6,858 matches
-
Pao au ajuns, dar s-au dovedit a nu fi de nici un ajutor: cu o zi înainte, generalul și-a pierdut ultima divizie. Lumea intră și iese zorită din sala de audiență precum niște figurine din hârtie tăiată care se agită convulsiv. Cuvintele prin care toți îi urează Majestății Sale longevitate sună ca niște vorbe goale. În această dimineață, norii sunt atât de joși, că pot să simt cu degetele umezeala din aer. Peste tot prin curte țopăie broaște. Par a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e în regulă, Nuharoo. Îl plesnesc pe Li peste față și în cele din urmă se trezește. Însă când încearcă să se ridice, picioarele i se împleticesc. Rămânem înmărmuriți. — Pregătește-te de fugă, zic eu. — Unde putem să mergem? se agită Nuharoo. Nu cunoaștem zona deloc. Chiar dacă am reuși să ieșim din templu, am putea să ne rătăcim cu ușurință pe munte. Dacă n-am fi prinși, am putea muri de foame. Dar ce s-ar întâmpla dacă am rămâne aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spectacol pe care l-am văzut la Hanoi cu o piesă de Molière. Mizantropul și femeia pe care el o iubea atât de tare erau îmbrăcați în costume vietnameze, cu umbreluțe deasupra capului și evantaiuri în mână, pe care le agitau permanent. De ce nu? Altceva poate fi supărător într-o punere în scenă în care regizorul e atât de dornic să se afirme. Încărcarea spectacolului tocmai cu elemente de care el a vrut să se descarce. Chiar acel puțin decor și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sat trebuia să devină un fapt. În realitate această călătorie avea să se termine cu un eșec din care însă soarta mă ferea de o prăbușire. Nu există ființă care să nu fie înzestrată cu instinctul primejdiei. La oameni el agită presentimentele cu atât mai mult cu cât rațiunea nu-și dă seama de nimic. Tatăl meu era posomorât și nu scotea un cuvânt mergând pe lângă cai. Nu se uita la mine, se ferea de ochii mei, a căror expresie îl
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Nu fi ridicol, bebé. Numai imbecilii publică, poeții scriu. I am recitat un catren mai vechi. - Tu nu știi să tai? făcu el sever. Îmi scutură mîna cu efuziune și țocăi de plăcere din botul său de știucă. Ovidiu își agită cu dispreț tufele ascuțite în jurul cheliei ca niște urechi de lup. - Acest imberb refuză să scrie versuri publicabile. Face parte din soiul de poeți care nu merită să trăiască decît după ceau murit. - Bravo lui dacă refuză arta mîrlănească. Cînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a lăsat plete din care curge mătreața. În fiecare săptămînă își taie unghiile pînă la carne. Pardesiul său, în care uneori și doarme, are o croială demodată, iar în societate se poartă cu stîngăcie. Rîde mașinal, dezvelind dinții stricați. E agitat și iritabil. S-a transferat la școala din centrul comunei, ajungînd unul din stîlpii învățămîntului dobrinez. E șeful unei comisii metodice, susține referate și, între timp, a devenit responsabil cu gazeta de perete pentru care nutrește o adevărată pasiune. Toamna
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Hideyoshi și, abia deschizând ochii, încercă să-i spună ceva unui valet, care răspunse: — Domnia Sa a fost atât de bun să vină în vizită la dumneavoastră... să vă stea la căpătâiul patului... Hanbei dădu din cap, deși părea să se agite din cine știe ce motiv. Îi indică omului să-l ajute să se ridice. — Ce credeți? se interesă un ajutor, privindu-l pe doctor. Medicul nu putu răspunde. Hideyoshi înțelese ce dorea Hanbei. — Ce e? Vrei să te ridici? De ce nu rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
grăbiți că generalul inamic, care-și anunțase vizita, ajunsese la palisada din josul pantei. Kanbei sosi, purtat într-o lectică. Lectica era ușoară, făcută din lemn, paie și bambus. Nu avea acoperiș, iar panourile laterale erau joase. Învățase să-și agite sabia lungă din lectică, în timpul bătăliei, când se lupta cu inamicul. În seara aceea, însă, venise ca emisar de pace. Peste roba de culoare galben-deschisă, Kanbei purta o armură cusută cu fir verde pal și o manta albă cu broderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era ieșită din comun. Fiecare om simțea că pornise pe un drum fără întoarcere. Acea intuiție generală umplea tot locul ca o negură sumbră, astfel încât cele nouă drapele cu blazonul de campanule albastre, fluturând deasupra fiecărei divizii, păreau să se agite pe fundalul unui zid de nori. Mitsuhide îi struni calul, se întoarse spre Saito Toshimitsu, care călărea alături, și întrebă: — Câți oameni avem în total? — Zece mii. Dacă-i punem la socoteală și pe diverșii hamali și pe cei care împachetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
