3,286 matches
-
lingura. Numai pomul cu roadă e bătut cu pietre. Găina vecinului pare gâscă. Dacă ai prea multe parale, împrietinește-te cu crâșmarul. Oricât de mare turma, un casap îi ajunge. Dușmanul tău e furnică; tu socoate-l leu. Apa se alină, dușmanul nu. Mai bine să am dușmani pe față, decât prietin într-ascuns. Pomul alături de pom, omul alături de om. Alege marfa cea mai nouă și prietinul cel mai vechiu. Prietinia e cupă de cristal. Amorezatul și împăratul nu primesc niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ea. Rândunica, cum l-aude Iute-n zbor se duce Și suspinele-i de jale Mamei lui le-aduce. Drag copil, eu-s a ta mamă Vin la tine, vin. Pleacă-ți fruntea pe-al meu sân Chinul să-ți alin. Maică, viața mi se scurge Strop cu strop, N-aș dori-ntr-un țintirim Trupul să-mi îngrop. De-oi muri, să-mi pui mormântul Într-un câmp de flori Sub stejarul ce-și înalță Mândru, fruntea-n nori Pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de lume, de ticăloșiile ei, de corupția generală, de indiferența satisfăcuților; ci trebuie să deștepte în sine toate sentimentele de datorie cătră semenii săi. Să fie lângă cel ce face Binele, să apere în chip dezinteresat pe cel nedreptățit, să aline suferințile și mizeria. În locul pe care-l ocupă în funcția de Stat, în breasla liberă, în partidul în care militează, să fie generos și integru. Mila și caritatea să-i fie efective. Sărmanii n-au nevoie de tirade lirice, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trăia și un ficior Iuliu Codreanu. Câte într-o seară și chiar în mai multe sări cântau foarte frumos. Si Dna bătrână Olimpiada cânta un cântec jalnic: Când lacrimile amare inundă fața mea Când nu mai sânt în stare să alin durerea grea, Atunci îți iau portretul, îl eau și îl sărut, Dar plânsul mă îneacă și sufăr mult mai mult". Și pe obrazul ei supărat curgeau puhoaie de lacrimi. Aicea venea și picherul 19 Neculai Vlahuță, fratele picherului Alexandru Vlahuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Cât de bine este să-ți lași rucsacul și să te întinzi pe pat! îmi masez ușor picioarele fierbinți, îndurerate, și-mi zic: Emile, ce poți tu să faci pentru persoanele suferinde? Este bine să faci orice pentru a le alina durerile, pentru a le vindeca rănile, dar, te rog, nu le ține morală, indiferent de motivul pentru care au ajuns să sufere! Gândul spontan mă amuză, dar cred că este corect așa. Continui să mă masez. Cât de necesară este
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
bucurie și frumusețe. îmi pare rău că nu am timp să-l vizitez mai bine, mai mult, dar asta este: sunt pelerin acum, în trecere, surprinzând doar crâmpeie de viață și frumusețe, trăind mereu cu febra drumului, purtându-mi rucsacul, alinându-mi durerile din tălpile și mușchii picioarelor, dar mulțumindu-i mereu lui Dumnezeu pentru această favoare de care cred că mulți s-ar bucura să aibă parte. San Martin del Camino, 6 august A durat mai mult de o oră
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cazarmă. Gloata se-mprăștie. Mortul atârnă în frânghii. Petrece. Vom fi întreaga noapte și altele o mie. Orașul stă la masă. E ora pentru cină. Se-ntunecă tot roșul pe câmpul plin de maci. Voi veni la nouă. Gândul mă alină. Plec eu, tăcutul, singur spre tine, tu ce taci. Am atâtea definiții despre poezie, că mă simt în postura miriapodului care are o mie de picioare și care dacă se întreabă cum de le mișcă pe toate, uită să mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
farmec, luna nopții răsărise. Cânele sta lângă mine și ironic parcă-mi zise: Ei, stăpâne, bună treabă mai făcut-am împreună, Vai de vânătorul cela ce cu ochii stă la lună! Eu îl netezesc pe spate, caut ciuda să-i alin Și mă-ntorc cu torba goală, dar cu sufletul meu plin. Și în drumul meu spre casă, pășesc leneș, gânditor, Greierul și pitpalacul mă petrec cu cântul lor, Aripatul șoarec face roți fantastice în zare, Iară eu nu uit nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Boni de Castellane, prinț adorat al Parisului. - Teoria bunului „tătic“, omul care le lipsește atât de mult. - Marea vrăjmășie a sexelor explicată de Aristofan la sympozionul cele brat de Platan. [...] Am un dor la i-ni-mioară și nu pot ca să-l alin, căci iu-besc o dom-ni-șoară, pentru ea mereu suspin etc. Costi-că, de-i fi cu-min-te, Îți voi da i-ni-ma mea și de-acu-ma Înainte mă nu mesc iu-bi-ta ta... etc. Cântece de dor și de amor - 1900 AM FOST, CUM
