2,910 matches
-
Andrei Bodiu și ale lui Richard Wagner, care au vizitat oferta „republicii”. Lor le-a plăcut, mai ales lui Wagner... O casă bătrânească, în care se cânta la o orgă electronică și la fluier. Gazdele - niște tineri simpatici și foarte amabili. Era și o cramă (Andrei Bodiu a spus „pivniță”), în care se putea bea vin de la butoi sau din colecțiile de licori de la Cricova. Și cam atât. Lui Andrei, vinurile i s-au părut destul de scumpe, iar Richard a renunțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vasul de trei ori mai aproape de noi și de trei ori mai mare, despicând temerar valurile cu prora ascuțită. Mirajul distanțelor marine. Seara, târziu, luăm masa într-o cafenea de lângă Piața Primăriei. Ne despărțim de Boris, care a fost foarte amabil cu noi în aceste zile. Sper să-l mai vedem și la Chișinău, unde n-a mai venit de câțiva ani. Mâine-dimineață ne vom relua pelerinajul spre Sankt-Petersburg. 2 iulie, duminică Sankt-Petersburg VASILE GÂRNEȚ: Din nou în tren. Vom avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Scriitorilor și ASPRO și la acest nivel, al contactelor externe, dar e bine că divergențele literaților români își amână rezolvarea pentru acasă... Conferința e deschisă de Jorg Ingo Weber, șeful Departamentului Schimburi culturale europene din Senatul Berlinului, care ne salută amabil în mai multe limbi. Spune, între altele, că proiectul Literatur Express ar trebui să fie un „eveniment declanșator”, care să genereze alte proiecte culturale într-o Europă tot mai unită. Thomas Wohlfahrt, „învingătorul” de ieri de la întâlnirea festivă, prilejuită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
social”, nu o dată ne uimea și chiar stupefia prin judecățile sale tranșante, îmbibate de sarcasm, asupra mediului și oamenilor în mijlocul cărora ne învârteam. Sarcasmul său însuși, o formă radicală de definire și limitare, avea cel puțin două fețe: cea persiflantă, „amabilă”, și cea cinică. Dacă cu „prima” eu și amicii ne acomodam prea bine, amuzându-ne larg de surpriza și justețea epitetelor sau a „elucidărilor”, fațeta direct cinică a altora, eu, cel puțin, nu numai că nu o acceptam - remarcându-mă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
provincialilor” -, toate acestea, după umila mea părere, nu fac decât să acrediteze strigătul de alarmă pe care-l lansa în singurătatea sa de vultur ideatic un Nietzsche când anunța decadența și decadentismul lumii europene. Ne aflăm, iată, în euforică, sceptică, „amabilă” și sclipitoare decadență și una dintre formele ei nu cele mai „nevinovate” este reducerea Omului la stricta sa ambiență, ca un produs perpetuu și fatal al condițiilor socio-istorice. Capitolul II Aceștia au fost prietenii apropiați, „complicii”, „frații literari”, nucleul unei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau pentru că se ocupa cu „treaba” doctrinară, ce nu avea legătură cu literatura „pură” etc. Dar antipatia noastră s-a accentuat când am aflat printr-o indiscreție a unuia dintre șefii de secție (Sami Damian sau Dolfi Solomon sau redactor-șef-adjunct, amabilul, finul Milo Petroveanuă, care aveau dreptul de a participa la ședințele „conducerii”, că drăguța de Tita, abia sosită în redacție, recomandată probabil de unul din „forurile politice”, a „ridicat problema” unui „grup” de inși ce asaltează culoarele revistei, prieteni de-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
emanația unor răni necicatrizate suficient, din invidie; la Paris am publicat câteva romane la o editură mai prestigioasă decât Stock, care-l publica pe Petru Dumitriu, la Flammarion, iar față de soții Ierunca și amicii lor am avut totdeauna o atitudine amabilă, am frecventat un timp cenaclul dlui Mămăligă ce, sărmanul, deși milionar și adulat în cercul său drept „mare scriitor”, nu a reușit, la rândul său, să publice nici un singur volum la vreo editură pariziană, dar nu ezita la rându-i
