3,016 matches
-
2); lent (2); liber (2); mers (2); muncă (2); pachet (2); pai (2); paie (2); pana (2); păr (2); plăpînd (2); plin (2); plutitor (2); pufos (2); realizabil (2); relaxare (2); test (2); trai (2); abilitate practică; ac; acceptabil; adevăr; adiere; adorabil; amurg; aparent; asimilează; atins; azi; balon; banal; foarte bine; bun; calitate; calm; cantitate; catifelat; cînta; clar; fără complicații copil; copilărie; corp; corpul; coș; depinde; domol; dor; dorință; dormi; dormitor; de dus; duș; e bine; eficient; fără efort; elegant; eliberare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
spumă (7); mal (6); de apă (5); distracție (5); înalt (5); vîrtej (5); de mare (4); frică (4); răcoare (4); trecător (4); vînt (4); alb (3); cal (3); forță (3); frumos (3); furtună (3); iarna (3); surf (3); surfing (3); adiere (2); apa (2); bucurie (2); căldură (2); deal (2); Dunăre (2); faleză (2); imens (2); îndrăgostit (2); înec (2); liniște (2); mireasă (2); mișcare (2); mult (2); pericol (2); putere (2); sare (2); schimbare (2); speranță (2); teamă (2); uriaș
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
timp; tot timpul; tot; totul; trăiești; trăit; transparent; treaz-viu; trup; veșmînt; veșnic; cu viață; vierme; vietate; vigil; vioriu; visător; viuț; voinic; voios; vorbește; zbucium; a zîmbi; zvelt (1); 804/219/79/140/1 vînt: frig (130); puternic (68); rece (63); adiere (58); aer (40); furtună (35); ploaie (25); curent (14); bate (13); răcoare (13); suflă (10); toamnă (10); briză (7); mare (7); praf (7); soare (7); suflare (7); vijelie (7); aspru (6); crivăț (6); fenomen (6); primăvară (5); sufla (5); tornadă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
decolare (3); dorință (3); fericire (3); plăcut (3); văzduh (3); aeroplan (2); aterizare (2); avînt (2); deplasare (2); emoție (2); evadare (2); iute (2); liniște (2); liniștit (2); nor (2); putere (2); viață (2); visare (2); vise (2); vultur (2); adiere; aer liber; aer, în aer; aerian; amin; apropiere; ardoare; aspirație; aventură; aviator; avioane; cu avionul; barză; calm; în cer; cioară; cișmea; cîștig; coboară; cocor; codru; concediu; cosmos; creion; curat; curiozitate; decolez; deget; deltaplan; departe; descătușare; descoperire; drum; elicopter; Emirate; emoții
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
simțit minunat, am făcut ședință și am hotărât să introducem suplimente în toate punctele importante din programul de seară. La televizor nu reușeam să ne uităm mai mult ca de obicei, dar îmbogățirea programului de sex a fost ca o adiere de primăvară în relația noastră... Nu se cade să intru în amănunte, dar să știți că a fost minunat. Deși au trecut atâția ani de la acel eveniment, și acum mă cuprinde fierbințeala când merg la raionul de mezeluri și văd
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
comorile a toată conștiința, ca putere 141, ca Stăpânitorul, ca Împăratul împăraților, ca Cel Vechi de zile, ca neîmbătrânitor și neschimbabil, ca mântuire, ca dreptate, ca sfințenie, ca mântuire, ca întrecând toate în mărire, dar și ca aflându-se în adiere subțire. Ei mai spun că El este în minți și în suflete și în trupuri, în cer și pe pământ același în aceleași, în lume, în jurul lumii, mai presus de lume, mai presus de ceruri, mai presus de ființă, soare
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
părăsească regnul schimbător al cărnii pentru a ajunge în lumea incoruptibilă a Ideii. Căzut dintr-o lume a sufletelor întraripate, omul de rând și deci condiția umană, deși are parte de "hrana părelniciei", trăiește totuși cu nostalgia unor urme, semne, adieri și aluzii ale "departe"-lui din care a fost expulzată. În sonetele sale mai cu seamă, cât și în cantica "Paradisul", Dante nu face altceva decât să compendieze aparența frumoasă, aptă să fie percepută, prin vedere, în toată strălucirea ei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și în cantica "Paradisul", Dante nu face altceva decât să compendieze aparența frumoasă, aptă să fie percepută, prin vedere, în toată strălucirea ei. Din acest punct de vedere, Beatrice, primul exemplu ilustru de madonizare a femeii, este urma, semnul, aluzia, adierea "departe"-lui în lumea "aproape"-lui. Prin ochii Beatricei poetul este transportat, tele-portat de emanația frumuseții. Frumusețea declanșează iubirea înțeleasă ca anamneză, ca amintire a paradisului pierdut. La Dante, atât seducătorul cât și sedusul sunt, unul pentru celălalt, mijloace de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nu era extraordinar de talentat la geografie micul nostru Taïaut, dar era un excelent câine de vânătoare. Un beagle, devenit maestru în arta de a fugări vânatul și de a-i