2,678 matches
-
unor nebuni, o face pentru a ne pune în fața propriei noastre conștiințe de judecători și a ne pune la încercare, pentru a-și da seama dacă știm să fim în Spiritul său. Bine zis. De altfel, el ispăsește această lungă agonie mai ales fiindcă a atentat în contra Spaniei, și nu neapărat pentru erezie, căci de aceea nu-l va salva nimeni atunci când va termina de pătimit în locul în care acum e îngropat. Se spune că s-ar fi îngrășat și că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
calitatea de aliata a Poloniei, așa cum fusese întotdeauna în trecut, doar dacă reușea să restabilească ordinea și liniștea în Imperiu. El vedea, însă, această perspectivă ca fiind foarte puțin probabilă, deoarece Imperiul Otoman ajunsese, deja, într-o avansată stare de "agonie". De aceea, "la chute de cet état, tôt ou tard pârâit immanquable" (s. Ven.C.)185. Viziunea să asupra evoluției acelui proces constă în faptul că nu era accelerat de forțe externe, ci de cele centrifuge, reprezentate "des Pachas entreprenants
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a ilustrat lipsit de personalitate, superficial și fără scrupule, înconjurându-l de ură și dispreț, după cum am văzut mai sus. Prin disprețuirea creștinismului, Iulian își propusese restaurarea imperiului pe baza tradițiilor păgâne, prin renașterea păgânismului lipsit de putere și în agonie, cu templele sale în bună parte închise, devastate și cu sacerdoții în plină decadență. Acțiunea sa era foarte dificilă. Păgânii, după implicarea directă a lui Constantin și a fiilor săi în viața creștină, erau deja în minoritate cel puțin în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lumea antică și se resemnară în fața istoriei favorabile creștinismului. Revenirea la sfârșitul secolului IV în favoarea păgânismului era de neconceput după aproape o jumătate de veac de inițiative susținute în sprijinul creștinismului, prin legi și edicte imperiale. Păgânismul era în plină agonie, se reducea lent și inexorabil asemenea unui lan de grâu încercuit de incendiu copleșitor de pretutindeni. Prin erupția fanatismului său, Iulian spera într-o schimbare a părților, ignorând ideile aflate în comă care nu mai puteau reveni nicicând la viață
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în inima acestui popor"85. Ne cutremurăm, desigur, în fața acestei declarații, mai ales că Chapman ne asigură, fără urmă de îndoială, că ceea ce a văzut "nu este o iluzie. Este adevărul"86, întrucât a fi capabil să privești cu indiferență "agonia unei ființe în aceeași măsură umane ca și tine"87, cel care privește, nu înseamnă altceva decât "moarte în inima celui care privește"88. Chapman se referă, în cele ce urmează, la faptul că au existat și există situații în
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
asemănător unei lumini imateriale, pentru ca energiile lor interioare, primare și latente, să se trezească la viață și să se poată transforma Într-o putere atât de mare a sufletului, Încât să poată tămădui nu numai păcate, boli, dar chiar și agonii ale morții. Μ Pentru adolescent totul este foarte important: o dovedește strălucirea din ochii săi. Μ Îndrăgostitul Împrumută, fără să-și dea seama, ochii iubitei (privește prin ochii acesteia). Μ „Datoria nu poate crea decât o etică negativă: aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Franța « literatura Amélie Poulain » - ultimul stil prozastic, În ordine cronologică, ajuns pe scena literară În ultimii zece ani. Ambele ilustrează hematoliza prozei franceze, dar să nu uităm : forța literaturii franceze vine dintr-o viziune extrem de puternică, pentru că foarte frecventată, a agoniei. Nu vă lăsați Înșelați de aparenta exsanguitate a unui bolnav cronic. Accesele lui de vitalitate te pot doborî. Insignifiantul poate fi egalul enormului, atunci cînd literatura devine o practică fenomenologică, În care realitatea obiectivă nu are nici o importanță, totul fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asuma o funcție socială, discursul despre literatură se Înnora, iar scriitorul era recunoscut pentru denunțarea nu atît a negativității realității, cît a neputinței politice a literaturii. Forța literaturii franceze de avangadă stă În capacitatea de a-și pune În scenă agonia și de a-și anunța moartea. Ajungem din nou la problema de care se lovise Todorov ajuns În Franța: vorbim iar despre literaturi naționale. Nici nu putem altfel. Cultura europeană este mult prea marcată de perioada naționalismului Încît să se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revine așa ceva la discuția asupra unui canon și, mai mult, asupra dimensiunii culturale, adică locale, a oricărui canon? Dacă din acest canon fac parte de la Mallarmé la Robbe-Grillet, nici nu mai are