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și noi din nordul Ardealului după diktatul de la Viena, s-a recunoscut la rându-i în acea „doamnă Veturia”, care, „aflată la băi la Călimănești, unde, pe bolovanii încinși de soare își despletea bogatul, grandiosul ei păr” și, fin-perfidă și amabilă cum sunt curtezanele mai bătrâne cu cele tinere, îl ajută pe tânărul berbecuț Grobei să se apropie de grațiile Leliei. Ba, mi se pare chiar că, într-un moment când frumoasa demimondenă se vântura cu alții pe corsoul din Sinaia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce seamănă cu un voios băcan? l-am întrebat pe „Mac”, și el, punând degetul la buze, mi-a șoptit: - Eee... ambasadorul nostru la Paris, tov. Flitan! - Aha, am răspuns eu dumirit; - Șii... cine e individul ăsta în negru, excesiv de amabil, care se repede să-i ia mereu mantoul prietenei mele?!... - A, dânsul e tovarășul Dincă, șeful secției securitate și armată a comitetului central! - Aha, am răspuns eu, uimit și dumirit în același timp, deși încă nu știam ce mă așteaptă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce vreți, chiar și în ce-i mai rău, fie, dar cel puțin să fiu și eu o persoană, sau mă rog ceva. Greșesc oare când găsesc că e umilitor să văd cum ni se reproșează, în public, nouă ăstora amabili, radicala noastră absență de titluri care să ne dea dreptul la considerație? Dar poate că această izbucnire antropologică nu-i decăt un rest de pretenții laice și iacobine care persistă în ființa mea. S-ar fi putut presupune că faptul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unde soldații din forța FINUL veniți din Europa rătăcesc din bar în bar (alcoolul e tolerat, chiar și în cartierul șiit) în căutare de fete, lucru care nu pare din cale-afară de anevoios. Arhiepiscopul maronit e sărac, iar locatarul său amabil. Ai zice, un student întârziat, rămas printre cărțile lui ceea ce și este. A studiat filosofia în Franța, în tinerețe. Este în relații cam încordate cu ierarhii săi, e prea apropiat de linia de foc și de bază. Știți ce-mi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe un domn ajutor de primar, care se ocupă cu administrația băilor. Burgmaistrul vechiu a murit acum câteva săptămâni; d. Franz Ulbert "Vizebürgmeister" îi ține locul. E un om cărunt, care, la prima vedere, ar avea nevoie de apele stațiunii. Amabil, îndatoritor; nu-mi închipui că iese cineva de la d-sa nemulțămit. Aflând că nu vorbesc nemțește și regretând că nu știe d-sa franțuzește, neavând multă părere de rău că nici în limba cehă nu ne putem înțelege, a poftit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mult decât la Moscova; e în concordanță cu Tbilisi. Ne întâlnim la Gagra cu Mihail Alexandrovici, secretarul de la Tbilisi al Uniunii Scriitorilor, remarcabil printr-o bogată și frumos pieptănată coafură căruntă. Ars de soare și cu ochi albaștri, zâmbitor și amabil. Se află la Gagra ca să conducă la Rița, pe Go-Mo-Jo, care se găsește la odihnă în această stațiune, împreună cu alți chinezi. De la Gagra, șoseaua spre Suhumi se depărtează încet-încet de țărm apropiindu-se de trecătorile Caucazului. De la răscrucea pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
suprapuse. Au avut și spaniolii valurile ideologice ale republicii și comunismului dorind răsturnarea monarhiei. Au avut perioada dictaturii franchiste unită strâns cu Biserica, însă s-au laicizat mult acum. Insă în pofida tuturor aceste vitregii, au rămas același popor cu oameni amabili și volubili, senini și dispuși oricând să-ți ofere o informație. Orașul poartă în denumirile străzilor și piețelor timpurile când biserica catolică era atotstăpânitoare împreună cu monarhia. Piețele și străzile poartă multe nume de sfinți. Dar astăzi bisericile sunt mai tot
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în peisajul ondulat al regiunii La Rioja, așa cum a fost și în Navarra. Apare și un mic grup de femei mai gălăgioase decât bărbații de pe bancă. Este clar: sunt în Spania și aici oamenii comunică cu o voce senină mereu amabilă și binevoitoare. Și au și un anume sentiment de noblețe în exprimare. Nimeni nu poate pronunța ca ei senor și senora. Uitasem ceva important: o bună parte a drumului de astăzi (aproape 30 kmî l-am parcurs în compania simpaticului
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
umane din vremuri străvechi, din ultimul milion de an, iar situl este patrimoniu Unesco. Mă opresc la un bar pentru o bere fară alcool iar lângă mine se așează un pelerin german, un bărbat înalt și puternic, cu un zâmbet amabil și generos. își lasă și el jos rucsacul și servește ceva. îmi spune că vrea să ajungă până la Burgos ceea ce mi se pare prea mult; încă 23 de km, după ce a parcurs deja 16. Privindu-l cum arată, cum este