ține urma (adică mirosul, împrăștiat de cea mai ușoară adiere sau ploaie), indiferent dacă pământul era uscat, dacă dogorea soarele, dacă bătea vântul sau cădea ploaia; maestru în arta dezlegării semnelor încâlcite lăsate de salturilor iepurilor un câine dintr-aceia de care țăranii nu s-ar despărți pentru tot aurul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Lui Harap-Alb nu-i venea să i-o ducă Spânului pe fata împăratului Roș, de care se îndrăgostise. Căci era boboc de trandafir din luna lui maiu, scăldat în roua dimineții, dezmierdat de cele întâi raze ale soarelui, legănat de adierea vântului și neatins de ochii fluturilor. Sau, cum s-ar mai zice la noi în tărănește, era frumoasă de mama focului; la soare te puteai uita, iar la dânsa ba. Și, de aceea Harap-Alb o prăpădea din ochi de dragă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
trebuie odihnă, hrană bună... mai ales liniște... la Berck, de pildă, pe malul oceanului, într-un sanatoriu de acolo... Curios lucru sanatoriu pe care îl pronunțase medicul aduse deodată în Emanuel o amintire suavă și plină de soare, ca o adiere de briză răcoroasă în atmosfera înăbușitoare a cabinetului medical. Anul trecut la Tekirghiol, unde stătuse o lună să-și îngrijească presupusul reumatism (așa diagnosticaseră toți doctorii durerile de spate), tot timpul fusese obsedat de ideea că foarte curând va trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
manifestată la nivelul individului prin lecții inițiatice despre zbor, provocare și sublimare. Dacă ar fi să exemplificăm doar prin drumul parcurs de Fred până la camera Emiliei, vom constata elocvente simboluri ascensionale. Foaia de hârtie, care saltă "ca o gâscă" în adierea vântului, este singurul său însoțitor, secvența având rol premonitoriu și conotând hazardul întâmplărilor pe care le va afla în casa actriței și care, ulterior, vor fi fixate într-un text scris jurnalul său. Bagajele suprapuse dintr-un automobil sunt comparate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în plan existențial, conștiința dramatică a naturii trecătoare, iar în plan poetic, dorința de a produce stihuri care să definească ființa căutătoare de și trăitoare în sacru: "Adu-Ți aminte de omul Tău, căci sunt trecător pe Pământ ca o adiere", "Da, omul este ca o umbră ce umblă în neștire și se frământă în zadar, căci bucuria lui se poate preface/ într-o clipită în amare tânguieli" sau "carnea noastră miroase a putred din cauza/ nebuniei care ne-a cuprins (...) suntem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
golul și moartea) și celebrare a întâlnirii cruciale cu sufletul nocturn, care capătă o corporalitate grea într-o celebră întrupare a alterității în romantism, umbra: "mă locuiesc oarecum cu indiferență/ îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spațiu/ fără adieri sau valuri de frig/.../ prin noapte vine cu pași ca de umbră sufletul/ poartă-n spinare capul palid cu păr de cenușă/ se mișcă prin camera goală/ abia răsuflând/.../ îmi duc umbra bolnavă de rău/ furișată/ cu petele vineți/ tăiată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
noastră, și tendința contrarie de a despovăra cuvântul, de a-i oferi un halo de imponderabilitate, de lejeritate. Imagologic Quasimodo alătura cuvântul și unor prezente impregnate de luminozitate și evanescenta. În această categorie se încadrează contextele în care apare alături de adierea ușoară a vântului sau atunci când este atins de un suflu metamorfic, precum în versurile: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea (Iarnă străveche, trad. MB). Autorul sublimează materialitatea prin eliminarea greutății obiectului (a referentului) care își pierde propriul contur
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sunt vehicule ale sentimentelor eului, de nostalgie sau teamă: În mlaștină fierbinte, 'nfipt în țină, / (...) se zbuciuma în mine / un bâtlan mort (...) Eu mă topesc în lumina și sunet; / Bătut în palide ecouri / din vreme-n vreme se tânguie o adiere / uitată. // Indurare, să nu fiu / fără cuvinte și chipuri / în amintire-odată (Bâtlan mort, trad. MB).306 Imaginea păsării moarte trimite la trei posibile interpretări ce nu se exclud reciproc: ea este un alter ego al autorului, un profet al uitării
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