într-o parte, nici în cealaltă, continuându-și drumul spre satul Kawashima. Prin schimbul al patrulea, cea mai mare parte a armatei privea în jos, spre neașteptata priveliște a râului Katsura, sub cerul nopții. Soldații începură dintr-o dată să se agite. De îndată ce se simți adierea răcoroasă a râului, întreaga armată se opri pe loc, cu spaimă. — Așezați-vă! ordonară ofițerii. — Nu mai faceți atâta zgomot! Și nu vorbiți între voi fără rost! Apa limpede a râului scânteia, iar în briza din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vă rătăciți, încercând să ajungeți înaintea celorlalți. Luați-vă ca semn de reper salcâmul din dumbrava Templului Honno! Țintiți marele pâlc de bambuși dintre norii de ceață. Acolo e! Ăla e copacul de plătică al Templului Honno! Galopând înainte și agitându-și, cu furie, mâinile în timp ce dădea instrucțiuni, Toshimitsu părea să-și fi pus chezășie în dimineața aceea glasul de războinic în schimbul vieții. A doua armată, condusă de Akechi Mitsutada, era și ea în mișcare. Acele forțe inundară cartierul din jurul Străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
între samurai sau o ceartă între grăjdari. Ce s-a întâmplat, Ranmaru? Ce-i cu toată agitația asta? întrebă el repede, iar Ranmaru nu întârzie nici el cu răspunsul: — Clanul Akechi a comis o mârșăvie. Afară sunt mulți războinici răsculați, agitând steaguri cu blazonul inconfundabil al clanului Akechi. — Ce?! Akechi? Cuvintele îi scăpară cu uimire. Surprinderea lui demonstra întru totul că nu se așteptase - nici nu visase măcar - că s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Dar șocul psihologic unic și surescitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanul Mori. Apoi, se consultă cu Kanbei și ceilalți generali și începu, grăbit, pregătirile pentru ridicarea taberei. — Spune-le să spargă barajul imediat, îi ordonă el lui Kanbei. Stăvilarul fu spart în zece locuri. Aproape imediat, apa începu să se agite. Se formară nenumărate vârtejuri, în timp ce apele năvăleau prin deschizături, cu un vuiet care suna ca un val tsunami. Cine avea să ajungă mai repede, apa sau Hideyoshi, care acum își îndemna calul spre răsărit? Podișurile din jurul castelului se transformaseră aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu spatele spre fiul său adoptiv, Katsutoshi, și spuse: — Șterge-mă pe spate, Katsutoshi. Doi paji ridicară evantaie mari și începură să-l răcorească. Când transpirația i se uscă, începu să-l mănânce trupul. — Katsutoshi, freacă-mă mai tare, se agită el. Mult mai tare. Băiatul încă nu avea decât cincisprezece ani. Era destul de înduioșător să-l vezi comportându-se cu o asemenea grijă filială, în toiul unui marș. Katsuie avea pielea acoperită cu un fel de eczemă. Și nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi. Sunt întru totul de acord cu ceea ce spune el. Niwa Nagahide bea bătrânul clanului. Odată ce Niwa spărsese tăcerea, plasându-și clar stindardul în tabăra lui Hideyoshi, Katsuie și toți ceilalți participanți la consfătuire începură dintr-o dată, să se agite. De ce spui asta, Niwa? Niwa îl cunoștea pe Katsuie de ani de zile și-l cunoștea bine. În consecință, îi vorbi pe un ton liniștitor: — Nu de supăra, Katsuie. Privindu-l cu o expresie binevoitoare, continuă: — Indiferent de tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comite asemenea fapte va fi aspru pedepsit, continuă el, adăugând mustrări după mustrări. Un număr de subordonați se repeziră afară, încă o dată, anunțându-i ordinele stricte. Însă chiar și după aceea, Katsuie fu auzit țipând cu glas strident: — Nu vă agitați! Nu vă pierdeți capul! Dar intențiile lui de a potoli tumultul nu reușeau decât să adauge încă un glas în acel vacarm de neînchipuit. Era aproape de ziuă. Strigătele războinice și focurile de muschete, care se deplasaseră din regiunea Shizugatake, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sale, odată cu reputația de „Demonul Shibata“. Poftim, Shosuke. Du-l în mijlocul luptătorilor mei! Și, cu aceste cuvinte, îi aruncă brusc steagul lui Shosuke. Shosuke se aplecă înainte, apucându-l repede de coadă. Nu-și mai încăpea în piele de bucurie. Agitând stindardul un moment, strigă ultimele sale cuvinte în direcția lui Katsuie, care se îndepărta: — Cu bine, stăpâne! Katsuie se răsuci în șa, dar calul său continuă să galopeze spre zona montană din Yaganase. Îl însoțeau numai zece călăreți. Stindardul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