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și lui de nenumărate ori. Este ora de închidere la prânz a atelierului și - împreună mergem prin oraș pentru a-mi arata un magazin de încălțăminte pentru camino deoarece bocancii mei nu sunt cei mai adaptați pentru așa ceva. Domnul este amabil, volubil șimi vorbește despre pregătirea lui și a soției pentru un nou camino. El merge pe camino nu din motive religioase ci doar pentru sport, mișcare, sănătate fizică. Nu-i apropiat de biserică, nu are nevoie de ea, o simte
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
una și alta ajungem la magazinul ce dorea să mi-l arate, și aici ne despărțim. încă o persoană întâlnită cazual și pe care cu multă probabilitate nu o voi mai vedea niciodată și care totuși a fost atât de amabilă cu mine. După prânz revin la acest magazin și-mi cumpăr o pereche de bocanci dintre cei mai buni iar apoi mă întorc în oraș, în zona verde, care freamătă de lume ieșită la plimbare. Spațiile verzi, împodobite cu rigole
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ardă. După un alt sat, Castrojeriz, urmează un drum lung de aproape 11 km, fără umbră, fără apă, până la Puente Fitero care înseamnă doar o clădire gestionată de niște italieni pe malul râului Pisuerga. Bărbatul de aici, italian, este tare amabil, ospitalier, mă servește cu un ceai și biscuiți și-mi dă tot felul de sfaturi utile. în clădirea dreptunghiulară din piatră, ca mai toate casele de pe aici, o parte este amenajată ca un fel de capelă iar cealaltă ca dormitor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mi promit ca pe viitor să ajung mai devreme la destinație. Carrión de los Condes este o localitate mai răsărită decât cele prin care am trecut iar aici găsesc cazare la hanul Sf. Maria unde mă întâmpină niște surori foarte amabile și zâmbitoare. Sunt foarte mulțumit aici unde se vede imediat mâna unor călugărițe. Alături este biserica, veche, cu un altar minunat ce te îmbie la rugăciune, ca și muzica ce se aude în surdină. Am norocul de a întâlni persoane
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
la masă. Este frumos apoi să remarci faptul că nu dispare nimic din lucrurile ce pelerinii le lasă lângă pat sau încălțămintea la intrare. Nici telefoanele mobile, unele performante, pe care mulți și le lasă la încărcat. Toți îți zâmbesc amabil, toți sunt dispuși să te ajute, la fel și personalul hanurilor sau oriunde ai merge și ceri vreo informație. Nu am auzit vorbe răstite, certuri și nu am văzut nici un act de violență. Există un spirit pacifist pe camino, o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Se anunță o zi frumoasă, puțin înnorată, deci cum este mai bine pentru drum. în bucătărie întâlnesc un tânăr ce-mi spune că este din Chile, dar de 12 ani locuiește în Spania, unde a studiat iar acum lucrează. Este amabil, disponibil să te ajute cu orice, vorbind o engleză sumară în care se exprimă cu multă greutate. Apreciez bunăvoința lui, dar nu știu cu ce mar putea ajuta. Este însoțit de o tânără italiancă cu vorba calmă și plăcută. Pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mari și late, adesea mai late decât carosabilul mașinilor îți dau de înțeles faptul că spaniolii se simt foarte bine în spațiile publice. Și nu-i vezi triști sau nervoși, nu se înjură unul pe altul. Toți sunt senini, volubili, amabili între ei și mai mult cu pelerinii, cărora le urează din inimă „buen camino”. - Stradă în Molinaseca După un alt sat care parcă nu se mai termină, Campo, mă îndrept spre Ponferrada. Am însă impresia că cei ce au stabilit
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Mai târziu a precizat că are totuși o motivație religioasă. Este în vacanță și s-a pornit la drum, pur și simplu. Eu îi spun că am o motivație religioasă și una culturală dar nu este interesat să aprofundăm argumentul. Amabil, îmi oferă farfuria cu bucata lui de carne și legume, spunându-mi că pentru el este prea mult. Mă surprinde plăcut oferta lui, cu atât mai mult cu cât lasagna ce am cumpărat-o de la un magazin nu o pot
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
acestui drum de pelerinaj. Ce va fi de acum înainte, voi vedea. Pelerinajul vieții continuă de la Santiago de Compostela până la Finistere, adică până în ultima clipă a vieții mele pe pământ. Seara târziu iau avionul spre Madrid, unde mă va găzdui amabilul confrate Leonard Diac, iar mâine mă întorc acasă, la Iași. Postfață Pentru noi, cei născuți în secolul vitezei, care ne gândim acțiunile și parcurgerea distanțelor într-un ritm rapid, ajutați fiind de tehnică și de mijloacele de transport atât de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]