4,800 matches
-
anii '60, în "România literară", nr. 13 (2008). Dorcescu, Eugen. Embleme ale realității, București, Editura Cartea Românească, 1978. Dragolea, Mihai, În exercițiul ficțiunii, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1992. Dugneanu, Paul, Forme literare, București, Editura Eminescu, 1993. Empson, Will, Șapte tipuri de ambiguitate, București, Editura Univers, 1981. Fanache, Vasile, Eseuri despre vârstele poeziei, București, Cartea Românească, 1990. Felea, Victor, Poezie și critică, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1971. Ferber, Michel, Dicționar de simboluri literare, Cambridge University Press, traducere din engleză de Florin Sicoe, Chișinău, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tradițională a societății În toate țările ce parcurg tranziția spre „noua economie” bazată pe cunoaștere, pentru că „actorii”, fie nu mai fac față noilor provocări, fie nu se pot adapta schimbării: „Acum ai o slujbă, mâine ești șomer - rezultatul este o ambiguitate crescândă, un grad ridicat de incertitudine, complexitate și conflict, pe măsură ce Însărcinările și rangurile sunt negociate permanent.” Nesiguranța, stresul și epuizarea caracterizează mediul de afaceri, pentru că așteptările economice, dar și cele sociale ce se ridică În fața tuturor participanților sunt mereu altele
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
politic este explicit manifestată. Este tipul de discurs normativ, ce vizează spațiul public ca ideal social. Stilul autoritar. La extrem, caracterizează mesajul transmis de personalitatea totalitară și exprimă cel mai bine caracteristicile semnificative ce diferențiază stilurile fundamentale de discurs politic: ambiguitatea intenționată, caracterul disimulat al adevăratului mesaj, caracterul imperativ și caracterul polemic. Este discursul mesianic - apocaliptic - prin care actorul politic se ipostaziază ca singurul În măsură să asigure depășirea Peripatethice unei situații de criză pe care - chiar dacă nu există - o va
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Questions philosophiques, PUF, Paris, IV. Pentru o etică a responsabilității Problematica responsabilității Multitudinea abordărilor problematicii responsabilității, În mod paradoxal, nu a avut darul de a fixa mai precis conceptul, ci de a-i complica sensul. De aici rezultă o anumită ambiguitate În utilizarea conceptului de responsabilitate: Este un principiu? Este o structură originară și originală a conștiinței morale? Este un sentiment? Desemnează o asumare a propriilor acte? Ești responsabil și de actele celorlalți? Se poate aplica și viitorului, dat fiind că
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
emancipată de pudoarea dogmatismului analitic" (p. 51); Dublul sens al discursului construit în Biblicele se receptează la o lectură atentă" (p. 138); "Unui cititor atent nu poate să-i scape micșorarea treptată a distanței dintre autor și personaj pînă la ambiguitate și confuzie de identitate" (p. 224). G. Călinescu... "Conduita lui intelectuală după al doilea război mondial poate fi înțeleasă numai printr-o raportare cunoscătoare la situație, după o lectură atentă, în substrat, a publicisticii, conferințelor, teatrului etc." (p. 24); Mania
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
transformă într-un remediu pentru singurătatea scriitorului. Excelența caracterului (elogiu Doamnei Elvira Sorohan) Dan Gabriel Onțeluș Comunitatea intelectuală, în general și aceea românească, în particular suferă incurabil, se pare, de o formă pernicioasă de autism spiritual. Autosuficiența, amnezia anomică, nerecunoștința, ambiguitatea identitară și diabolizarea alterității sunt câteva dintre simptomele pe care cărturarii români le manifestă. Celebrând personalitatea Doamnei Elvira Sorohan, înțelegem să evidențiem autentica menire a omului învățat în societate, chiar dacă evoluțiile globaliste ale ultimelor două decenii par a arunca în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să îmbrățișeze diversitatea adusă de celălalt. Nervurile acestui tip aparte de atitudine ironică par să configureze și să confere identitate proprie atât modelului de profesor, cât și celui de critic literar. A cultiva/ preda ironia înseamnă a te deschide în fața ambiguității cuvântului, caracterelor, moralei, adevărului. Iar lucrul cu variabilele nu poate decât să se plieze foarte bine pe profilul unui critic literar. Căci, în formele ei elegante și rarisime, critica literară e o continuă reconfigurare a sinelui, generată de trăirea în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
este mistică (preamăritoare), iar tonul cuvintelor sale rămâne întotdeauna impregnat de entuziasm evanghelic, atât în predici, cât și în orice text de învățătură elaborat de el, căci Antim nu este un doctrinar, ci un binevestitor. El nu va insista asupra ambiguităților teoretice decât atât cât crede necesar ca să nu-și lase oile să rătăcească drumul cel drept. Desigur, Didahiile, Chipurile Noului și Vechiului Testament sau Învățătura bisericească sunt și opere de erudiție. Punctul forte rămâne, însă, capacitatea lui de a simți
