10,591 matches
-
Nazianz (Epist. 2, 44). Într-adevăr, Isidor scrie foarte îngrijit și epistolarul e plin de citate din clasici, în primul rând din Demostene, dar și din Homer, Platon și Aristotel, și el însuși teoretizează, recurgând la des folosita comparație cu albina, necesitatea de a culege din înțelepciunea păgână ceea ce e util și poate conduce „către filosofia noastră” (II, 3). Isidor cunoaște bine și opera lui Flavius Josephus pe care o folosește ca sprijin pentru exegeză. Cea mai mare parte a scrisorilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Literatură „M. Eminescu” din București, avându-i colegi pe Nicolae Labiș, Lucian Raicu, Gheorghe Tomozei ș.a. După desființarea școlii se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o va absolvi în 1970. Lucrează în redacțiile revistelor „Albina” și „Drumul belșugului” (1954-1957). Din 1963 este corector, apoi redactor la revista „Luceafărul”. Funcționar, din 1992, în Ministerul Culturii, între 1994 și 1996 a fost atașat cultural la Ambasada României din Beijing. A debutat cu versuri în gazeta „Viața Buzăului
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Prozatori contemporani, II, București, 1962, 78-105; Damian, Direcții, 139-157; Dimisianu, Schițe, 56-61; Ardeleanu, Însemnări, 182-186; Oprea, Mișcarea, 85-93; Virgil Ardeleanu, „Îngeri biciuiți”, ST, 1968, 3; Cornel Regman, „Îngeri biciuiți” sau Suprarealism fără voie, TMS, 1968, 4; Mircea Iorgulescu, „Secol nervos”, „Albina”, 1969, 42; Mara Dănilescu, „Secol nervos”, AFT, 1969, 11; Magdalena Popescu, „Secol nervos”, RL, 1969, 48; Cristea, Interpretări, 148-153; Regman, Cronicari, 56-65; Ardeleanu, „A urî”, 89-94; Ciobanu, Critica, 135-141; Dan C. Mihăilescu, Filtrele istoriei, LCF, 1979, 17; Adriana Iliescu, Tradiție
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
, Aureliu (5.VI.1948), critic literar. Licențiat al Facultății de Litere din București, G. a fost profesor de literatură, cercetător la Muzeul Literaturii Române, redactor la „Manuscriptum”, „Albina”, „Seara”, „România viitoare”, „Dimineața”, Editura Pro. Debutează publicistic la „Viața românească” și colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Convorbiri literare” ș.a. Cartea de debut a lui G., Trilogia Moldovei și devenirile arhetipului (1996), este o aplicație eseistică, în genul criticii
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
Casei de Cultură a Sindicatelor din Zalău. După 1989 lucrează în redacția ziarului „Graiul Sălajului” din Zalău. Debutează cu o proză (25 de bani) în revista „Universitatea” a Universității din București (1956) și colaborează în continuare la „Luceafărul”, „Viața românească”, „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Cronica”, „Tribuna”, „Steaua”, „Rostirea românească” ș.a. Editorial debutează abia în 1993, cu un roman, Altarul de nisip. În primul roman al lui G. figura personajului central, Tovionescu, un fel de „Păcală tragic” (Constantin Zărnescu), devine emblematică pentru categoria
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
mare parte a micilor bănci private care și-au făcut apariția după liberalizarea (parțială) a pieței bancare au fost inițiate de capitaliștii industriali pentru a-și gestiona singuri puținii bani lichizi de care dispuneau. Credit Bank, Dacia Felix, Bankcoop, Columna, Albina, Libra, Banca Românească etc. au fost bănci înființate în acest scop. Toate au dat faliment sau au fost cumpărate ulterior de bănci mai mari, aflate sub controlul capitalului străin. Ofensiva capitalului industrial asupra băncilor a fost stopată în primul rând
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
cu aproape 10%, la închiderea unui număr semnificativ de întreprinderi de stat și, așa cum era de așteptat, la mari probleme sociale. Alte bănci private pe care capitalul industrial încerca să și le dezvolte ca alternativă la cele ale statului - Bankcoop, Albina, Unirea, BIR etc. - sunt aduse în situație de faliment. Iar tentativa formării de mici bănci private autohtone este definitiv eradicată odată cu reforma bancară declanșată în anul 2000. Începând cu acest an, decizia politică ce rămâne nemodificată de-a lungul diferitelor