fost să discutăm de ce literatura franceză este În agonie. Iar dacă am ajuns la capătul canonului, ca la capătul Istoriei, atunci cum mai știm ce Înseamnă o operă esențială pentru „om” În general? Pericolele literaturii franceze stau, de la bun Început, În ceea ce-și spune ea despre ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de consumat, dacă el vrea nu să evite, ci să facă parte din sistemul de consum, să-și dea concursul, să nu iasă niciodată În decor. Postmodernitatea literară franceză Este limpede că, pentru cultura franceză, postmodernitatea nu poate fi decît agonia modernității. Iar aceasta poate fi reprezentată În două moduri: ca un exces În plus, ca o tumoră (hiper-, supra-, ultra-modernitate) sau ca un exces În minus, ca o retragere: o modernitate Îmblînzită, devitalizată: degrebată de conflicte, degrevată de obligații: o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
minus, ca o retragere: o modernitate Îmblînzită, devitalizată: degrebată de conflicte, degrevată de obligații: o modernitate soft. Ultrași soft sînt Însă complementare, pentru că fiecare particulă este asociată unei alte realități: ultramodernitatea este aceea a civilizației materiale, ticsite de obiecte, corelativă agoniei tuturor realităților culturale al căror principiu se sprijină pe diferența dintre vizibil și invizibil. Adevărul literaturii, acela niciodată dezvăluit tocmai pentru că locuiește În limbajul literar, În interiorul unui limbaj de ne-explicat, a ars și a lăsat doar cenușă. Adevărul literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mondială, este acela al unui obiect de muzeu. Dincolo de literatura ca savoir, ca și cunoaștere, stă literatura dintotdeauna, cea a plăcerii și a amuzamentului. Postmodernitatea este, pentru francezi, nu epoca noii literaturi, cea de după Literatură, ci sfîrșitul interminabil al Literaturii, agonia - pe care deja Maurice Blanchot o scrie ca nimeni altul, sau Beckett - unei ființe care nu vrea să moară și care-și trage seva din invocarea proprei morți. Tocmai de aceea, este foarte important să Înțelegem ce Înseamnă postmodernitatea În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
secol, adică a Altui Om. Michel Houellebecq scrie cu Înfrigurarea Omului occidental, cu atît mai nervoasă cu cît monopolul imaginarului tern al prudenței și bunăstării devine insuportabil. “La moarte!”, Își strigă el exasperat, iar spectatorii se Înghesuie să-i vadă agonia și să-l salute pe noul rege. Din 1998 Încoace, controversatul star francez care trăiește de ceva timp În Irlanda și În Spania, și-a văzut Înscris numele pe patru noi volume - Interventions (1998), Renaissance (1999), Lanzarote (2000) și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
exponențială de obiecte produse pentru a-i Întreține iluzia tinereții veșnice. Civilizația obiectului, demisă moral (moralitatea care reprezintă, pentru Houellebecq, un absolut), este o civilizație crudă care, după ce-și aruncă victima În pustietatea lipsei de repere, Îi organizează fastuos agonia: “Societatea erotico-publicitară În care trăim urmărește să organizeze dorința, s-o dezvolte În proporții nebănuite, menținând În același timp satisfacția În domeniul sferei private. Pentru ca societatea să funcționeze, pentru ca să continue competiția, trebuie ca dorința să crească, să se Întindă și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care, dacă nu duce la stabilirea unei valori a sinelui liber convertibilă, poartă măcar iluzia unei astfel de valori, pînă la capăt. Dintotdeauna, realizarea de sine fie că vorbim de un om, de o comunitate religioasă sau națională a presupus agonia (luptă, dar și angoasă, În grecește). Apetitele naturale au fost mereu satisfăcute, pînă de curînd, prin diverse forme de violență. Societatea occidentală a Închis, de la o vreme, mai toate căile de descărcare a libidoului, cvadrilînd spațiul locuibil și locuit, Întronînd
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contemporană feminină, mai degrabă un destin, o fatalitate, decît o alegere. Nu e vorba Însă, pînă și aici, de sistem, deși... Intersant ar mai fi de remarcat că saga eului care se scrie cu viteza și forța urgenței, În spasmele agoniei, În cascada unui delir ce se vrea acela al lucidității expiatoare și ultime, apare frecvent la prozatorii francezi de origine africană, Ahmadou Kourouma (Allah n’est pas obligé) sau Farid Tali (Prosopopée), chiar și la celebrul Tahar Ben Jelloun, și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asemenea, iată că a apărut literatura practică. V. Minimalismul Michel Houellebecq, noii libertini și autoficționarele reprezintă literatura franceză angajată. Angajată În a spune adevărul crud despre lume, despre Occident, despre omul occidental, despre civilizația pe care ei o văd În agonie, ca un eșec răsunător al Încercării multiseculare de a ameliora prin cultură natura omenească. Or, potrivit unei conepții descinse din ideologia rousseauistă a naturii, natura e liberă și libertatea nu se cucerește decît prin revenirea la natură a celui care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
