7,542 matches
-
colaboratori ai puterii comuniste, simetrică fiind situația marilor scriitori diabolizați imediat după 1944 pentru colaborare sau opțiuni de dreapta, de la Liviu Rebreanu la Mircea Eliade, Ion Barbu sau Lucian Blaga. Pe de altă parte, o suspiciune îi vizează pe radicalii adepți ai revizuirilor morale și reordonării grilelor valorice, cândva combatanți înverșunați pentru întronarea dictatului partinic în cultură - sindrom al aceleiași maladii a dependenței intelectualilor de politic și de mirajul puterii. E semnalată analogia între ostilitățile din viața literară a anilor ‘44-
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
Badea Pletea), Ioan Cătina, C. Z. Buzdugan (Zamfir Cobuz), Eugen Herovanu, iar N. G. Rădulescu-Niger, Th. D. Speranția și St. C. Dumitrescu (Stecedum) colaborează cu anecdote populare versificate. Lăură Vampa, Eugen Vaian și Traian Demetrescu se arătă în nuvelele lor adepții unei proze de observație socială, cu accente naturaliste. I. L. Caragiale, prieten și mentor literar al lui Vaian, și-a republicat în S.i. schița Norocul culegătorului. R.Z.
SAPTAMANA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289480_a_290809]
-
pe prim-ministrul D. A. Sturdza ca fiind Înfeudat politicii maghiare. În România acest lucru a declanșat o furtună de indignare exprimată În ample manifestații anti-Sturdza ale opoziției conservatoare la care s-au adăugat criticile vehemente la adresa lui Sturdza din partea propriilor săi adepți. Rezultatul a fost că regele a acceptat demisia lui D. A. Sturdza la 30 martie/11 aprilie 1899 . Câteva zile mai târziu, regele i-a spus ministrului plenipotențiar austro-ungar, Pallavicini, că nu demonstrațiile de stradă l-au determinat să accepte demisia
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
de părere că dacă s-ar retrage dl Cantacuzino tot nu se va putea trece peste generalul Manu, acesta din urmă ar trebui să devină cel puțin șef al partidului. Or, pe de altă parte, dl P. P. Carp și adepții lui nu l-ar recunoaște niciodată pe general ca șef al partidului. Dl D. A. Sturdza și adepții săi fac tot ce le stă În putință pentru a Împiedica o Înțelegere Între conservatori și junimiști. În privința asta regele mi-a spus
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
Manu, acesta din urmă ar trebui să devină cel puțin șef al partidului. Or, pe de altă parte, dl P. P. Carp și adepții lui nu l-ar recunoaște niciodată pe general ca șef al partidului. Dl D. A. Sturdza și adepții săi fac tot ce le stă În putință pentru a Împiedica o Înțelegere Între conservatori și junimiști. În privința asta regele mi-a spus că nimic nu-și dorește mai mult dl D. A. Sturdza decât chemarea la guvernare a d lui
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
gândirea este încadrată prea devreme în forme rigide și moarte,precum cele cerute de orice mașină,și mult mai mult de computere,care lucrează la un nivel mintal strict formal. O altă parte a specialiștilor ,care are tot mai mulți adepți,consideră că folosirea TIC în pregătirea tinerei generații joacă un rol deosebit de important pentru adaptarea acesteia la cerințele sociale și a unui nou tip de instruire și învățare necesar pentru tot parcursul vieții. Folosirea eficientă a acestor tehnologii de către educator
O ÎNVĂŢARE ACTIVĂ PRIN METODE MODERNE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Coman Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_901]
-
ajută managerii să planifice, să monitorizeze și să evalueze inițiativele privind sănătatea publică. Statistica este utilizată din ce în ce mai mult în toate domeniile medicinei. Tehnicile statistice nu sunt folosite doar de către cercetători și clinicieni implicați direct în cercetarea medicală, ci și de către adepții medicinei bazate pe probe, care trebuie să sintetizeze rezultate din multe surse diferite, pentru a ajunge la concluzii utile. Din cauza acestei largi utilizări, este important ca toți cei implicați în cercetare și în management să cunoască cel puțin bazele metodelor
Aplicaţii ale statisticii matematice. In: Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
se asociază la T. cu critica genetică, impunând interpretării o construcție „genetic-arhetipală”, din etajările căreia se desprind nu doar reevaluări de mare finețe, ci și o metodologie originală și un stil de lucru. Dialectician așadar, Eugen Todoran este și un adept firesc al metodei dialectice, construindu-și tezele în marginea atât a antecesorilor săi conaționali, cât și a noii critici și a principiilor structuraliste, de aproape studiate și însușite. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Eminescu, București, 1972; Secțiuni literare, Timișoara, 1973; Maiorescu, București
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
decorat paginile revistei în stil bizantin. În deceniul al patrulea etnicismul și ortodoxismul și-au avut un teoretician în Vasile Băncilă. Nu toți colaboratorii „Gândirii”, fie aceștia eseiști, critici, gânditori, aderau la sensul ideologic al orientării promovate de directorul revistei. Adepți, cu toții, ai spiritualului și ai unei creații cu caracter național, unii refuză ortodoxismul dogmatic, propunând libera interpretare a oricărei credințe, ca și a folclorului românesc cu conținut religios. Potrivit unei precizări a lui Blaga, dintr-un text rememorativ, Începuturile și
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Colaborarea la „Urmuz” și prietenia cu Geo Bogza i-au adus lui T.-M. renumele de avangardist. De fapt, structural reticent față de îndrăznelile extreme ale avangardei, într-o bună parte a producției sale el apare mai degrabă ca un postsimbolist, adept al înnoirii mai ales la nivelul lexicului și al recuzitei imagistice. Fascinat de modernitate, ispitit și de postura militantă, permeabil la sugestii expresioniste, ca în remarcabilul poem Jazband cu lăutari țigani, a dat, în anii ’20 și ’30 din secolul
