6,939 matches
-
luate separat, a scos în evidență existența acelorași factori. Fiecare ansamblu constituit din apărări subordonate aceluiași factor ar corespunde unui stil defensiv distinct (Bond, 1995). Factorul 1 explică 50% din varianța totală și reunește șase apărări: retragerea, activismul, regresia, inhibiția, agresiunea pasivă și proiecția. Bond consideră că termenul „imaturitate” nu este pertinent pentru a desemna acest grup de apărări, întrucât ele pot fi întâlnite uneori la persoane cu o bună funcționare a psihicului. Pentru Bond, trăsătura comună a comportamentelor corespunzând apărărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai mică importanță. Dacă ești rău, ești rău pe de-a-ntregul” este conceput pentru a testa clivajul; - enunțul „Dacă superiorul mă enervează, mă pot răzbuna comițând unele erori sau lucrând mai încet” a fost reținut pentru a pune în evidență agresiunea pasivă. Bond (1995) subliniază că numai examenul psihologic poate identifica procesele inconștiente. Abordarea evaluativă pe bază de chestionar este totuși justificată de două argumente: - în anumite momente, apărările eșuează temporar, iar subiecții pot deveni conștienți de pulsiunile lor inacceptabile, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
erau mai susceptibile de a utiliza altruismul și formația reacțională și mai puțin susceptibile de a recurge la refulare. Vaillant interpretează aceste particularități ca o consecință a diferențelor de socializare dintre bărbat și femeie; - considerate uneori mai frecvente la femei, agresiunea pasivă și refularea sunt utilizate ceva mai des de grupul „Studenților la Harvard”. Diferențele legate de sex și de vârstă în utilizarea, la adult, a mecanismelor de apărare au făcut obiectul altei cercetări. Folosind „Profilul mecanismelor de apărare” (PMA), Lindeman
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la nevroză. Altruismul merită deci o revoltă vehementă, tocmai pentru că este irealizabil, de vreme ce „omul nu e o ființă blândă, care are nevoie de dragoste (...), el numărând pe bună dreptate printre atitudinile sale pulsionale și o parte însemnată de înclinație spre agresiune” (Freud, 1930/1995). Freud nu recunoaște că ar poseda el însuși vreo formă de altruism, afirmând, de altfel, cu franchețe: „În adâncul meu, sunt întru totul convins că dragii mei semeni, cu câteva mici excepții, sunt niște neisprăviți” (Jones, 1957
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
transforme tendințele egoiste în tendințe altruiste, societatea ar fi neîntrerupt amenințată cu dispariția, dată fiind violența spontană a oamenilor unii față de alții. În această privință, porunca biblică, oricât de „irealizabilă” ar fi, constituie, potrivit lui Freud, cea mai puternică apărare împotriva agresiunii umane din câte există (1930/1995). Anticiparetc "Anticipare" Definițietc "Definiție" Pe durata unei situații conflictuale, anticiparea constă în a-ți imagina viitorul: - experimentând dinainte propriile reacții emoționale; - prevăzând consecințele a ceea ce s-ar putea întâmpla; - plănuind diferite răspunsuri sau soluții
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
alienantă”. Identificare cu agresorultc "Identificare cu agresorul" Definițietc "Definiție" Acest mecanism desemnează faptul că un subiect, confruntat cu un pericol exterior, se identifică cu agresorul său în diferite moduri evidențiate de Laplanche și Pontalis (1967): - fie reluând pe cont propriu agresiunea ca atare; - fie imitând fizic sau moral persoana agresorului; - fie adoptând anumite simboluri de putere care îl caracterizează pe agresor. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Identificarea cu agresorul este un mecanism complex, combinând mai multe aspecte: a identifica, a se identifica
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
atât de surprinzătoare, a micilor victime s-ar datora faptului că, inconștient, copilul este depozitarul culpabilității nerecunoscute a adultului. Acest gen de introiecție ar putea fi numit „identificare cu culpabilitatea agresorului”. A. Freud (1936/1993) pune accentul mai mult pe agresiune decât pe culpabilitate și propune denumirea de „identificare cu agresorul” pentru transformarea curentă a agresatului în agresor, prezentă atât în jocurile copiilor, cât și în viața adultă unde se derulează, dintotdeauna și pretutindeni, practici rituale sau de exorcism. A. Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanismul identificării cu agresorul se compune dintr-o introiecție și apoi dintr-o proiecție activă? Fapt este că la vârsta copilăriei nu se manifestă propriu-zis o simptomatologie agresivă, specialiștii vorbind mai degrabă despre „un copil angoasat care poate recurge la agresiune” (Sandler, 1985/1989). Travaliul psihic de autorecunoaștere și demarcare între sine și celălalt pe care îl necesită orice identificare cu agresorul care pornește de la o mișcare de apropiere inconștientă este evident. De altfel, atunci când copilul utilizează acest subterfugiu, el este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