profilactic; o literatură a unei hiperconștiințe a secolului XX ajunsă la performanța de a subscrie la severul decret al lui Adorno, cum că nu se poate scrie poezie după Auschwitz, dezicîndu-se totodată și continuînd să scrie o superbă literatură a agoniei, Într-un gest (auto)flagelant și umil. Gradul zero al literaturii are o semnificație etică pe care cei cărora li s-a făcut foarte frig În preajma unor lucrări glaciale n-au fost pregătiți s-o discearnă și s-o respecte
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de la Începutul anilor 1950, Samuel Beckett a Început prin a fi și a rămas un părinte singuratic - un papă exilat. Nu s-a considerat membrul unei noi religii literare, ci, mai degrabă, un religios al literaturii. Celălalt părinte al literaturii agoniei și ca agonie este Maurice Blanchot. Mi s-ar fi părut imposibil, dacă nu l-aș fi citit pe Blanchot - și, pentru a-l fi citit, imposibilitatea mi se confirmă În Încercarea disperată de a fi blocată - ca un discurs
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1950, Samuel Beckett a Început prin a fi și a rămas un părinte singuratic - un papă exilat. Nu s-a considerat membrul unei noi religii literare, ci, mai degrabă, un religios al literaturii. Celălalt părinte al literaturii agoniei și ca agonie este Maurice Blanchot. Mi s-ar fi părut imposibil, dacă nu l-aș fi citit pe Blanchot - și, pentru a-l fi citit, imposibilitatea mi se confirmă În Încercarea disperată de a fi blocată - ca un discurs simili-teoretic să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de scris cartea de debut la 24 (Thomas l’obscur). Mi se pare semnificativă ruptura dintre opera lui Blanchot și activitatea lui de intelectual: aici influența lui Mallarmé a fost imediat primită ca o justificare. Blanchot practică o scriitură a agoniei iar acțiunea politică cere o energie impetuoasă a eului și o mare siguranță a sinelui. Dar În această scriitură a sa, de unde Lazăr Încearcă În zadar să Învie fără a muri totuși niciodată, subiectul blanchotian se simte ca peștele În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
continuă astăzi, mai ales În fenomenologie. Fără să-l uite, Însă, literatura contemporană l-a lăsat să reprezinte o epocă astăzi terminată: cea a modernității al cărei voluntarism ajunsese să fie pus doar În propria lui slujbă, a continuării propriei agonii. Noii Romancieri au reușit remarcabile fapte de literatură, cu toate că, pe alocuri, i-au coborît temperatura sub zero, Înzestrați cu o voință redutabilă de a șoca cititorul pentru a-i scoate În evidență limitele estetice, psihice și fizice. În mod normal
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
părăsesc, nici n-o locuiesc, se află undeva În marginea ei, mereu În așteptare. Nutresc o nostalgie dureroasă față de locuința originară - căreia i s-a substituit femeia - pe care n-o recunosc niciodată ca atare. Aflate la ananghie, Într-o agonie leneșă, parcă eternă, personajele lui Oster Încep să se simtă aici, În interstițiul dintre Înăuntru și afară, acasă. În Le Pont d’Arcueil (1994), eroul, părăsit de nevastă, celibatar de nevoie (ca la Echenoz), Îi face o scurtă vizită unei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Încumeta să reediteze proiectul fleubertian din Madame Bovary Într-o variantă pentru „societatea de consum”, cu titlul ostentativ Les Choses. Literatura lucrurilor va fi aceea care, treptat, se va instala În apartament. Asta pentru că personajul va deveni, după o scurtă agonie, „omul fără Însușiri”, nici erou nici antierou. Un erou totuși, În felul lui, pentru că supraviețuind unei lumi tot mai neospitaliere și unui vid de motivații tot mai cuprinzător, cu „ajutorul” exclusiv al lucrurilor, ridicate, după consumarea revoltei anticapitaliste, la rangul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
element autentic al ființei, cu atît mai mult cu cît e singurul obiect al ei. Vreau să fiu bine Înțeles: sînt convins că pentru mulți dintre noi spațiile autenticității s-au redus considerabil, dar nu pentru toți. Sentimentul francez al agoniei este confirmat de scăderea continuă a prestigiului culturii franceze și, mai mult, al modelului francez de civilizație. Colapsul „romanului național” francez este unul aparent și dureros pentru galul obișnuit să se considere membru al celui mai celebru club artistic național
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]