3,081 matches
-
această fază, absolut toți oamenii ar fi procedat la fel. De aici încolo, felul de a se comporta diferă de la om la om. Unii oameni cad sub influența preceptelor creștine și anunță găsirea obiectului care, cu siguranță, a creat multă amărăciune proprietarului. Ei trăiesc un sentiment unic de mulțumire sufletească cînd îl redau proprietarului. Alți oameni își însușesc stiloul, chiar dacă ar fi posesorii a încă trei, la fel ca cel găsit sau chiar mai bune. Și ei trăiesc un sentiment unic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Papa Inocențiu al III-lea, inițiatorul Cruciadei a patra, critica violent jaful cruciaților: "... ei au furat vasele din argint din altare, le-au făcut bucăți... Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve... ''. Tot Papa a spus cu amărăciune "că s-a pus cruce uniunii ecleziastice...'' De fapt Cruciada a IV-a nu a avut o țintă religioasă ci o țintă a nobilimii, sărăcite de desfrîu, făcînd din superbul Constantinopol o victimă bună de jefuit. Capodoperele care ni s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
amica noastră se manifestă a fi foarte bucuroasă. Ne somează să luăm și prînzul împreună. Parcurgem sate lungi, pline de radare, pline de tot felul de restricții, dar cu gospodari grozavi. Curțile sînt curate, aranjate, excelent întreținute. O adiere de amărăciune mă sîcîie. Mă gîndesc că pe la noi nu există această preocupare. Monica a deschis poarta mare, ne-a pregătit loc de parcare la umbră și, încă ținîndu-se bine, ne invită în salonașul ei. Un salonaș plin de amintiri rare, duios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bicicleta doar pentru o tură, prin curte, nu iese în stradă... Dar a ieșit și a fost pocnit zdravăn, iar bicicleta... Mi-au luat-o, au profitat de o nevastă proastă... Héctor plînge ca un copil. N-am văzut atîta amărăciune în sufletul unui om. Cît ar costa o bicicletă? Nu știu, prin piață poate ajunge și la 50-60 de dolari, mai..., nu chiar ca a mea. Îmi fac socoteala cît a trecut de la o faptă bună pe care am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
inocente. Dacă se mai gândește cineva la arta conversației, dacă mai ră sfoiește cineva pe Epictet sau pe Montaigne. Nu se poate trăi, clipă de clipă, din frecventarea pustiului intelectual și sufletesc al arenei politice. Nu se poate trăi din amărăciune, recriminare și sudalmă. Nici Geoană, nici Antonescu, nici Băsescu nu pot fi un conținut de viață, o preocupare febrilă, o realitate consistentă. Valorile, problemele adevărate, viața sunt de căutat în cu totul altă direcție. Până la urmă, Lordul Acton nu are
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un reper al multor povești de iubire. Împotriva lui, ar fi de reflectat dacă nu cumva iubirea adevărată nu se califică drept „adevărată“ tocmai în măsura în care provoacă fericirea protagoniștilor, în măsura în care e resimțită ca o împlinire fără breșă, fără sincope, regrete și amărăciuni. Iubirea adevărată e o experiență a bucuriei împărtășite și ea iradiază, ca atare, în întregul spațiu din jurul său. Evident, nu am în vedere placiditatea bovină a unei nesimțiri în doi, nu cred în utopia unei exaltări de fiecare clipă, sau
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cara gialismului“. „Fiți sănătoși și veseli!“ - e formula de încheiere a multe scrisori din corespondența lui Caragiale. A-l citi cu o mină tragică, a identifica peste tot urme de cianură, a recolta din fiecare rând probe de bilă neagră, amărăciuni, acreli, exasperări, cinisme, suferințe disimulate și clovnerii tragice e a merge în răspăr cu firea și geniul său. Da, Caragiale e un om întreg, știe ce e tristețea, dezamăgirea, descumpănirea. Are pagini cutremurător patetice, după cum are pagini de un haz
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-i așa că în adîncul nostru rămîne mereu trează dorința de a crede, oricît de puțin, într-o generozitate fără control, într-o bunătate fără gînduri ascunse ; într-un scurt interval în care sînt suspendate orice teamă, orice invidie și orice amărăciune ? Probabil că nu putem împărtăși întru totul iluzia, dar ceea ce ne justifică eforturile este faptul că, întreținută la alții, ea ne oferă cel puțin ocazia de a ne încălzi la flacăra aprinsă în aceste suflete tinere. Credința pe care o
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
