7,971 matches
-
nu mai încerca să mă ademenești/ mâinile tale sunt ca de gheață/ prinse în șuruburi/ ca o marionetă./ nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică/ poate pe cămașa scrobită, poate nici eu nu-s ce par./ alunecând, alunecând, de pe o altă epavă”. (Din depărtări). Acest poem, ca și multe altele pe aceeași temă, dar scrise în formă dialogală, lămuresc și titlul cărții, Espresso dublu la Ierusalim. Conversație într-o clipă de răgaz - de realitate a vieții - cu sinele
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
o liniște, o armonie între gânduri și suflet chiar dacă dincolo de pod se auzea o gălăgie pe care nu o puteam desluși încă. Pașii mei nu se auzeau: erau mărunți, ușori și siguri, sub tălpi nu simțeam nicio asperitate, lemnul parcă aluneca sub tălpile mele, nimic nu mă împiedica să merg mai departe. Eram îmbrăcată destul de lejer: o bluză albă mulată pe corp, într-un decolteu rotund, destul de adânc și o fustă largă, tot de culoare albă, aproape de genunchi. Aveam o vârstă
UN VIS CU ZÂMBÂC de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366145_a_367474]
-
epavă. nu mai încerca să mă ademenești mâinile tale sunt ca de gheață prinse în șuruburi ca o marionetă. nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică poate pe cămașa scrobită, poate nici eu nu-s ce par. alunecând alunecând de pe o altă epavă. מִמֶּרְחַקִּים הִתְרַגַּלְתִּי שֶתִּמְזוֹג אֶ
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
nu mai încerca să mă ademenești mâinile tale sunt ca de gheață prinse în șuruburi ca o marionetă. nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică poate pe cămașa scrobită, poate nici eu nu-s ce par. alunecând alunecând de pe o altă epavă. מִמֶּרְחַקִּים הִתְרַגַּלְתִּי שֶתִּמְזוֹג אֶת
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
în practică imboldul, că sunt cvasidescoperit: -Aaa! Iartă-mă, rogu-te! Te refereai la... ai tăi? întrebă ea cu jind, încredințată că-s copleșit de sarcini supradimensionate și de mare urgență. O las să cad-așa, temându-mă să nu alunec în derizoriu prin specificarea impusă a-i fi dată camaradei mele, împovărate de singurătate. O salut promițând să-i fac o vizită în curând, ca să mai vorbim de una și-alta, chiar de... obligațiile mele! Rămâne să-mi sonorizez mie
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
destine captează atenția cititorului, care se lasă astfel acaparat pe de o parte de realismul celor istorisite, iar pe de altă parte, de farmecul surprinderii clipei cognitive chiar la nașterea țesăturii epice. Cuprins de mirajul cuvintelor, de seducția narațiunii fantezia alunecă câteodată navigând pe oceanul nisipurilor mișcătoare, capabile să antreneze vârtejul de bumerang al semnelor de întrebare și al neliniștilor omenești. Din acest motiv, scriitorul s-a văzut nevoit să plătească un obol neașteptat vocației și pasiunii care i-au dat
AL.FLORIN ŢENE- MIRAJUL CUVINTELOR, ARTICOL DE RAVECA VLAŞIN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361587_a_362916]
-
cucernice. Maria Tănase, spune prietenul și impresarul ei de o viață Gaby Michailescu, este o Leliță semeață cu garoafe albe în deschizătura sânilor. Legănându-și umerii ca la râu, cântă cu ochii închiși, smulgând fiecărei note alba petală lăsată să alunece printre degete pe dâra melodioasă... Sparge tonurile, își apropie o clipă mângâierea dulcei armonii, ca apoi să fremete codrul... Modulațiile aduc ecoul pădurilor... Doinitoarea are colnice, vâlcele și soare în glas. (ibid. p. 11) Prelinsă din roua florilor și crescută
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
soarta misionară în fiorul divinei chemări și al sfintei asumări hristice. „Spre glorioasa-mi obârșie/ Cobor adânc din eu în eu,/ Sub mii și mii de ani mă-mbie/ Din fundul vremii chipul meu.../ În doina dulce-a mamei Dochii/ Alunec din părinți în prunci/ și deschizând pe lume ochii,/ În cel de azi sunt cel de-atunci...// Ca soarele ce se răsfrânge/ În valul apei înmiit, în milioanele de-un sânge/ Sunt eu pe veci întipărit...// Pământul sfânt până-n hotare
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
