiilor. De n-ar fi fost vorba decît de Înfruntarea propriului inconștient, poate că ar fi scos-o la capăt destul de ușor, dar, așa cum cineva adăpostește un cîine de pripas, el se crezuse dator să adăpostească robustul inconștient al tatălui lui, ceea ce nu era chiar o nimica toată. Își Îndopase creierul de parcă ar fi turnat În el cu pîlnia, iar acum dădea pe dinafară - o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
inconștientului este altceva decît Înfruntarea stihiilor. De n-ar fi fost vorba decît de Înfruntarea propriului inconștient, poate că ar fi scos-o la capăt destul de ușor, dar, așa cum cineva adăpostește un cîine de pripas, el se crezuse dator să adăpostească robustul inconștient al tatălui lui, ceea ce nu era chiar o nimica toată. Își Îndopase creierul de parcă ar fi turnat În el cu pîlnia, iar acum dădea pe dinafară - o imagine care ar fi putut figura Într-un tablou semnat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În urma păcatului originar, și pe care Dumnezeu le lasă să umble pe drumul MÎntuirii. CÎnd cutează să evoce faptul de netăgăduit că s-a culcat cu mama, scrie: „Gurile noastre se Întîlnesc, dinții noștri se ating, dar dinții ăștia au adăpostit trupul lui Hristos. În dimineața asta chiar, am mîncat Trupul Lui. El se află Înlăuntrul nostru, iar dacă mîinile noastre se Împletesc, sînt mîinile lui Hristos care se unesc și se oferă Tatălui Veșnic“. Ar fi trebuit oare să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Maryse Înainte să plecăm spre Simiane? Mama și-ar fi spus: „gurile lor se Întîlnesc, dinții lor se ating, limbile lor au păstrat gustul sfintei ostii, mîinile lui François peste pieptul Marysei sînt mîinile lui Hristos“. Pasajul cu dinții care adăpostesc trupul lui Hristos este luat dintr-o carte destul de veche a tatei, cea pe care a publicat-o cînd mama era Însărcinată cu mine, dar pe care a lăsat-o să fie reeditată fără modificări vreme de cîțiva ani, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vizitau la stabilimentul de sub atelierul pălărierului, e drept, la alte ore și cu alt scop. Lăsă în urmă Haymarket și o luă către nord, înspre Canalul Iecaterinski, trecând peste Podul Kokușkin înapoi pe Aleea Stoliarni. Aici se afla clădirea care adăpostea stația de poliție, iar acest fapt îi aminti din nou de genele imposibile ale lui Porfiri și de ochii acestuia de culoarea gheții. Cum însă nu mai era sigură dacă aceștia băteau înspre negru sau înspre argintiu, Lilia fu tentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cum spatele balansând al lui Ptițin dispărea în timp ce el scoase din nou portmoneul și puse plicul mov înăuntru. Capitolul cinci Prokuror-ul Mesele de disecție erau așezate în depozitul mare pe care Departementul de Poliție al Districtului Haymarket îl folosea să adăpostească mașinile pompierilor. Clădirea se afla alături de grajdurile din Strada Malaia Mașcianscaia, după colț de biroul de pe Aleea Stoliarni. Ușile duble erau larg deschise permițând luminii brutale a zilei să inunde mesele și conținutul lor. Pe prima masă erau întinse diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
erau mai arătoase și mai cu ștaif, încât acesta avea impresia că se află în vizită la niște rude mai bogate și, în consecință, nu avea voie să se facă de râs. Clădirea, situată pe Starda Gorokhvaia în apropierea Amiralității, adăpostea, la cel de-al treilea etaj, biroul prokurorului Liputin. Porfiri urca scările încet, iar ecoul pașilor săi atrăgeau privirile disprețuitoare ale celor care corborau. După cum era de așteptat, a făcut anitcameră mai bine de un ceas înainte de a fi poftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Kazan, iar acesta fu intimidat de lărgimea și prosperitatea străzii. Avea senzația că vântul care spulbera strada îl va distruge și pe el și că doar cei bogați, înfășurați în blănuri, i se puteau împotrivi, asa că hotărî să se adăpostească sub coloanele Catedralei Kazan. Cu toate că se considera ateu, Virginski îndrăgise întodeauna această catedrală, iar aranjamentul în semicerc al colonadei îi amintea vag de niște brațe larg, gata de îmbrățișat. Grandoarea designului, fără a fi amenințătoare, părea că ascunde ceva primitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sunetul agitat al clopoțelului. ă Uite, spuse el, arătând înspre omul înalt și slab care ieșea. ă Vadim Vasilievici, șopti Salitov. ă Da, confirmă Porfiri. Oare ce a