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
strategilor nu pot fi considerate un guvern propriu-zis), nu există birocrație de stat (nu există administrație, nici funcție publică), nu există partide politice (nu există organizații care să se înfrunte în cursul alegerilor). Ca orice instituție umană, dêmokratia își are ambiguitățile, limitele, contradicțiile, efecte-le sale perverse. Atena este imperialistă și sclavagistă (dêmokratia, cuceriri și sclavie sunt indisociabile). Atena este inegalitară. În lumea greacă, este imposibil ca femeia să fie egala bărbatului, imposibil ca ea să aibă statutul de cetățean. La fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
face cu o lume vastă, care există independent de noi, ființele umane, și care, imensă și eternă enigmă, se lasă măcar în parte cercetată și gîndită". Răspunsul lui Einstein, care consideră lumea un dat exterior de cercetat, este, fără nici o ambiguitate, realist. Faptul că nu aderă și nu poate crede în mecanica cuantică vine din faptul că aceasta este incompatibilă cu principiul de bază al concepției tradiționale a fizicii care stipulează că o teorie trebuie să reprezinte o realitate în spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este vorba pentru a ne exprima în termenii noștri de un ansamblu de posibile și imposibile (create mai mult sau mai puțin conștient de cercetător) care construiesc realitatea particulelor. A observa înseamnă a crea. Observarea realității înseamnă construirea, inventarea ei. AMBIGUITATEA NOȚIUNII DE REPREZENTARE După această necesară abatere prin fizică, să ne întoarcem la științele umane. Dezbaterea e confiscată de două serii de confuzii. Se confundă, de obicei, constructivismul epistemologic, despre care este vorba în teoria noastră, cu ceea ce putem numi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ei, de constructivismul social. În schimb, rari sunt sociologii (istoricii, economiștii, psihologii) care să adopte, în lucrările lor, o perspectivă riguros constructivistă în plan epistemologic (care să implice, mai ales, refuzul noțiunilor de context, ambient, mediu). O altă sursă de ambiguități este prea evidenta noțiune de reprezentare. Trebuie să distingem între două expresii ale realismului epistemologic. Realismul naiv este credința potrivit căreia realitatea considerată un dat exterior se oglindește în spirit și se imprimă în corp. Teoria reflectării stipulează că o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sau M2. În orice moment putem schimba situația. Chiar dacă este vorba despre un proces adesea involuntar, posibilitatea de "a ne alege" modul de a fi în lume de a schimba situația nu reprezintă, oare, manifestarea libertății umane? Să clarificăm orice ambiguitate. Nu există două clase de situații: cele care ar reclama realismul (M1) și cele care ar apela la o viziune constructivistă (M2). Suntem liberi, deci condamnați la alegere. Bineînțeles, suntem tentați să spunem că trebuie să fii nebun ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pe care au pornit-o oamenii? 227 Posibil nu înseamnă probabil 232 Ce face cercetătorul studiind posibilele și imposibilele oamenilor? 235 Posibilul: o veche temă filosofică și poetică 237 Care este realitatea lumii? 248 Care este realitatea realității fizice? 254 Ambiguitatea noțiunii de reprezentare 258 Un animal sublim și înfricoșător: altfel spus, constructivist 261 O teorie "complementară" a lumii 265 Nici un teren nu e sigur 272 Ce sunt posibilele și imposibilele noastre? 273 Aparatul neurofiziologic și facultatea de a crea lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și posibilă. Europa nu poate pierde un asemenea moment istoric. Ea trebuie să lanseze un program de investiții de mare anvergură, similar celui al administrației americane, și să demonstreze o veritabilă solidaritate financiar-monetară. Euro nu trebuie să se nască în ambiguitate, iar pentru ca Europa să-și poată juca rolul în lume, actuala sa politică monetară trebuie schimbată. În momentele grele din ultimul secol, Europa a primit întotdeauna sprijinul Americii. A venit iată un timp al reciprocității. Foarte multă lume este preocupată
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în cuvinte. Și în Elveția romandă, francofonia ridică problema unei răspîntii identitare, a unei dinamici a eu-rilor duble sau multiple, a unui univers de oglinzi care spațializează și interiorizează totodată un între cultural, căci nici acolo nu se pot evita ambiguitatea concep telor sau apartenențele discutabile. Să nu uităm că o limbă nu este doar un instrument de comunicare, un mijloc de expresie, ci ea condensează un întreg raport cu lumea și o anume viziune asupra lucrurilor. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care a dat naștere unei cărți provocatoare. Nu vom întîrzia asupra forței și interesului real al acestei sintagme, care a stîrnit tot atîtea adeziuni entuziaste cîte rezerve ostile. Fapt este că, eliminînd trimiterea directă la limba franceză, ea creează o ambiguitate și un vag conceptual care, în cele din urmă, complică mai mult lucrurile. Teoreticienii au construit raționamente care se susțin pe hîrtie, dar care dau înapoi în fața dinamicii discursurilor scriitorilor înșiși, căci vremurile ne obligă să ne schimbăm coordonatele mentale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