în graiul de-acasă al lui Pătru Ciornei : Horire-aș, horile-mi vin, dar nu pot că sunt străin. Horire-aș, horile-mi plac, dar nu pot că sunt sărac. Iar când trag mâna pe strune, îi zic tot cu amărăciune și n-am cătră cin-le spune !... Am povestit această scurtă întâmplare, care ne duce prin Streza, pe la finele secolului al XVIII-lea, ca să observăm că din totdeauna oamenii satului nostru au simpatizat cu răzvrătiții, că atunci când nu se implicau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fundamentale, scrise în 14 limbi. Este, de departe, cea mai completă și reprezentativă operă în galeria genului. După ce treci și de a 1032-a filă, rămâi cu impresia că, indiferent de veac și meridian, s-a cugetat mai ales cu amărăciune pe temele etern-acute ale condiției umane viața, omul, societatea, morala. Cartea lui Schor preferă altă tonalitate: cea ștrengărească. Ai senzația că ți se face mereu cu ochiul, fiind îndemnat să afli și grăuntele de amuzament din fiece dimensiune a clipei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
este mai cunoscut decât președintele Academiei, conducătorii cluburilor de fotbal decât rectorii marilor universități, vedetele de televiziune decât actorii eminenți din teatrele naționale, demimondenele decât femeile savante, escrocii decât miniștrii, reporterii unor tabloide decât romancierii și eseiștii, și constatând cu amărăciune că senzaționalul și divertismentul încuibate adânc în carnea prezentului au confiscat aproape exclusiv atenția, în defavoarea trecutului unde se află marile modele, universitarul din orașul lui Bacovia se lamentează cu deplină îndreptățire: "Ni s-au golănit ochii, ni s-a birjărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și cu doamna doctor și cu Geta Manta, asistenta șefă, cu care nu mă pot juca. * Getuța, ca și Emilia, altă simpatie a mea, au crescut în ochii mei de 21 de ani, le-am cunoscut și mi- au cunoscut amărăciunea vieții. Ambele au niște copii străluciți, Gabi, fiica lui Getuța a terminat faculta tea de limbi străine și-i repartizată la externe în străinătate, o fiică minune, a lui Emilia fetița a terminat liceul și a luat serviciu, că nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu nevoile vieților noastre. Altminteri, la ce se mai Întorsese târfa asta cretină de Laur, ca să pice În spinarea noastră tocmai când ne isprăvisem treburile și eram pe picior de plecare? La ce dracu’ ai mai venit, vere, nu știai amărăciunea de trai din Unitate? Ori ți se topea tot sufletu’ după Viorel să-l freci În găoază? N-ai mai fi stat și tu două-trei zile cu tac-tu care te-a făcut, sau să mai Întârzii nițel pe la Motănica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
întregii țări se răsfrângea pe chipu-i ales, slăbit de durere, suferință și griji. Îngrijorarea lungii pribegii care urma, părăsirea patriei lui dragi, Majestatea umilită a acestui nepot și strănepot de regi și împărați puternici ai celor mai mari imperii, amărăciunea cu care-l dăruiseră propriul popor, nerecunoștința țării pentru care era gata să-și jertfească viața... toate acestea se puteau citi ca într-o carte, pe acea față atât de tânără. „Am plecat cu moartea’n suflet!”, a spus regele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nenorociri..?!”... „Ce-i pasă de libertatea acestui popor român, care vroiește astăzi să se ridice din căderea sa sub jugul bolșevic, pentru ca să-și ia din nou... ce Dumnezeu însuși i-a încredințat..!”. „ Da, așa este Profesore,.. ai dreptate!”, interveni Tudosă cu amărăciune în glas. ... Acest popor, această țară, nu merită oare de a atrage luare aminte a occidentului ?! ... Cum va putea România să năzuiască la eliberarea de sub jugul bolșevic, singură, fără ajutorul occidentului..?!.. Americanii întârzie... Oari or mai veni..?!” „ Da, vor veni
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
descoperit și s-au închinat pentru sufletele celor doi... Ichim și Sofronie, care s au jertfit, salvându-i pe dânșii din gura lupilor.. și de gloanțele securiștilor. Am rămas doar trei... numai trei am mai ramas !”, murmură Baltă, cu o amărăciune fără margini în suflet, privindu-i pe , Ion Cârțu și Oanță, cum dormeau culcați pe-o parte, cu pumnii sub cap... Îi îmbrățișă și-i dezmierdă din ochi, cu o iubire fără margini... Mureau luptătorii din munți ca niște apostoli
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
șir, scuturat în răstimpuri ca de friguri. Istovit... stăpânit de sentimentul de tristețe că avea să părăsească lumea aceasta, și-L aminti pe Iisus Hristos în Grădina Ghetsimani, așteptând „arestarea”... rugându-se: „Tată, dacă trebuie să beau această cupă a amărăciunii... fie cum voiești Tu !”. Și, copleșit.. începu să se roage: „Din adâncuri strig către Tine. O, Doamne,auzi glasul meu. Apleacă-ți urechea și ascultă glasul chinurilor mele. Doar la Tine găsesc mila și iertarea de păcate !” Baltă se ruga