răscumpărat? Vadim Vasilievici ținea o cutie mică de aur puternic ornamentată. O adăpostea protectiv în ambele mâini, ca și cum era vorba de o pasăre rănită pe care a salvat-o. Vederea asistentului editorului în fața casei de amanet puse în mișcare o serie de conexiuni în mintea lui Porfiri. ă Cărțile! murmură el. Da, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Renunți la o geantă de firmă? zise Kitty, prefăcându-se revoltată. Ai Înnebunit? — Charlie e mult mai important decât ORICE geantă! Burnița se transformă curând Într-o ploaie torențială și nu se vedea nici un taxi. Mergeau prin frig, fără umbrele, adăpostindu-se sub acoperișurile magazinelor, fugind de la unul la altul. După vreo zece minute zăriră un taxi liber la distanță de câteva blocuri. Alergară prin ploaie, rugându-se să nu-l ia nimeni Înainte, și săriră Înăuntru. Însă când deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dacă putem rămâne amândouă la el diseară, iar el a fost foarte drăguț și mi-a promis că ne va găzdui bucuros. Kitty strălucea de bucurie la gândul că-și va răpi prietena din tenebrele dramei Charlie și o va adăposti În frumusețea și liniștea Bel Air-ului. Desert Rose zisese că ar vrea să plece din rulotă; ei bine, Kitty Îi oferea o ieșire demnă, iar Charlie ar fi văzut că avea opțiuni mai bune. Dar oamenilor le place să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se afla În biroul avocatei lui Desert Rose și că l-ar fi primit Înapoi imediat ce-ar fi plătit taxa scadentă pentru vizionări și transferuri. Desert Rose Își trase sufletul, Încercând să se calmeze. Nu avea constituția necesară ca să adăpostească atâta furie. Se simțea slabă, amețită, avea temperatură. Se uitase la ceasul de pe peretele mansardei, un Starbust 1946 de George Nelson, o piesă veche. Era 5:05 după-amiază și nu primise nici o felicitare, nici un e-mail de la Charlie. Și nici un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bucățile de lut, un bulgăre uscat pe care o ușoară apăsare a degetelor ar fi de ajuns s-o facă fărâme, un grăunte căzut din spic și purtat de hazardul unei furnici, o piatră unde din când în când se adăpostea o ființă vie, un scarabeu, sau o șopârlă, sau o iluzie. Găsit păru că răsare de nicăieri, nu e aici și deodată este, își puse brusc labele pe genunchii stăpânului, stricându-i postura de contemplator al vanităților lumii care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și strălucitor, cu lumina multiplelor flăcări scurte care au consumat bucățelele de lemn incandescent care cad. Cum noaptea începuse să se răcorească, Marta s-a dus în casă să caute o pătură, sub care, trăgând-o peste umeri, s-au adăpostit tatăl și fiica. În față nu aveau nevoie, era ca pe vremuri, când mergeam lângă vatră să ne încălzim în nopțile de iarnă, spinarea dârdâia de frig în timp ce fața, mâinile și picioarele frigeau. Picioarele mai ales, fiind mai aproape de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
făcuse cu cele două figuri de bărbat și de femeie pe care le modelase la început, lutul lor e încă aici, uscat, crăpat, inform, și totuși s-a dus să ridice din gunoi zămislirile diforme, le-a protejat, le-a adăpostit, de parcă și-ar fi iubit mai puțin reușitele decât erorile pe care n-a știut să le evite. Nu va băga aceste păpuși în cuptor, ar fi irosit lemnul ars pentru ele, însă le va lăsa aici până când lutul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
începe mai bine, sunt ușor de vopsit, mai ușor decât ei nu sunt decât infirmierele, îmbrăcate în alb. Când statuetele s-au răcit complet, le-au transportat pe planșetele de uscare, unde Cipriano Algor, înarmat cu pistolul de pulverizat și adăpostit de filtrul măștii, le-a acoperit metodic cu un strat de alb mat. Mormăi pentru sine că nu merita să-și astupe gura și nasul, Ar fi de-ajuns să mă așez împotriva vântului, și vopseaua ar zbura, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar deveni săli aidoma celor de la Conservatoire. Tavane joase de secol XVI, arce semicirculare, galerii cu gravuri și obiecte de anticariat, mobile. Place des Vosges, așa cum e ea, joasă, cu portoanele ei vechi pline de dâre și scâlciate și leproase, adăpostește oameni ce nu s-au mutat de-aici de sute de ani. Niște oameni cu mantii lungi, galbene. O piață locuită numai de taxidermiști. Ies numai noaptea. Cunosc piatra din pavaj, gura de canal prin care se pătrunde În Mundus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