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mă cuprinde emoția, întrucât, nefiind un cercetător sau muzicolog de profesie, nu cred că voi reuși o portretizare convingătoare a marelui compozitor și interpret. Minunatul copil, cu neobișnuitele sale calități, era dăruit de Dumnezeu părinților săi parcă pentru a le alina suferințele pentru dispariția timpurie a celorlalți șapte copii, chemați la El. Înzestrarea cu har muzical de geniu, proiectat de timpuriu pe firmamentul muzicii mondiale, dublat de o nemăsurată dragoste de neamul său și o modestie greu de egalat, s-au
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
se cunoaște cum, la Iași, în perioada Primului Război Mondial, refugiat fiind, împreună cu ce avea mai de valoare Țara, ridica prin acțiunile sale moralul unei întregi națiuni. Cu vioara sub braț, trecea prin saloanele de campanie unde erau aduși răniții de pe front, alinându-le sufletul cu muzica sa. Se oprea lângă patul suferinzilor, cântându-le în surdină, amintindu-le de cei dragi, îndulcind astfel clipele de agonie ale celor care se agățau de muzica sa ca de o ultimă rază de speranță. Nu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
vă veți auzi Subt steagurile pământene?” NICOLAE IORGA CUVÂNT ÎNAINTE Constantin Chirilă e un alt Badea Cârțan, care a făcut de sute de ori drumul dintre Iași și diverse localități ale Basarabiei, pentru a încuraja, pentru a ajuta, pentru a alina o suferință. îl vedeam la ore din zi și din noapte, obosit, cu hainele de pe el prăfuite, dar cu o lumină pe chip pe care o avea, poate , doar maica Tereza când ieșea din leprozeriile unde reușea să facă risipă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de o mamă, de o mamă de erou). Cum vă gândiți, cum o să trăiesc eu? Nu știu!” Erau întrebări pe care mereu și le punea și ni le adresa și nouă, celor veniți în acea seară de octombrie, să-i alinăm cât de cât dorul de fiu, cumplita sărăcie, durerea singurătății, durerea ce o simțea din cauza nepăsării autorităților de la București, față de ce se întâmplă cu Basarabia și cu băștinașii ei, frații noștri români abandonați. Plânge, cum nu mi-a fost dat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
În miezul noii lor activități, aceea a unui om Între mase, a unui om În mijlocul comunității. Orice s-ar Întîmpla În lume, fiind mereu apropiat de pacient, cunoscîndu-i Îndeaproape psihologia, fiind reprezentantul celor care se apropie de durere și o alină, medicul are Întotdeauna de făcut o muncă foarte importantă și de mare răspundere pentru viața comunității. Acum ceva vreme, cu cîteva luni În urmă, chiar s-a Întîmplat aici, În Havana, ca un grup de studenți, de curînd absolvenți ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
parcurs. Lumea a intrat în normal, timpul e frumos, câmpul și pădurea a înverzit, păsările și-au început ciripitul și așteptăm acum cu toții Învierea Domnului nostru Isus Cristos... Te rog să-mi scrii ce mai faci și ce gânduri te alină. Eu am renunțat definitiv la orice călătorie în străinătate. De acum simt că îmi miroase a pământ, mai ales după boala prin care am trecut. Am ajuns la convingerea din Imitațiunea lui Cristos, că ce vrei să vezi în lume
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mireasma și grația...“ Pe coperta interioară a exemplarului pe care l am primit de la Alice și de la Mișu, o dedicație: Lui Pierre... Petia... Petrușka Lacrimile tale la vederea acestei cărți s-au unit cu ale noastre și ni le-au alinat nespus... Mai, 1971 Micul Pomelnic al Spaniilor Au murit în cursul anilor de moarte nefirească: De Beauharnais (ștefănel Cernovodeanu) - otrăvit; De Saint-Mathieu (Mircea Mateescu) - otrăvit; Miguel de Braganza - Rege al Portugaliei (Mihai Rădulescu) - spânzurat în temniță; Cardinalul de Alba - Mare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de cheag roșu-maroniu. Leu cățelandru trăgea și el de salcâm, dar în sens invers, părându-i-se hotărâtoare contribuția la transportul uscăturii spre domiciliu. Dorința mea cea mai mare era să ajung cât mai repede acasă, la mama, să-mi aline durerea din picior. Dar nu puteam merge. Eram asemenea sergentului întorcându-se rănit din război cu piciorul beteag. "Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă Aș vrea să zbor, dar rana din pulpă nu mă lasă." (V. Alecsandri) Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la maximum pentru momentul declanșator, ca sprinterii pe linia de start ciulind urechile la pocnetul pistolului. Spre marea noastră bucurie, detensionarea s-a produs rapid, prin formularea unui elogiu care ne-a lăsat cu gura căscată, mângâind cu blândețe și alinând sufletele noastre amărâte, greu încercate. Vai dhagă doamnă Hozalie, dar ce copii fhumoși ai și ce bine educați! Da, da. Urechea mea a sesizat cu surprindere că reprezentanta vulturilor din America Latină manifestă o vădită și constantă antipatie față de consoana "R