gemelității este deci profund maltratat în opera Agotei Kristof, care o abordează oblic și strîmb. Chiar dacă, în primul volum, el pare să funcționeze sub cupola pronominală a lui noi, finalul romanului ne surprinde prin nedeterminarea ce lasă să planeze o ambiguitate angoasantă asupra identității protagonistului / protagoniștilor: "(...) unul din noi pleacă în cealaltă țară. Cel care rămîne se întoarce la casa Bunicii." Evoluția gemenilor Agotei Kristof e departe de a fi conforta bilă pentru cititorul care începe prin a crede în dublul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
într-un vesel și cutremurător imn adresat diversității vieții. Și rătăcirii. În sensul pe care i-l conferă Edouard Glissant anume ceea ce incită ființa să-și părăsească ancorele pentru a investiga realul, lumea întreagă, să nutrească gînduri de ducă, de ambiguitate, de incertitudine, care ne apără de tentația totalitară a unei gîndiri sistemice. Politica și condeierii Printre numeroasele dimensiuni ale "excepției franceze" se numără una cu adevărat rarisimă calitatea intelectuală, mai precis literară, a majorității politicienilor de vîrf. E greu să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
orice ofensă imaginabilă și i-a redat verticalitatea. Acel om nu se gîndea pe sine în termeni definitivi, depășise condiția umană și, de altfel, de-a lungul întregii sale vieți și opere, a cultivat o formă de ambivalență și de ambiguitate, de suspendare a judecății, chiar și a celei etice, după cum stă mărturie, între altele, articolul său despre piesa L'Eglise (Biserica) de Céline, în care verva antisemită a marelui scriitor francez e deja prezentă ("A propos de L'Eglise de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
bune rezolvări ale problemei pe plan intern. Dar nici nu e dispusă, precum Germania, să recunoască public eșecul acestui demers... De fapt, aceasta e și zona de vulnerabilitate majoră a cărții și de aici provin și cele cîteva acuze de ambiguitate ideologică, ce se vor înmulți cu certitudine, odată cu notorietatea cîștigată prin premiul Goncourt. Într-adevăr, pentru unii, autorul pare mai degrabă să se identifice cu discursul lui Salagnon, un aventurier nostalgic al vremurilor coloniale apuse, lucru de care Jenni se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
romanul omonim al lui Carrère și-a început drumul în eternitate. Iar aceasta este o uriașă responsabilitate. Pe care scriitorul și-o asumă pe deplin. În tr-un roman mare, cu o scriitură de o luminoasă precizie și de o magistrală ambiguitate. Un scriitor care îndrăznește să pună ca motto această declarație a lui Putin: "Cel care dorește restaurarea comunismului nu are cap. Cel care nu-l regretă nu are inimă." Iar cel care nu poate pătrunde adîncurile acestor cuvinte nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ceva vreme, se închisese practic în casă, fumînd incontinuu și refuzînd să mai citească, cu atît mai mult să scrie, renunțînd de bună voie la acest "act sinucigaș", cum definea ea scrisul, act pe care l-a purtat pe culmile ambiguității literare, tulbu rîndu-și și rătăcindu-și cititorii cu malițioasă virtuozitate. Moartea e o vocabulă inconsistentă și irelevantă pentru o ființă ce pare definiția însăși a exilului, care și-a petrecut viața apărînd și dispărînd, lăsînd mereu, drept urme de neșters
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
calamitate / neconsolat nu anulează vanitatea intrinsecă a vieții, dar introduce privirea subiectivității, singura capabilă să altereze modul în care o suportăm. În această estetică a distanței față de sine, de Dumnezeu, de lume, pe care o practică Cioran, accentul personal al ambiguității sale este tocmai incongruitatea apropierilor pe care le operează și care acționează cu forța catarctică a decalajului, a acelui altfel, fără de care nu ar exista creație. Afirmarea simultană a două optici contradictorii, mai ales cînd una din ele capată alură
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
contemporane, Cioran îi opune nonșalanta indiferență a unui codaș fin-de-siècle, clădindu-și un mic discurs de disuasiune și derută binefăcătoare, descărcîndu-se de responsabilitatea proprie printr-o ironică punere sub acuzație a truditorilor, totul măiestru țesut într-o rețea seducătoare de ambiguități: Pentru a nu insulta credințele sau munca celorlalți, pentru a nu fi acuzat nici de uscăciune, nici de trîndăvie, m-am aruncat în Confuzie pînă la a face din ea forma mea de pietate. (SA) Bibliografie selectivă Texte teoretice: * Bakhtine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]