chinuri grele / și lungi, fiori de gheață / simțiră mulți văzând dezlănțuite / potrivnic nouă vânturi / și fulgere smintite (vv. 39-41).342 Poate fi, dimpotrivă, suflu vital al naturii ce renaște imaginile reflectă atunci ecouri petrarchești și vergiliene: se-alină gerul și-adieri jilave se iscă sub zefir și umbră sura / de nori o-mprăștie alungând-o-n vale, deși pe vânt firave / se lasă păsări și lumina-ncinge / speranțe noi și doruri de iubire (Primăverii, vv. 2-7). În cheie negativă poate fi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Canturi, detaliate în rândurile următoare.348 Vântul că suflu viu al căutării, al schimbării, semnalează, ca și în Canturi, revenirea la viață. Poate fi și în poezia sicilianului suflu dătător de viață al naturii ce renaște: se-alină gerul și-adieri jilave se iscă sub zefir și umbră sura / de nori o-mprăștie alungând-o-n vale, deși pe vânt firave / se lasă păsări și lumina-ncinge / speranțe noi și doruri de iubire (Primăverii, vv. 2-7). Și la Quasimodo vântul, aerul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
iarba-mprejur a răsărit (Poezie de dragoste). În Uitând de moarte apă, esența rodnica, este atinsă de mișcarea aerului care, în cheie religioasă, ar putea trimite la suflul Creatorului (Geneză, 2,7): Din plante pietre ape / se nasc ființele / la adierea slavei (Uitând de moarte, trad. MB).349 Regăsim motivul amintit ca semn al primăverii în poezia Berbec: Anotimpul se arătă: fraged în vânt, (...) și recompune vocile-ngropate / ale prundișului, pâraielor / ale zilelor încărcate de hâr (Berbec, trad. MB). Focalizând atenția strict
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
domoala. În vreme ce în Infinitul foșnetul vântului, imagine centrală a construcției lirice, este ancorat în prezent, Quasimodo îl plasează în interiorul amintirii și la finalul experienței tainice, plăcute: vânt adânc m-a răscolit. Alteori poetul ermetic își dorește să se contopească cu adierea văzduhului aducătoare de bine: Și fă-mă vânt ce fericit plutește (Fir tot mai scurt).353 Altundeva eul în perpetua rătăcire dorește să stăpânească vântul ce mâna ființă, asemuita cu o barcă ce plutește către un liman fericit, unde căutarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îi proteja de suferințe. Pe masura ce gândirea leopardiană a evoluat această comunicare ideală s-a întrerupt, iar mama creatoare și-a dezvăluit chipul răufăcătoar, apoi indiferent: Păduri și flori și ierburi / trăit-au preț de o zi. Atât. De line, / dulci adieri, de nouri și de soare / iubiți am fost (Primăverii, vv. 39-42). Pentru Leopardi desprinderea nu e reversibila, comuniunea armonioasă devine, în versurile scrise după 1824, un apanaj al trecutului, si poate fi evocata, prin urmare, numai în amintire. Uneori accentele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Eros).497 Că un ecou al următorului pasaj de inspirație safica din cantul Prima iubire: O, ce suavi fiori pe nesimțite / îmi șerpuiau prin oase, ce puzderii / în suflet, schimbător-nedeslușite, / de gânduri mă-ncercau, precum prin merii / unei livezi vântu-n adiere / un murmur iscă lung în faptul serii (vv. 28-33). Aceeași poeta dorește și invocă moartea: Moartă aș vrea într-adevăr să fiu sau ajută-mă tu, / tirane, căci moartea singură nu vine (...) Eu vreau să mor / vreau sa gasesc limanul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fi autocunoaștere. Profesorul care educă în spiritul ironiei are oroare de adevăruri definitive și este dușmanul declarat al simțului comun, dar nu agreează nici pălăvrăgeala narcisistă, prinsă în mrejele propriei deveniri, amatoare de colorate bule de săpun, sparte la prima adiere de gândire conceptuală. Eliberată de caracterul ei punitiv, ironia este un exercițiu al spiritului, care cere și merită admirația; și o primește chiar și din partea victimei actului ironic, mai degrabă onorată decât ofensată de atenția ce i se acordă. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
iureșul transfigurării. Nicio umbră nu le tulbura contemplarea văzându-și chipul răsfrânt în peisajul uimirii și nimeni în preajmă care să-i ispitească ardoarea întrupării făcând ca Verbul să se irosească în atât de clara viziune a genunii și nicio adiere nu se-nfiripa doar vocea pierdută a călătorului care-și striga numele pentru a nu se înstrăina complet și să nu fie surprins de omnitudinea pustie copleșit de-o stranie vacuitate precum focul interior e privegheat de himera pustiului de
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
notat însă că această lume este pe deplin românească (dacă nu și etern românească!), că e populată de români... mai mult sau mai puțin onești, că snobul (sine nobilitas) lui Caragiale este în ultimă instanță recuperabil și emană chiar o adiere de discretă și veritabilă poezie a echivocului: "...cu sufletul încărcat de fermecătoare amintiri, seara, la București, cînd își face toaleta de culcare, madam Georgescu zice oftînd: Ah, mamițo! menuetul lui Pederaski..., mă-nnebunesc!" Din perspectiva care interesează aici și acum
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]