avem în vedere faptul că lucrările recente arată legătura strânsă dintre participarea corporală și refuz. Ne gândim, de pildă, la pacienții victime ale unor maladii somatice grave (Revidi, 1994) pentru care refuzul realității reprezintă un mecanism operant în fața factorilor de agresiune reprezentați de boală sau de posibila lor moarte. De asemenea, distanțarea față de angoasa de moarte poate produce efecte de remisie sau chiar de vindecare, mai ales în anumite forme de cancer. Tot astfel, refuzul specific subiecților cu cardiopatii, asociind trăirea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de mare siguranță ce se degajă din toate declarațiile dumneavoastră am dedus că sunteți un bătrân domn respectabil” (Jones, 1957/1975). Exemplele citate ilustrează remarca lui Freud (1927a/1985) conform căreia crearea unui cuvânt de duh adaugă o mare plăcere agresiunii (un alt fel de apărare, întrucât este dirijată împotriva celuilalt), dar în acest caz nu mai vorbim despre umorul-apărare. Ne putem întreba, de asemenea, dacă umorul nu este cumva legat de izolare, de vreme ce blochează apariția unor afecte dureroase. În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
asociațiile de femei - liberul acces al femeii la toate profesiunile, salarizarea egală a muncii ambelor sexe, „căutarea paternității”, combaterea analfabetismului, măsuri de protecție pentru mame și copii și, în fine, apărarea păcii prin susținerea programului Societății Națiunilor în scopul barării agresiunii statelor revizioniste 3. În vederea realizării programului, s-a propus organizarea de manifestații și întruniri publice, campanii de presă, anchete sociale etc. Pentru a contracara acțiunile extremei drepte, Frontul Feminin a stabilit legături cu A.E.C.P.F.R., U.F.R., Consiliul Național al
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
străjeriei urmărea educarea tineretului „în spirit religios și patriotic”, însă nu mai puțin și în scopul de a întări autoritatea regală și de a contracara influența organizațiilor de tineret legionare 4. Cu toate eforturile depuse pentru a stăvili revizionismul și agresiunea fascistă, în urma victoriilor obținute de Germania pe frontul de vest și a capitulării Franței, Carol al II-lea a fost nevoit să reorienteze politica externă a țării spre puterile Axei, sperând să-și salveze astfel tronul și integritatea teritorială a
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
a fost organizată la Praga, Serbarea Comemorării (La fete du souvenir, decembrie 1934) cu invitarea țărilor vecine. La întrunirea publică, ținută cu acest prilej, liderii F.I.D.A.C. și cunoscute feministe au vorbit despre importanța solidarizării națiunilor și etniilor în fața escaladării agresiunii fasciste. Au fost distribuite premii laureaților concursurilor interșcolare, care aveau ca temă rolul Societății Națiunilor în menținerea echilibrului european. S-a creat în România și o secțiune a tinerelor laureate la aceste concursuri, care își propunea să răspândească în străinătate
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
femeilor române nu va putea uita niciodată că ați amintit guvernului Dv. datoria ce are de a nu uita alianța noastră din timpul războiului mondial și astfel a nu permite ca România și amica noastră Cehoslovacia să cadă victime unei agresiuni posibile. Foarte mișcate de justa și binevoitoarea Dv. atitudine, femeile române vă exprimă profunda lor gratitudine și vă roagă să primiți mulțumirile lor, odată cu omagiile lor sincere și afectuoase. Președinta generală, Elena C. Meissner Iași, Opinia, 13 noiembrie 1936. 51TC
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
nici un fel de amenințare, căci astăzi, mai mult ca oricând, destinul neamului stă în votul nostru. Arată apoi cum trebuie făcute contestațiile. D-sa fiind la dispoziția organizației pentru acest scop. D-ra Boșteanu din partea Asociației Sect. Verde vorbește despre ultimele agresiuni, arătând ce s-a făcut pentru fiecare în parte. În continuare, D-na Valy Alexandrescu aduce la cunoștința organizației că fiecare caz în parte este cercetat atât de d-l Președinte Iuliu Maniu, cât și de d-l Ministru Hațieganu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
România și care sună à la Cațavencu: „Mai lăsați-ne cu Europa voastră, suntem de mult Înea!”. Vladimir Tismăneanu: Europa s-a reclădit și reinventat, este o Europă de după al doilea război mondial și Holocaust, care nu suportă șovinismele și agresiunile xenofobe. Am dat deja exemplul Austriei și al lui Heider, mai pot fi pomenite și altele. Am recenzat pentru Times Literary Supplement o carte a ziaristului grec Takis Michas, Unholy Alliance. Greece and Milosevici’s Serbia in the Nineties. O
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