adevărat? Întreabă Wakefield ușor uimit. — Desigur, cum e și tigrul bengal, ursul polar și anaconda uriașă. Dacă te Întrebi cum de au ajuns În Typical, unul din tipii ăștia o să-ți toarne Întreaga poveste, cu sufocant de multe detalii. Camera adăpostește, de asemenea, și o parte a colecției de artă a Companiei. Wakefield este plăcut surprins să găsească o pictură de dimensiuni medii din perioada timpurie a lui Jackson Pollock și o schiță a lui Robert Motherwell pîndind pe după faună, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mamei și tatălui lui la rangul de accesorii ale propriilor mașini și ale noilor autostrăzi interstatale. În zilele lui Kerouac, cînd Old-ul lui era nou, autostrăzile erau lente și excentrice, dar Wakefield le găsise: drumuri pe care stațiile de benzină adăposteau pompe vechi, din cele roșii, trăgîndu-și puterea de la un Pegas zburător, unde motelurile aveau paturi vibratoare (25 de cenți un sfert de oră), iar restaurantele drive-in unde se serveau burgeri aveau farfurii zburătoare parcate pe acoperișuri și majorete delicioase care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aveau paturi vibratoare (25 de cenți un sfert de oră), iar restaurantele drive-in unde se serveau burgeri aveau farfurii zburătoare parcate pe acoperișuri și majorete delicioase care zburau printre mașini pe patine cu rotile, ducînd milkshake-urile. A găsit magazine rock adăpostind adevărate comori În sertarele lor prăfuite, neatinse de pe vremea În care prospectorii jegoși și bărboși le lăsaseră baltă; un muzeu construit special pentru „cel mai mare șarpe din lume“, 50 de cenți intrarea, unde șarpele era mînuit de cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bar grozav se poate extinde practic la infinit. Mereu Îl uimește să vadă o sală plină, seara, de oameni redusă, dimineața, la adevăratele ei dimensiuni. Goală, este imposibil să-ți Închipui cum un spațiu atît de mic a putut să adăpostească atîtea trupuri și să Încapă fudulia În creștere a acelor trupuri și nevoia lor de atenție. Un trup printre alte trupuri Într-o băcănie sau Într-un mijloc de transport public Încearcă să se facă cît mai mic, să ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de interesant pentru a ilustra un capitol al volumului Figuri și forme literare (Editura Casa Școalelor, București, 1946, pp. 177-182, cap. „Locuri comune, sinonime și echivocuri”). Printre trăsăturile stilistice identificate de autor se numără persiflarea clișeului, satira locului comun (acesta adăpostind cel mai adesea generalitatea ideii și absența emoției). Importanța scrierilor lui Urmuz rămîne documentară („un document lingvistic de mare însemnătate, un prilej de a demasca unele din procedeele limbii”), limbajul urmuzian conținînd „vocabule, nonsensuri de genul celor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Înainte să-i Întind receptorul cînd Începe să sune. — Repede, acceptă. Să nu cumva să se răzgîndească. Mai tîrziu, În aceeași seară, stăm amîndoi În pat, vorbind despre Franța. Dan Îmi arată poze cu vila: o casă veche, de piatră, adăpostită pe dealuri, cu o piscină drăgută, cu vedere spre valea și colinele din zare, o pergola acoperită cu plante agățătoare, care dă spre piscină și, pe terasa de piatră, cu vase de teracotă imense, care dau pe dinafară de mușcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iubiți de tine cei mai mulți sunt în lumea umbrelor. De ce te-ai teme atît?" " Aici răspunsul e simplu, i-am spus. Pentru că nici pe cei morți nu pot să-i iubesc decât trăind..." Din senin a început să plouă. Ne-am adăpostit sub o stâncă privind cum lunecau trăsnetele prin iarbă. Ana a tăcut o vreme. Apoi, fără să se întoarcă spre mine, vorbind rar și uitîndu-se la șerpuirea trăsnetelor, mi-a spus ceva ciudat: "Aici, sub stânca aceasta, nu riști decât
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
orice stirpe. Le îngăduiau să culeagă fructe din pomi, cel mult trei, cu condiția să se afle în afara unui ocol îngrădit, să-și pască în libertate calul pe terenuri virane sau pe pășuni cel puțin o dată secerate. Oricine putea să adăpostească fără nicio restricție în propria casă, în timpul zilei, orice persoană care nu era urmărită sau cunoscută că ar fi săvârșit vreo crimă. Toți însă, inclusiv adalingii, dacă găzduiau un străin pe timp de noapte, trebuiau să-l informeze pe șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]