KorAP: Find »[drukola/base=afirmare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...314 >

7,836 matches

Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

dominare ale unei persoane față de celălalt care, cel puțin formal și În primele faze ale Întâlnirii, rămân ascunse. Este Însă posibil ca lucrurile să se prezinte și altfel, așa cum vom arăta mai departe. fă Combativitatea este una dintre formele de afirmare ale Eului unei persoane prin care aceasta se impune sau dorește să se impună celeilalte sau celorlalți prin forță, dominație sau chiar prin conduite agresive, prin violență. Dacă Întâlnirea este de regulă cooperare, combativitatea va fi confruntare prin forță, dorința

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Eului unei persoane prin care aceasta se impune sau dorește să se impună celeilalte sau celorlalți prin forță, dominație sau chiar prin conduite agresive, prin violență. Dacă Întâlnirea este de regulă cooperare, combativitatea va fi confruntare prin forță, dorința de afirmare a puterii unuia față de celălalt, apelându-se În aceste situații la violență sub diferite forme (verbală, fizică, morală etcă. Este un fel de competiție, În care forța se opune normelor morale. Care sunt factorii care stau la baza formelor de

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
a puterii unuia față de celălalt, apelându-se În aceste situații la violență sub diferite forme (verbală, fizică, morală etcă. Este un fel de competiție, În care forța se opune normelor morale. Care sunt factorii care stau la baza formelor de afirmare ale Eului unei persoane? Aceștia sunt, În primul rând, factorii existențiali, Înscriși În natura Eului și care Își au rădăcinile În dispozițiile sau virtualitățile acestuia. Acestea sunt următoarele: - A-fi-pentru-sine reprezintă tendința care are la bază egoismul individului. Orice persoană este

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
mai sus că modul În care sunt puse problemele persoanei umane În Psihologia Morală diferă destul de mult de cele ale psihanalizei. Acest aspect, asupra căruia s-a mai insistat deja, iese deosebit de bine În evidență atunci când sunt discutate formele de afirmare ale Eului, În raport cu mecanismele de apărare ale acestuia. Dacă mecanismele de apărare vizează protejarea În fața unui pericol sau realizarea ocolită a pulsiunilor, mecanismele de afirmare ale Eului, din sfera psihologiei morale, corespund unor aspirații, de evoluare și de progres, către

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
s-a mai insistat deja, iese deosebit de bine În evidență atunci când sunt discutate formele de afirmare ale Eului, În raport cu mecanismele de apărare ale acestuia. Dacă mecanismele de apărare vizează protejarea În fața unui pericol sau realizarea ocolită a pulsiunilor, mecanismele de afirmare ale Eului, din sfera psihologiei morale, corespund unor aspirații, de evoluare și de progres, către un ideal al persoanei umane, de Împlinire a acesteia, fie În sine, fie Împreună cu ceilalți sau În raporturile sale cu lumea. Vom mai analiza aceste

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
culpabilitatea a fost lichidată. Obiectual da, dar din punct de vedere psiho-moral nu. Este necesar ca orice act reparator să restabilească echilibrul de comunicare psihologică și morală Între cele două persoane. Acesta este realizat prin iertare. Iertarea este recunoașterea și afirmarea dorinței persoanei vinovate de a se separa de culpabilitate, precum și acceptarea acestei recunoașteri și acordarea iertării de către persoana prejudiciată, În același timp cu Înțelegerea vinovăției. Reparația este, În felul acesta, un act de restaurare simbolică. Scopul său este refacerea unor

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
limiteze libertatea În raport cu legea morală. Aceste restricții vin din exterior prin legi și din interior prin vocea conștiinței morale. Aspirațiile persoanei sunt expresia dorinței acesteia de a-și depăși limitele care Îi sunt impuse. Orice aspirație este o pulsiune de afirmare a sinelui, dorința de „a-fi-tu-Însuți”. Viața Însă Îți impune normele ei generale, printre care și obligativitatea de „a-fi-ca-ceilalți”. Aceasta Înseamnă, de fapt, „a-fi-conform-unui-model” pe care Îl impun normele moral-religioase și socioculturale. Tot ceea ce este contrar acestuia, tot ceea ce iese din

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
situațiile deschise. Ele există ca posibilități virtuale ale lumii, iar pentru persoană reprezintă căi de eliberare sau de compensare și de refugiu În fața constrângerilor limitative ale vieții și ale lumii. Situațiile deschise sunt cele care oferă persoanei perspectiva eliberării, a afirmării sale față de sine, În raporturile cu ceilalți, cu lumea. De regulă acestea se realizează prin conduite cu caracter simbolic-sublimativ, oferind satisfacții imediate sau În decursul timpului. În sensul acesta, menționăm următoarele: jocul, creația artistică, visul, rugăciunea, meditația, practica isihastă, tehnicile