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
intraseră în declin și când criticii de întâmpinare, activi anterior, tăcuseră ori trecuseră la alte preocupări. Firea lui reflexivă, cultura largă și formația universitară l-au făcut discipol al lui Mihail Dragomirescu, acesta privindu-l, de altfel, ca pe „unicul adept al curentului de la «Convorbiri critice»”. Un discipol care aprecia „sistemul estetic profund” al maestrului, dar îl considera, în același timp, complex și original, greu de aplicat de altcineva, el însuși neînțelegând să-l „împrumute” cu totul. Precum mărturisește într-un
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
recenzii, articole, cronici, note polemice și la „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Astra”, „Familia”, „Flacăra”, „Convorbiri literare” ș.a. I s-au decernat, între altele, Premiul Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist (1973) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1973, 1978). Adept în anii ’70 al ideii că integrarea culturii române în cultura universală a fost un proces firesc, realizat fără pierderea trăsăturilor definitorii, naționale, de multe ori anticipând momente creative importante, U. s-a numărat - alături de Dan Zamfirescu, Paul Anghel și
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
Izvorul suspina strângând în brațe valea / Și stelele plângeau îndoliate”. Volumul Dar de nuntă, apărut tot atunci (1944), excelează prin seria pastelurilor în care autorul nu contenește să aducă imnuri naturii. Se conturează astfel imaginea unui poet neoclasic, tradiționalist robust, adept al clarității, virtuoz al metaforei care nu își pierde din strălucire cu toată frecventa ei întrebuințare. După o tăcere de aproape două decenii, Z. scoate placheta Amfora de lut (1965). Părându-le unora „ultraapologetică”, prefața lui Tudor Arghezi nu face
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
dramatic, gen în care recunoaște preeminența cuvântului. „Teatrul literar” este delimitat, așadar, de „teatrul teatral”. Susținător al pieselor de avangardă, Z. deosebește noțiunile „modernism” și „modernitate”. Dacă respinge modernismul, înțeles ca o extravagantă paradă de virtuozitate, în schimb se declară adept al unui teatru modern, adică al unui „teatru umanitar și de idei”, argumentația revenind mereu asupra virtualităților spectaculare ale textului dramatic, în convingerea că „numai un text nou poate impune forme noi”. Pentru el, piesa de teatru nu poate fi
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
național. Rămâne atașat de marile valori naționale (Eminescu, Creangă), veștejește tradiționalismul de paradă, argumentează vigoarea și originalitatea culturii din Regat și prezența aici a spiritului critic (ceea ce îl apropie de G. Ibrăileanu), militează pentru modernizarea politică, e un spirit european, adept al liberalismului occidental și al căii industriale pentru prosperitate economică (la fel ca E. Lovinescu), situându-se la polul opus „Gândirii” și autohtonismului. Z. relevă și importanța contribuției ardelene în istoria culturii și civilizației românești, prin aceea că a dezvoltat
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
globală despre sine. (Harter, 1998) Există două perspective asupra modului de definire a conținutului stimei de sine. Unii autori o văd ca fiind unidimensională, stima de sine globală (Coopersmith, Piers, Haris, apud Tap, 1998). Aceasta perspectivă este însă contestată de adepții modelelor multidimensionale și este susținută de cercetări care demonstrează multidimensionalitatea stimei de sine și a evaluării de sine pe baza analizei factoriale. Modelele multidimensionale susțin în esență faptul că individul se autoevaluează diferit în funcție de domeniu de viață sau fațeta identității
STIMA DE SINE - O COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ A PERSONALITĂŢII ADOLESCENTULUI. In: Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
pozitive! Apreciați favorabil o realizare cât mai mică! Asigurați șanse de succes fiecăruia! CE AȘTEAPTĂ ALȚII DE LA TINE atitudine pozitivă nivel înalt de energie căldură personală integritate simț al responsabilității bună auto reprezentare capacitate mentală vocație de conducător vocație de adept simț al umorului elasticitate flexibilitate intuiție recorduri personale abilitate autodisciplină creativitate imagine de perspectivă lipsa problemelor dorințe mari EȘTI CEL MAI BUN! Transformați înfrângerea în victorie! Analizați înfrângerile pentru a vă pregăti calea spre succes! Aveți curajul să fiți propriul
Ceea ce sunt eu înseamnă ceva by Liliana Cozma, Valerica Profire () [Corola-publishinghouse/Science/405_a_954]
-
ref>, În raport cu ideea monarhică. Reflexele istoriografice, formate sub acel „clișeu”, s-au prelungit, chiar și scăzând din intensitate, și după eradicarea regimului comunist „de la noi”. Ar fi de identificat, În o atare stare „istoriografică”, poate și În tensiunile publice Între adepți, Încă puțini, inhibați sau intimidați, ai revenirii la forma monarhică a statului și partizani, Încă mulți, special „educați” sau sincer „devotați”, ai formei republicane, una din explicațiile laconicei prezentări a momentului constituirii Regatului de manuale școlare, de cursuri universitare chiar
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
primă, tip de decor etc.) a acestor statuete. Un număr important de preistoricieni au decis să abandoneze cercetarea în acest domeniu, pentru a evita „travailler pour rien” (P. G. Bahn, I. Vertut, 1997). Și M. Lorblanchet (1988, p. 282) pare adeptul aceleiași idei.