focul! Opriți focul! Răcnind cu glas puternic, Hideyoshi galopă în direcția focului de muschete, ca o săgeată trasă din arc. — Eu sunt! Hideyoshi! Nu mă recunoașteți? În timp ce se apropia de castel, scoase de la cingătoare bastonul auriu de comandă și îl agită spre soldații din castel. — Sunt eu, Hideyoshi! Nu trageți! Uluiți, doi oameni săriră din armureria de lângă poarta principală, deschizând batantele. — Senior Hideyoshi? Acea întorsătură a evenimentelor părea complet neașteptată și îl salutară, cu oarecare jenă. Hideyoshi îi recunoscu pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
recunoaștere. Pașii oamenilor care coborau grăbiți din turn indicau clar că se produsese deja un dezastru. — Ar putea fi Haguro, Gakuden sau Inuyama, dar oricare dintre ele ar fi, se află, cu siguranță, în zona aceea, raportă Okudaira. Castelul era agitat ca un ibric dând în clocot. De afară, se auzeau semnale de corn, însă majoritatea războinicilor care se repeziseră imediat, de colo-colo, să-și adune armatele, nu observau că Ieyasu venise deja. Când fu informat că flăcările se aflau, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de petiția mea de anul trecut către Împărat pentru promovarea dumitale, îmi vei înțelege caldele sentimente față de dumneata. Există vreun movit ca să ne luptăm? În genere, toată țara știe că Seniorul Nobuo e slab de minte. Oricât de mult ai agita drapelul datoriei morale și oricât ai îmbrățișa rămășițele clanului Oda, lumea nu-ți va admira eforturile ca pe acelea ale unui om virtuos în fruntea unei armate drepte. În cele din urmă, lupta dintre noi doi nu ar avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi, corpul de lăncieri al lui Hori Kyutaro era vestit pentru deosebita sa eficiență. Cadavrele oamenilor care fuseseră străpunși de vârfurile acelor lănci împiedicau acum caii comandanților ce încercau să fugă. Într-un târziu, generalii clanului Tokugawa reușiră să scape, agitându-și, în urmă săbiile, pe când fugeau de vârfurile lăncilor ce nu-i slăbeau o clipă. LOVITURA DE MAESTRU Câmpia de la Nagakute era acoperită cu un voal subțire de fum de la praful de pușcă și plină de duhoarea hoiturilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În zilele următoare, aflându-se în spital, a spus clar prietenilor lui: „Să nu credeți că a fost un accident, să nu credeți că am fost beat.” Întregul grup apropiat lui Labiș se interesează de soarta liderului asasinat mișelește, se agită și ia măsuri pentru înmormântarea din 24 decembrie 1956, la Cimitirul Bellu. Securitatea organizează o totală supraveghere și urmărire a întregului grup cu intens filaj pe tot timpul zilei, urmăriți chiar și în timpul nopții prin aparatele de ascultare. La 14
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
la care se referă învățătorul Alexandru Mânăstireanu! Deși „Ca și în celălalt război, învățătorii și profesorii au plătit un greu tribut de sânge”, învățătorul din Priponești rememorează „alegerile din 19 noiembrie 1946” când, „...Sub protecția armatei sovietice, puținii comuniști se agită, fac tărăboi ca la bâlci, dar lumea, majoritatea zdrobitoare, nu agrează politica deservită Moscovei...”. Iată-l, deci, pe învățătorul și ostașul Mânăstireanu devenit „slugă la chiaburi... fascist... legionar...”. Și autorul volumului consemnează subliniat: „Așa am intrat în cea mai neagră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
discreționare se urcă în capul unora, leacul le vine de la supușii asupriți, care abia așteaptă să scape de tirani și să-și recapete libertatea. Nu cred că dispariția dictatorului irakian va aduce și liniștea dorită, sau mai mult se vor agita și sfâșia între ei. Remarc splendide focuri de artificii la Sibiu, devenit pentru un an capitala culturii europene. Către seară, Mariana mă anunță că de la Iași d-l Lucian Vasiliu i-a trimis un articol în care prezintă cartea mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe un imens spațiu în jurul meu. Cum se mai păstrează în subconștient impresiile din întâmplări deosebite, care nu se șterg nici cu trecerea anilor. Acum îl cred și îl înțeleg pe tata care, cu câteva luni înainte de a muri sărea agitat din patul de suferință, visându-se în încleștarea de la Mărășești din 1917. 1 aprilie 2007. Pot uita coșmarul retragerii dramatice de pe front? (iar obsesiv). Mă gândesc la bieții mei colegi de clasă dispăruți în diverse faze ale războiului și deplâng
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]