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
prin raportarea lor la tipurile de sentimente care le generează. În felul acesta, remarcăm existența unei corelații Între sentimentele egoiste și stările limitative ale individului, după cum urmează (P. FoulquiéĂ: aă Orgoliul, reprezentând tendința individului de a se autovaloriza, dorința de afirmare În raport cu ceilalți, nevoia de a ieși În față, de a se impune. bă Mândria, reprezentând vanitatea, sentimentul atașării față de stări lipsite de conținut, inutile și frivole. Ea este caracterizată de o satisfacție excesivă pentru particularități fără o valoare În sine

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
psihice a persoanei umane, așa cum este ea Întâlnită În crizele de angoasă, În atacurile de panică, În experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul conștiinței mele, atât ca stare, cât și

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
obligat să mă identific presupune anularea liberei mele alegeri. În acest caz, eu nu mai pot acționa conform voinței, nevoilor și aspirațiilor mele, ci trebuie să mă supun voinței impuse de altul, care acționează asupra mea, Închizându-mi posibilitățile de afirmare. Este cazul formării personalității umane În societățile libere-deschise, În prima situație, sau a societăților totalitare Închise, În cea de-a doua situație. Rezultă de aici faptul că tipul moral de personalitate este, În mare măsură, și rezultatul influențelor exercitate de

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
caracter stimulativ, sau negativi, cu caracter represiv. Prima categorie oferă perspectiva unei deschideri, pe când a doua pe Închideria orizontului vieții. Factorii pozitivi sunt reprezentați de nivelul de educație și de instrucție a individului, existența unor modele pozitive imitate de persoană, afirmarea liberă și dezvoltarea echilibrată a individului, Încrederea În sine, sentimentul securității și curajul de a acționa, autostimularea prin succesele obținute În viață, existența unui suport moral-religios. Factorii negativi sunt reprezentați de absența unei educații și instrucții corespunzătoare; prezența unor modele

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
existe În cadrul comunității cetății, dar poate Într-o formă sublimată să se desprindă de masă, obținând un anumit statut și rol social care să-l diferențieze de aceasta printr-o anumită situare ierarhică. Ierarhiile sunt sisteme simbolice de dispunere și afirmare a indivizilor În Cetate. Ele sunt organizate formal și funcționează În conformitate cu un sistem de valori culturale și morale acceptate de cetatea respectivă. Aceste ierarhii sociale sunt corespondentul simbolic al pulsiunilor supraeului moral: prestigiu, autoritate, putere, voința de a conduce, de

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Virgiliu ne spune următoarele (Eneida, VI, 726-727Ă: Spiritus intus alit, totamque infusa per artus Mens agitat molem et magno se corpore miscet. Spiritul mișcă lumea. El este forța lăuntrică prin care și din care toate Își trag energia, puterea de afirmare, de a fi. În traducerea lui G. Coșbuc, versurile de mai sus sună astfel: „Toate hrănite trăiesc de un spirit; prin totul străbate / Sufletul, unul, mișcând pe toate-n Întregul cel veșnic”. Această forță interioară este o potențialitate inepuizabilă. O

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
scriind sunt Îndemnat Să nu fac nici aici popasul. Din ce adâncuri vine șoapta? M-ajută duhul și-mi dă sfat. La Început voi pune Fapta. Analiza lui Faust este extrem de nuanțată. Ea este expresia unor etape În procesul de afirmare al forțelor interioare care merg de la cuvânt la faptă. Pentru Faust, calea de la potențialitate la act presupune o suită de etape, de treceri succesive. Cuvântul se transformă În idee. Ideea este cea care, transformându-se, generează puterea. Forța interioară se

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
prin tezele lui S. Freud. Conform acestuia, energia psihică este o potențialitate cantonată În sfera inconștientului. Ea este mobilizată prin descărcarea pulsiunilor, purtătoare de tensiune, În planul eului conștient, pe care-l mobilizează. Astfel, Întreaga noastră viață sufletească este o afirmare a energiilor inconștientului, avându-și sursa În aceasta. Ne punem În mod legitim Întrebarea dacă numai inconștientul este sursa energiilor sufletești, al forței sufletești, sau mai există și altceva? Psihologia morală vine să răspundă la această Întrebare. Nu putem reduce

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
pulsiunile primare. Ele presupun și participarea pulsiunilor spirituale ale individului. Forța sufletească are o dublă origine. Atât În inconștient, cât și În supraeu. Din ele provin aceste energii sufletești care „se descarcă” În sfera eului conștient, ca o formă de afirmare de sine. Analizată astfel, forța sufletească are o dublă origine: sufletească - pulsională − și spirituală - morală. Ele nu pot fi separate și nici nu pot exista sau nu se pot manifesta independent. Persoana este, prin energiile sale interioare, atât suflet, cât