unei națiuni, de a-și avea o prințesă demnă și capabilă să o reprezinte în prezentul și dincolo de o anumită perioadă de ani, de un anume veac sau un anume mileniu, în istoria fără durată a României! Erorile în care alunecă din când în când o țară nu rămân nereparate în istorie, pentru că adevărurile le înlătură, mai devreme ori mai târziu. Destinul țărilor nu urmează niciodată până la capăt, drumul spre haos, pentru că fiecare popor reperează iar și iar cadența ordinei raționale
TIMP, DESTIN, VOCAŢIE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361631_a_362960]
-
stână/ cântece pregătite să fie gazdă/ în care intrăm cu ei de mână.” După ce se preumblă prin răbdarea pietrei, ca printr-un templu, unde locul și vremea devin axe ale reflecției poetice, Al. Fl. Țene își așază frunte pe iarbă, alunecând în cântecul ciocârliei, singurul râu proptit în lună, „amintindu-ne că-n viță suntem nomazi”. Am citit cartea „Răbdarea Pietrei” și parcă m-am parcurs pe mine. Încet, ca pe un joc de puzzle a cărei construcție o simți, nu
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental alunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul de păcură. Nu mai rabzi mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică. Și tu nu mă suferi. Referință Bibliografică: Copleșit / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul II, 03 ianuarie
COPLEŞIT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361756_a_363085]
-
meu Moale și-n așternutul cald m-am tolănit și Cu motanul gri torcând în brațe am adormit La omul de zăpadă cu ochi de cărbune, nas Lung de morcov și pălăria bunicii de paie Visând la săniuța mică, bătrână alunecând La pârtie mâine toții copii gălăgioși zburdând. Referință Bibliografică: Iarna a sosit / Stella Reeves : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 756, Anul III, 25 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stella Reeves : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
IARNA A SOSIT de STELLA REEVES în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351806_a_353135]
-
înger în suflet cald și bun. Se furișează-n taină, prin hornul cel de sus Vestește bucuria, Nașterea lui Iisus. Iar stelele pe cer se-adună toate, toate, Ele trimit speranță la fiecare-n parte. Și-n sănii de argint alunecă-n grădină Minunea cea divină și plină de lumină. SUFLET DE COLINTĂTOR A mai trecut un an și mă întorc acasă Cu fluturi de zăpadă și cu trăiri divine Cu suflet de colindător și cetină pe masă Măicuță dragă astăzi
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
Acasa > Strofe > Amintire > FELINĂ Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 175 din 24 iunie 2011 Toate Articolele Autorului FELINĂ Alunecă în pas ușor și toată-i încordată, privește prada lung și fix și sare... ce ciudată! Un strigăt lung, sfâșietor, răzbate dintr-o dată, este regretul viselor din noaptea înstelată. Ș-atunci când prada-i devorată, Ea pleacă iar, călcând ușor, șireată
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
în surdina acordurile unui saxofon ce tânguie o melodie lentă de jazz, ca o melopee de înmormântare. Liniște încremenita în trecut ... doar vârful roșu al unei țigări aprinse, apare că un punct dezacordat într-un tablou inert. Împușcătura unui revolver alunecat cu zgomot pe podeaua rece din marmură. Camelia C 2013 Referință Bibliografica: Poveste fără motiv / Camelia Constantin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 775, Anul III, 13 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
POVESTE FĂRĂ MOTIV de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351879_a_353208]
-
meu Moale și-n așternutul cald m-am tolănit și Cu motanul gri torcând în brațe am adormit La omul de zăpadă cu ochi de cărbune, nas Lung de morcov și pălăria bunicii de paie Visând la săniuța mică, bătrână alunecând La pârtie mâine toții copii gălăgioși zburdând. Citește mai mult Aseară iarna repede și pe neașteptateA veni; ninsoarea cu mii de fulgi mici,Veseli și jucăuși gazonul în scurt timpUn covor alb, imaculat, infinit a devenitPăsărele și veverițe cuiburi de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