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe la ferestre, vrând parcă să intre.. S-a sunat deșteptarea... Ne-am trezit ca.. istoviți.. chinuiți de gânduri... Cumplita istorisire, despre căpitanul Baltă și luptătorii din munți, continua să ne stăruie în minte. Gândurile ne rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni... izgonind liniștea sufletului. Natura încremenită, sub suflarea aspră a iernii, se contopea parcă, și ea, cu starea noastră de suflet. Era duminica după Botezul Domnului. Toți elevii școlii au intrat în programul normal. Unele clase au rămas la slujba de la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și apărându-se cu ce l-a înzsestrat Dumnezeu. Și, taina sufletului lui rămâne tot ascunsă... Tristețea lui răspândește melancolie, pătrunzând și în sufletul omului... Timpul a trecut și peste ei ca un tăvălug necruțător... spuse unul din colegi cu amărăciune în glas. Un fior rece îmi străbătu tot trupul. Sprijinit în baston, îi priveam cu dragoste și mirare de mamă... „ .. Măi, „băieți”, măi... cum v-ați dat și voi cu bătrânețea.!” Și ei ca și noi, sunt bătrâni... niște relicve
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
visat pe vremea aceea !.. încheie conclusiv un alt coleg... cătând cu ochii mijiți spre cer. O jumătate de veac, de noapte și întuneric... a urmat, acelor vremuri. Și, din nou gândurile ne rătăceau tulburi, răscolind alte și alte amintiri și amărăciuni. Vremurile erau tot mai înverșunate... realitatea era alta decât aceea scrisă în comunicatele oficiale.. țara întreagă se adâncea într-o stare de apatie.. o dezinteresare cuprinsese din toate părțile lumea.. Elita țării se stingea la Sighet... și odată cu ea și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
toți ni se mai descrețiră frunțile. Îi priveam pe acei copii... la anii senectuții, cu atâta drag, și îi iubeam atât de mult, pentru frumusețea și curățenia lor sufletească... Păcat.. că n-am fost mai mulți.. Păcat !.. murmură cineva cu amărăciune în glas. În ureche simții din nou, răsuflarea grea a lui Cazacu... „Măi, tari’ aș vini... da’ nu pot... nu pot, măi !”. Dorința lui Vasile , atât de mare, de a-și revedea colegii și școala care i-a înfrumusețat sufletul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vreodată mormântul. Întocmai cum se întâmplă cu un necunoscut. Și totuși, pe vremuri, eram foarte cunoscut, eu, Ovidiu, cel mai iubit poet din Roma. Numai patul ăsta tare acceptă intimitatea trupului meu. Numai coliba asta sărăcăcioasă, de lângă Tomis, îmi îndură amărăciunea și dezolarea. Trăiesc în pustietate. Am vrut să șterg orice urmă a mea. Mă simt exact ca măgarul ce se duce în ascuns să moară singur. Nimeni n-o să afle vreodată de sfârșitul meu: voi avea o moarte anonimă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Aiei, de undeva de departe, adusă de vânt în auzul meu, m-a smuls brusc din presimțirea aceea funebră. Femeia s-a apropiat îngrijorată: oricât m-aș fi ferit, ea a reușit să-mi citească îngrijorarea lăuntrică și să înțeleagă amărăciunea simțămintelor mele. M-a îmbrățișat ocrotitoare și m-a sărutat pe ochi. Am izbucnit în hohote de plâns. Ca un copil. Mormânt Et desunt fatis sola sepulchra meis („Doar un mormânt lipsește sorții mele!”). Aia a subliniat versul acesta din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Aia. Apoi adaugă: „Putem să căutăm în împreunare această unitate originară, dar mai importante decât actul fizic sunt sentimentele”. Încă n-am o idee clară ce înțelege ea prin „sentimente”, dar ucenicia mea în această direcție continuă; poate că e amărăciunea aceea care-mi urcă în gură când nu e aici, sau senzația de sufocare ce-mi apasă pieptul când îmi spune că n-are timp pentru mine, căci trebuie să aibă grijă de oi... Defensivă Învinge numai acela care rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Ovidiu. Jurnalul se deschide cu cuvintele unui epilog dureros: „Sunt pe moarte, acum sunt sigur de asta. Nimeni nu-mi va cunoaște mormântul, întocmai cum se-ntâmplă cu un necunoscut. Numai această sărmană colibă de lângă Tomis e martora cumplitei mele amărăciuni.” Ar putea părea pecetea unei înfrângeri și invers, la capătul mărturisirilor, aflăm că omul, cu câtva timp mai înainte îngrozit de bătrânețe și de destinul său dincolo de moarte, simte dintr-o dată „o fericire uriașă”, percepe „sufletul desprinzându-i-se suav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]