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
multe ori primar al Iașilor, deputat și senator în câteva legislaturi, vicepreședinte al Camerei și al Senatului, G. a mai fost desemnat președinte de onoare al Societății pentru Abolirea Sclaviei Negrilor (Paris). Emul al lui Gh. Asachi, scrie asiduu la „Albina românească”, semnătura lui fiind întâlnită și în calendare și almanahuri („Almanah pentru români”, „Almanah de învățătură și petrecere”). Proprietar de tipografie, devine el însuși întemeietor de gazete. Astfel, împreună cu Al. Fotino și Teodor Codrescu scoate ziarul „Zimbrul” și suplimentul acestuia
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
suplimentul acestuia, „Foiletonul Zimbrului” (1855-1856), iar în 1856 contribuie la apariția revistei „L’Étoile du Danube”; a redactat, de asemenea, gazeta „Ștafeta”. Mai publică în „Curierul de Iași”, în „Buciumul român”, dar cea mai intensă colaborare rămâne aceea susținută la „Albina românească”. Aici este prezent, uneori numere de-a rândul, cu poezii, proză, traduceri, cronici teatrale. G. poate fi socotit un pionier al cronicii dramatice naționale. Fostul actor diletant de pe vremea Conservatorului Filarmonico-Dramatic din Iași este un critic avizat, al cărui
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
a perseverat, deși o înzestrare, firavă, nu i-a lipsit. A scris povestiri, schițe cu caracter de meditație, schițe satirice. Reportajele și articolele lui rămân, până la urmă, simple compilații. Religia, morala, istoria fac obiectul preocupărilor sale gazetărești. A publicat în „Albina românească” și „Spicuitorul moldo-român” traduceri din Lamartine, Jan Olof Wallin, Adèle Hommaire de Hell, precum și din Ponson du Terrail (Pelerinagiu de lainici, 1851). Pentru teatru, transpune piesa Marie de Beaumarchais de R. Bauhberg și O. Cardiez. Din necesități didactice, elaborează
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
București, 1980; Proză scurtă elvețiană, București, 1981; Jan Smid, Bucuriile curate ale vieții mele, București, 1981; J. K. Benes, Viață furată, București, 1982; Natasa Tanská, Duelul, București, 1984, Scrisoarea, București, 1984, Scrisori cu postscriptum, București, 1989; Jacob Streit, Martin și albinele, București, 1984; Antologie lirică elvețiană, București, 1985; Bohumil Hrabal, O minune în fiecare zi, București, 1986, L-am servit pe regele Angliei, București, 2000; Odette Renaud Vernet, Xannt, București, 1987; Roman Ráz, Vânzătorul de umor, București, 1991; Milan Kundera, Ridicole
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
profesor la Bucșani, județul Dâmbovița (1951-1955), Târgoviște (1955-1959), Pâclișa, județul Hunedoara (1959-1960) și la Liceul „D. Bolintineanu” din București (1960-1990). Debutează cu un articol în „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” (1962). Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Albina”, „Arca”, „Argeș”, „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Convorbiri literare”, „Criterion”, „Cronica”, „Curierul românesc”, „Excelsior”, „Familia”, „Jurnalul literar”, „Limbă și literatură”, „Litere, arte, idei”, „Manuscriptum”, „Orizont”, „Poesis”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Steaua”, „Teatrul”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Vatra
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
a obiectivelor. Se renunță la militantismul politic și se trece la acțiune pe tărâmul literar. N.B. Locusteanu și G.P. Bacaloglu colaborează la partea politică. G. Baronzi, N.I. Șerbescu, P.M. Georgescu și E.C. Viișoreanu dau versuri și fabule, unele reproduse din „Albina” și din alte publicații ale vremii. Heliade scrie numeroase articole politice, atacând cu fervoare toate chestiunile la ordinea zilei. Începând cu numărul 11 el își republică versurile pe care le crede semnificative pentru creația sa poetică. Întâia poezie aleasă este
LEGALITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287771_a_289100]
-
în revista „Vremea școlii” (1930). Publică versuri și epigrame (neadunate în volume), cronici dramatice și plastice, interviuri cu scriitori și personalități artistice, recenzii, reportaje în „Adevărul literar și artistic”, „Presa”, „Însemnări ieșene”, „Luminătorii”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Steaua”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „Albina”, „Flacăra Iașului”, „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu” ș.a. După 1990 susține rubrica intitulată „Cafeaua de dimineață” în ziarul „Monitorul” (Iași) și conduce revista ieșeană „Cuvânt și suflet”. Prima carte a lui L., Din pridvor (1962), reunește schițe și povestiri
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
Editurii Eminescu (1970- 1971), director general adjunct la Consiliul Național al Cinematografiei (1971), director al Casei de Filme 4 (1971- 1979), redactor-șef adjunct la „Contemporanul” (1979-1986). În 1990 a înființat Editura Realitatea, în 1998 revista „Pluralitas”, iar în 2002, „Albina românească”, publicație a Mișcării pentru Progresul Satului Românesc. A debutat la „Flacăra” în 1948, cu povestirea Patru sute la sută. Începându-și activitatea în perioada instaurării regimului comunist, L. s-a lăsat, ca și alții, sedus de propaganda lozincardă a Partidului
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
Constanța), gazetar și poet. Este fiul Mariei și al lui Neculai Roman, oieri, originari din Săliște. Face școala primară la Săliște și Hârlău, termină liceul la Iași și începe, tot aici, studii de drept. Debutează sub pseudonim în 1882 la „Albina Botoșanilor”; versuri îi apar apoi în „România liberă. Număr literar” (1884), iar în „Adevărul” i se tipăresc poezii antimonarhice. Între 1885 și 1887 este redactor-șef al ziarului ieșean „Liberalul”, în paginile căruia, sub anagrama Morna, a purtat cu „Contemporanul
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
1931 se arată interesat de literatura populară și în 1940 devine membru al Institutului de Etnografie și Folclor de la Cernăuți, condus de Leca Morariu. Debutează în „Almanahul literar” (Cernăuți, 1935). La Caransebeș înființează revista „Altarul Banatului” (1944-1947). A colaborat la „Albina”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Cronica”, „Flacăra”, „Luceafărul” (Timișoara), „Mitropolia Banatului”, „Mitropolia Moldovei și Bucovinei”, „Națiunea”, „Ortodoxia”, „Ramuri”, „Revista Bucovinei”, „România literară”, „Viața nouă”. Semnează și Ion Aluion, Ion Temnic, Alior Samuilă. Ca poet, R. debutează destul de târziu, în culegerea colectivă Floare
REZUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
Craii de Curtea-Veche. În alt plan, remarcabilă, de asemenea, este lucrarea de sinteză Ecouri goetheene în cultura română (1980), tema fiind urmărită, pe baza unei vaste documentații și cu un bun spirit de sistematizare a materiei, de la primele consemnări în „Albina românească” (1832) până la marii poeți contemporani ori la comentatori și traducători de renume, precum Tudor Vianu și Al. A. Philippide. Sunt consacrate capitole speciale Junimii și lui Titu Maiorescu, lui Mihai Eminescu, bogatelor traduceri de la sfârșitul secolului al XIX-lea
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
excelent traducător al unor opere de mare dificultate stilistică, aparținând îndeosebi prozatorilor din secolul al XX-lea: Alfred Döblin (Berlin Alexanderplatz), Hermann Hesse (Jocul cu mărgelele de sticlă), Hermann Broch (Moartea lui Virgiliu), Ernst Jünger (Pe falezele de marmură, Praștia, Albine de sticlă), Thomas Mann (integrala povestirilor), Siegfried Lenz (Ora de germană, Modelul), transpunerile fiind adesea însoțite de ample și temeinice studii. A realizat traduceri din teatrul expresionist german (R.J. Sorge, W. Hasenclever, E. Toller), din critica lui Friedrich Gundolf și