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
face distincția Între puterea sufletească a individului și puterea politică, distingând În cazul fiecăreia dintre ele o anumită semnificație morală. Pot fi ele alăturate? se Întreabă J. Locke. Este puterea un fapt subiectiv sau unul obiectiv? Puterea este capacitatea de afirmare a unei persoane, În raport cu forța sa sufletească interioară. Mă afirm pe mine ca individ, În fața mea, sau mă impun pe mine ca individ În fața celorlalți. Prin aceasta, puterea este faptul de „a-fi-În-lume” al persoanei. Dar nu de „a fi pasiv

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
obstacole, susține Boussuet: bă posibilitatea de a fi sau de a te afirma ca persoană prin Învingerea obstacolelor care Îți „Închid” Înaintarea În viață, susține Freud. Care sunt elementele care, din punct de vedere psihologic și moral, caracterizează puterea? aă Afirmarea de sine este prima caracteristică a puterii. Ea corespunde aspirațiilor, ambițiilor sufletești, spirituale și morale ale supraeului individului respectiv. Prin putere, cel care se pune În valoare este eul personal, iar acesta Își trage „substanța” din supraeul său moral. Afirmarea

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Afirmarea de sine este prima caracteristică a puterii. Ea corespunde aspirațiilor, ambițiilor sufletești, spirituale și morale ale supraeului individului respectiv. Prin putere, cel care se pune În valoare este eul personal, iar acesta Își trage „substanța” din supraeul său moral. Afirmarea de sine se poate manifesta În următoarele direcții: În planul cunoașterii; În planul existenței personale, ca individ, În raport cu ceilalți; ca autonomie și realizare de sine a persoanei; În planul conștiinței sale morale, ca regăsire de sine, ca satisfacție morală și

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
prin care eul personal „poate fi conform aspirațiilor și tendințelor sale”, separându-se prin aceasta de orice fel de norme, obstacole, conveniențe etc. În sens psihomoral, libertatea este puterea de „a fi tu Însuți” conform voinței tale. Este desprindere și afirmare totodată. Ea este „a putea”, „a trebui” și „a te Împlini”. A fi tu Însuți, conform voinței sale. Dar aceasta se realizează numai printr-o putere constantă și solidă a individului. Cei slabi nu pot fi liberi. Libertatea este o

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
situația anterioară conflictului, o anulare a traumatismului psihomoral al victimei. Reparația prejudiciului nu se face numai prin acțiuni exercitate asupra victimei, ca terapii morale psihologice. Ea are caracterul unui act de autocompensare psihomorală spontană, care ține de mecanismele de apărare/afirmare ale Eului persoanei respective. Acestea sunt următoarele: aă restituirea obiectelor furate victimei; bă retractarea injuriilor, calomniilor, a intrigilor la adresa acesteia; că uitarea celor Întâmplate, cu caracter traumatizant de către victimă; dă uzarea actelor de prejudiciu prin trecerea timpului; eă iertarea agresorului

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
se dezvoltă responsabilitatea individului, discernământul său. Oamenii educați regretă primii greșelile lor. Persoanele lipsite de educație, sau formate Într-o direcție negativă, nu regretă sau trec cu ușurință faptele negative comise, văzând uneori În acestea forme de curaj și de afirmare. Regretul ca suferință psihomorală Orice regret este o Întoarcere către trecut, pe care persoana o trăiește În sfera conștiinței sale ca pe o suferință. Această Întoarcere care mă face să sufăr, fie pentru Răul comis, fie pentru refuzul de a

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
securitate și dependența, apetențele patologice, atitudinile și conduitele ezitante etc. Vom analiza, În continuare, cele două grupe principale de tulburări psihomorale: tulburările tendențiale de factură funcțională și tulburările nucleare de factură structurală ale eului. Acte și conduite de exaltare, de afirmare, productive (Pulsiuni ale supraeuluiă Acte și conduite de refugiu, de dependență și regresiune (Regresiune către trecută Eul personal Acte și conduite de atac, de violență, de distrugere (Proiecție către viitoră Acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine (Pulsiuni

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
1Ă Tulburările tendențiale ale eului sunt cele care se raportează la tendințele eului personal, așa cum rezultă ele din schema mai sus prezentată. Ele sunt cuprinse În patru grupe: aă pulsiuni ale supraeului, reprezentate prin acte și conduite de exaltare, de afirmare, cu caracter productiv; bă pulsiuni ale inconștientului, reprezentate prin acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine; că acte de proiecție către viitor, reprezentate prin acte și conduite de atac, de violență și distrugere; dă fenomene de regresiune În

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]