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înfățișează faptele cu deplină (și elocventă) obiectivitate - cum a izbutit omul pe care cu îndreptățire și unanimitate l-am numit cel mai iubit al țării să fie prezent pretutindeni, să desfășoare o copleșitoare activitate organizatorică, să mângâie, să ordone, să aline, să comande cu energie și să dea sfaturi cu atâta căldură omenească, ore, zile, nopți în șir, acolo unde era mai greu și mai greu. De altfel, cum din bătrâni se spune, omul la nevoie și la greu se cunoaște
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mersul biped. Să-nveți să spui „te iubesc“, să-nveți să fii femeie. * Mă faci fericită. Mâinile tale în părul meu capătă nuanțe de albastru. * Mama n-a mai iubit pe nimeni. Sau nu destul ca s-o și spună. Alina Radu Născută în 1970 la Iași. Este absolventă a Facultății de Litere și Filosofie a Universității „Al.I. Cuza“ Iași (1994). Studii de master, specializarea „Literatură română și intertextualitate“, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității de Vest Timișoara
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fapt ,,sicriele ar fi goale”. ,, Viață după moarte”! La un moment dat îmi spuneam că totul nu este decât un fals, așa cum mai făcuseră comuniștii timp de 45 de ani și că acea rubrică avea menirea de a-i mai alina pe cei care pierduseră pe cineva apropiat în timpul evenimentelor sângeroase din decembrie 1989. Dar apoi a apărut și la noi o întreagă literatură cu această temă fascinantă. În ultimii ani, datorită tehnicilor de reanimare, au apărut o mulțime de relatări
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
om să recurgă la sprijinul medicului, ca mai apoi el însuși să-și trimită copiii la studii înalte, ca să se întoarcă în sat cu harul căpătat pe acolo pe la universitățile din Cluj, Târgu Mureș, Budapesta, Viena sau București de a alina suferințe și de a-i reda omului sănătatea pierdută sau să-l redea pe om societății care are nevoie de el. Abia după al doilea război mondial era chemat medicul în sat la capătâiul bolnavului. Și totuși, chiar de prin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de pe malul dinspre miază-zi; pădurea, care îmbrăca panta abruptă a dealului dinspre apus și se întindea până spre Ghilia și Lozna. Parcul, iazul cu insula și păduricea au fost leagănul visurilor noastre adolescentine, ne-au ascultat spovedaniile și ne-au alinat sufletele, ne-au redat liniștea în momentele grele și ne-au vegheat lectura și timidele încercări literare. Intrarea pe domeniul așezământului de la Șendriceni era străjuită de o monumentală poartă, durată și sculptată în stil maramureșean, care provoca admirație și impunea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
un sfert de veac nu mai are cine să-l certe, să-i poarte de grijă, să-l alinte cu mâncăruri felurite și gustoase, să-i facă tot felul de prăjituri după care el se dădea în vânt, să-i aline rănile sufletești produse de loviturile vieții... Mergând gârbovit și cu pași târșâiți spre stația de tramvai, nimeni nu îl ia în seamă, întâlnește numai figuri necunoscute, ca și cum s ar afla într-un oraș străin. De fapt, nu-l mai miră
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pleacă fiindcă orașul lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența aceasta, nici nu se văd în stare să schimbe indiferența răuvoitoare a celor puternici, care ar putea încă, dac-ar vrea, să-i aline suferințele. Lucrul e simplu și natural; aproape banal, aș putea spune. În toate timpurile a fost așa; în toată lumea se petrec lucruri la fel. Ieșenii pleacă, pentru că mediul în care au trăit a devenit din ce în ce mai neprielnic, mai ingrat, mai ostil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]