europeană a ultimilor 200-300 de ani, sau măcar a ultimei sute de ani, știe un lucru foarte simplu, care se vede cu ochiul liber: atâta vreme cât au fost trupe americane pe teritoriul Europei nu au existat războaie Între statele europene. Ultima agresiune a unui stat european Împotriva altuia a fost ocuparea Cehoslovaciei de către Uniunea Sovietică, În 1968. Acum mai ales, după căderea Zidului Berlinului și după sfârșitul „războiului rece”, prezența americană În Europa și existența NATO reprezintă forme de a ține sub
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
acum o listă de nume. Multă lume a spus că este un discurs de tip paranoic, că Uniunea Sovietică nu reprezintă un asemenea pericol, nu intenționează să producă arme nucleare ultrasofisticate și are de fapt motive să se teamă de agresiunea occidentală. În timp ce Occidentul nu ocupa pe nimeni, Uniunea Sovietică ținea sub control sute de milioane de oameni și, În aceste condiții, tot Occidentul era blamat! Mișcarea de care vorbim, care spui că te irită, are un nume ironic: „Blame America
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
nu uităm că Afghanistanul a fost atacat de forțele NATO. Vladimir Tismăneanu: Și În momentul de față există puternice contingente ale forțelor NATO În Afghanistan. Mircea Mihăieș: Așa este, În timp ce războiul din Irak, foarte curios, a fost perceput ca o agresiune americană. Lucrurile nu sunt greu de explicat, să nu uităm că Franța era destul de bine implantată În solul și mai ales subsolul irakian. Vladimir Tismăneanu: Neutralitatea Națiunilor Unite În toată povestea e, la ora aceasta, de asemenea larg contestată. Un
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ce concură la nașterea spirituală sau la o a doua naștere. În psihologie, poziția fetală este considerată o atitudine defensivă, având de un sens de regresie, de întoarcere la perioada binecuvântată în care individul era protejat de toate atacurile și agresiunile. Astfel, dat fiind că este securizantă, ea constituie poziția privilegiată a celui care doarme. În sfârșit, în acest tip de vis, este important să vedem care este «fructul» nașterii. Dacă este vorba de un bebeluș sănătos, interpretarea este evident pozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
atitudini regresive și imature. Această situație a trezit vechi temeri sau vechi dorințe ori l-a readus la un mod de comportare anterior, adesea copilăresc. În toate cazurile, explicația trebuie căutată în trecut, mai precis în perioada evocată în vis. Agresiune, agresor Visele legate de agresiune sunt frecvente și comportă numeroase variante. Poate fi vorba de scene deosebit de violente, și deci de coșmaruri sau de situații mai echivoce, dar întotdeauna angoasante, așadar de vise urâte. Coșmarul este semnalat întotdeauna de o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
situație a trezit vechi temeri sau vechi dorințe ori l-a readus la un mod de comportare anterior, adesea copilăresc. În toate cazurile, explicația trebuie căutată în trecut, mai precis în perioada evocată în vis. Agresiune, agresor Visele legate de agresiune sunt frecvente și comportă numeroase variante. Poate fi vorba de scene deosebit de violente, și deci de coșmaruri sau de situații mai echivoce, dar întotdeauna angoasante, așadar de vise urâte. Coșmarul este semnalat întotdeauna de o trezire bruscă (vezi capitolul III
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
critic. Visul urât nu îl trezește pe cel ce doarme, dar îi lasă dimineața un sentiment neplăcut sau ciudat. În orice caz, visele negative generează senzații negative de opresiune. Când persoana își rezolvă problemele și își depășește temerile, visele de agresiune, care sunt adesea recurente, încetează. Indiferent dacă cel ce visează este agresor sau este agresat, fondul rămâne același, numai atitudinea diferă. Este activ (agresor) sau pasiv (agresat). Agenții agresori simbolizează întotdeauna partea întunecată a psihicului, ceea ce Jung numește «Umbra». În
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
îl sperie și nu le mai poate ține sub control. E un scenariu simplu care corespunde unei situații reale și nu trebuie interpretat: persona traversează o perioadă dificilă, cum ar fi divorțul, șomajul, boala, un proces, falimentul etc. Visul de agresiune, în acest context, exprimă angoasele, resemnare în fața unei situații dureroase. Subiectul este agresat în vis la fel cum este agresat și în realitate. În schimb, dacă perioada nu este prea dificilă, visul exprimă temeri ascunse. În cest caz trebuie ținut
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
speță dacă un eveniment nu a reactualizat cumva răni sau angoase mai vechi. Visul mai poate semnala un pericol, permițându-i subiectului să identifice o persoană sau un obiect care îi face rău fără ca el să fie conștient. Visul de agresiune nu trebuie considerat doar ca o expresie a răului. Agresorul poate încerca să distrugă persoana, dar îi poate dori și binele. Unele lucruri par înspăimântătoare, dar în realitate pot fi, necesare, chiar pozitive. Schimbarea deranjează, chiar și atunci când există dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]