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
viață a soțului în teorie și practică, București, 1974; Robert Musil, Trei femei, pref. Romul Munteanu, București, 1970; Friedrich Gundolf, Goethe, I-III, pref. trad., București, 1971; Ernst Jünger, Pe falezele de marmură, pref. trad., București, 1971, Praștia, București, 1981, Albine de sticlă, pref. trad., București, 1989; Siegfried Lenz, Ora de germană, pref. trad., București, 1972, Modelul, București, 1978; Ulrich Bräker, Povestea vieții și aventurile bietului om din Tockenburg, pref. trad., București, 1973; Hans Liebhardt, Culoarea scaieților, pref. trad., București, 1973
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
Școlii de Literatură „M. Eminescu” din București. Va fi repartizat ca redactor în secția de poezie a revistei „Viața românească”, de unde, în 1952, în urma unui conflict cu Nicolae Moraru, își dă demisia. Redactor la Editura Cartea Rusă și la revista „Albina”, în 1958 se angajează ca muncitor necalificat la uzina bucureșteană „Semănătoarea”, unde în 1960 ajunge secretar de redacție al ziarului acesteia, apoi redactor-șef până în 1975, ulterior funcționând ca tehnician până în 1991. Debutează cu versuri la „Flacăra”, în 1950, an
SAIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289436_a_290765]
-
în continuă descreștere, deoarece ei lasă mai puțini urmași. Dacă introducem însă ipoteza selecției prin înrudire (Wilson, 1979), perpetuarea altruismului se poate explica; indivizi specializați în sacrificiu asigură protecția fraților și surorilor și, prin aceasta, multiplicarea capacităților altruiste prin nepoți. (Albinele lucrătoare, atacând intrusul prin înțepătură, lasă, o dată cu acul, și glanda cu venin, pierzându-și astfel viața. Dar mirosul, asemănător celui de banană, emanat din extremitatea acului va declanșa un atac întețit al altor albine în același punct; multe vor muri
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
aceasta, multiplicarea capacităților altruiste prin nepoți. (Albinele lucrătoare, atacând intrusul prin înțepătură, lasă, o dată cu acul, și glanda cu venin, pierzându-și astfel viața. Dar mirosul, asemănător celui de banană, emanat din extremitatea acului va declanșa un atac întețit al altor albine în același punct; multe vor muri, colonia - inclusiv regina - va rămâne.) Oricâte analogii sau chiar mecanisme formale s-ar evidenția între nivelul uman și cel infrauman, rămâne problema crucială epistemic și tulburătoare uman, și anume dacă datul conștiinței nu aduce
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ipoteza supraviețuirii prin înrudire (Wilson, 1975), atunci comportamentul altruist poate fi înțeles. Astfel, cei ce sunt membri ai aceleiași familii, au gene comune, prin urmare, ajutându-i pe alții înrudiți asigură transmiterea mai departe a propriilor gene. La animalele colective (albine, de exemplu), sacrificiul- prin înțepătură, albina moare - face posibilă nu numai supraviețuirea grupului, ci și reproducerea bagajului genetic al individului în cauză, prin nepoții și nepoatele sale. Întrucât 50% dintre gene sunt similare la frați și surori, asumarea oricărui risc
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
atunci comportamentul altruist poate fi înțeles. Astfel, cei ce sunt membri ai aceleiași familii, au gene comune, prin urmare, ajutându-i pe alții înrudiți asigură transmiterea mai departe a propriilor gene. La animalele colective (albine, de exemplu), sacrificiul- prin înțepătură, albina moare - face posibilă nu numai supraviețuirea grupului, ci și reproducerea bagajului genetic al individului în cauză, prin nepoții și nepoatele sale. Întrucât 50% dintre gene sunt similare la frați și surori, asumarea oricărui risc de a se ajuta între ei
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]