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
talent”, conferențiarul își mărturisește atașamentul pentru arta ca „reprezentațiune a idealului”, deslușit în „formele naturei”, forme care nu trebuie niciodată copiate întocmai. Menirea frumosului este de a-l înălța pe acela care îl contemplă. S. este un maiorescian și un adept al teoriilor idealiste, schopenhauriene asupra artei. Sprijinit pe autoritatea lui Ferdinand Brunetière, deschide un „proces” romanului „realist” (de fapt, naturalist) în Studiu asupra romanului realist din zilele noastre („Convorbiri literare”, 1884). Blamând literatura naturalistă, imitatoare „slugarnică” a naturii, junimistul îl
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
romanului „realist” (de fapt, naturalist) în Studiu asupra romanului realist din zilele noastre („Convorbiri literare”, 1884). Blamând literatura naturalistă, imitatoare „slugarnică” a naturii, junimistul îl viza pe Émile Zola și romanele „experimentale”, „patologice”. Reluând idei mai vechi, el se arată adeptul unei arte desprinse de contingent, inaccesibilă celor mulți și oferind o „petrecere” rafinată. SCRIERI: Geniul și talentul în artă, Iași, 1881. Traduceri: Herodot, Istoria lui... (cartea IV), pref. trad., Iași, 1879; Mihai Eminescu, Quelques poésies, pref. A. D. Xenopol, Iași, 1911
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
forme” și asumă amenajarea unui „spațiu de libertate” în fața instituțiilor statului (Barbu, 1995, p. 14), prin contestarea împrumutului extern ori, în cel mai bun caz, prin admiterea introducerii selective, cu discernământ, a formelor (instituțiilor și principiilor) străine; în același timp, adepții acestei reprezentări consideră legitimă dezvoltarea organică a societății, înrădăcinată în tradiție, stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxie etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării tradiționale a modernității susținute de solidarități specifice se numără fondatorii sociologiei poporaniste și țărăniste C. Stere
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
valori pentru a satisface așteptările maselor” (apud So, 1990, p. 32). Să examinăm mai îndeaproape trăsăturile individualizatoare ale teoriiilor modernizării, trăsături care ne permit să vorbim despre o paradigmă, un mod de gândire larg împărășit de cei care devin, astfel, adepții acestei „teorii” și care sunt, totodată, „optimiștii” modernizării, adică cei ce cred că modernizare înseamnă putere implicită de a induce dezvoltare. Prezumțiile teoriilor modernizării Alvin J. So a sistematizat trăsăturile teoriei modernizării, ca paradigmă de gândire, individualizând-o, astfel, în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
forțelor de producție” (So, 1990, p 94); apariția teoriei dependenței și a schimbului inegal: A.G. Frank - primul pas pe care-l face Frank este acela al unei severe critici la adresa Școlii și teoriilor modernizării. Întrucât teoriile și categoriile promovate de adepții acestei Școli sunt „elaborate pe baza experienței europene și americane”, aceste „categorii și teorii occidentale” „nu pot ghida gândirea noastră spre înțelegerea problemelor lumii a treia” (So, 1990). Teoriile modernizării explică subdezvoltarea lumii a treia prin raportare la factori interni
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
locuitori), deci nu reprezintă o unitate adecvată pentru aplicarea politicii regionale. Ideea creării regiunilor de dezvoltare este și în prezent obiect de controversă politică și științifică, susținătorii și criticii folosind argumente dintre cele mai diverse. Susținătorii regiunilor sunt, în principiu, adepți ai descentralizării administrative, considerând că „actuala împărțire a teritoriului în 42 de județe nu numai că nu răspunde criteriilor de eficiență necesare, ci în același timp, nu încurajează nici existența unui raport de nesubordonare între autoritațile centrale și cele locale
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]