Fulgi mari, albi, jucăuși de zăpadă Câinele latră în liniștea iernii departe Afară ne cheamă, la joc de îndeamnă Sania mare din lemn grea și bătrână Ne poartă pe pârtii întortocheate din parc Bocancii din piele, vechi uleiați de seară Alunecă în grabă pe gheață în fața cișmelei Omul uriaș de zăpadă azi dimineață făcut Ochii lui negrii și nasturii din cărbuni cu Nasul furat de la supa de pui de pe sobă Pălăria de paie pe cap și fularul la gât Copii cartierului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
ce venise din armată să repare acoperișul, căci avea câteva olane sparte și la o ploaie mai de durată picura apă din tavan. Flăcăul s-a urcat sprinten pe o scară de lemn pe care o proptise bine să nu alunece. Pe mine mă pune Aghiuță să mă urc după el. Nu era nimeni prin preajmă că m-ar fi oprit. Cînd să trec de pe scara pe casa, nu știu cum fac de alunec și cad cu picioarele sub mine. Nu am mai
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
de lemn pe care o proptise bine să nu alunece. Pe mine mă pune Aghiuță să mă urc după el. Nu era nimeni prin preajmă că m-ar fi oprit. Cînd să trec de pe scara pe casa, nu știu cum fac de alunec și cad cu picioarele sub mine. Nu am mai putut să mă ridic de jos și am început să urlu. Vichentie a apărut ca din pământ m-a luat în brațe și m-a dus în casă. În aceiași zi
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
de-a fi contribuit și eu cu ceva la realizarea marelui tău vis. Dacă va fi să ne mai reîntâlnim vreodată, poate ai să-mi oferi o pânză. John îi puse Norei banii în palmă. Pe Nora o năpădiră lacrimile, alunecă moale la picioarele lui John și-i sărută mâinile. - Merit eu atâta încredere, domnule Parker? John o mângâie părintește pe creștet. - Meriți, pentru că exiști și ai dreptul să te bucuri de viață. Nora se ridică. Privea nedumerită la teancul de
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 789 din 27 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Unde și când am apucat pluta și am alunecat pe apele deznădejdii, știe doar Domnul. Acolo, undeva, pe țărmul necunoașterii se plimba un om cu ochii din filele timpului. Răsturnat pe plută, timpul meu anunța ploile și fulgerele își încercau tăria alergând prin trupul meu, prin inima mea, prin
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
chipul celor ce-și târăsc tălpile prin universul plimbat de la o cușcă la alta. Regulile își pierd logica iar tâmplele pulsează frustrări infinite în portretele din expoziția fără vânzare a umanului. Totuși...unde și când am apucat pluta și am alunecat pe apele deznădejdii, ridicând ca într-un spasm apa cu vâslele visului și ale speranței. Unde și când am regăsit Credința în poarta albelor reînceputuri ale ființei. Poate atunci când brațul tatălui mi-a ridicat trupul chircit în frica alunecării în
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
una cu o clipă mai înainte, cealaltă mai apoi, Prima venind suspect de nevăzută dinspre stele, Cealaltă născându-se, aici, în noi. Suntem uniți prin vise, un puzzle de schele, Chiar dacă prin vreme nu ne mai vedem Cu universul ce alunecă împins de vele Deși în ancestral pornisem în tandem. Trecem prin timpul nostru pe care-l bem Cum soarbe apusul curcubeul îndepărtat Și chiar dacă de tăcere eu mă tem N-am să zăbovesc niciodată în păcat ... Iar când v-a
CERCUL TIMPULUI NOSTRU, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352034_a_353363]
-
ușa, ca să nu-i deranjeze nimeni. Stupoare! La masă nu era nimeni. Se duse la ușă. Încuiată! La toaletă! Nimeni! Fiind un cartezian convins, căută vreme de două ore, disperat, prin toate colțurile, dar nici urmă de bătrânul acela oarecum alunecat din realitate. Raționalismul său cartezian se prăbuși fără zgomot, însă de a doua zi, intră hotărât în categoria suspecților, susținând că a fost vizitat de extratereștri (abia acum înțelegea chestia aia, neclară când fusese rostită, cu cei două mii de ani
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
nod marinăresc prost făcut și în grabă. În fața ei erau câțiva militari pe care evita să-i privească. Într-o secundă marginea zidului pe care ea îl urmărea cu o atenție sporită, se clătină și se prăbuși cu zgomot. Clădirea alunecase la orizontală, iar cerul își schimbă brusc poziția într-o parte. Elena simți o lovitură puternică la tâmplă dreaptă, dar nu avu puterea să-și schimbe poziția sau să ridice capul. Privi un timp pietricelele din dreptul ochilor, apoi un
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]