2,720 matches
-
mai făcea și calul, ar fi devenit mai important decât personajul pietrificat. * Pentru a ți se recunoaște valoarea, mai întâi trebuie să mori. * Din victorie în victorie, înfrângerea este asigurată. * Gloria postumă e o moarte prematură. * Nu doar urcușurile abrupte amețesc, ci și succesele facile. * Biruitor e acela ce mai are încă speranța victoriei. * Mieii născuți timpuriu nu apucă primăvara; ei prevestesc apropierea Paștelui. * Nu doar coala de hârtie e netedă, ci și unele creiere. Prostia e o boală incurabilă. * Snobul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
descumpăniți, chiar panicați, de faptul că nu găseam sala în care urma să asistăm la primul curs din cariera noastră de studenți filologi, cursul de literatură univer sală (sau de „literatură de peste hotare“, cum i se mai spunea în epocă). Amețiserăm urcând și coborând etajele incintei din Edgar Quinet, întrebând în dreapta și în stânga, până când s-a găsit cineva să ne spună că nu în localul facultății se ținea acel curs, ci la B.C.U. La B.C.U., ce-o mai fi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bine remunerate de statul democrat-popular, dispus să răsplătească scrisul care-i convenea ideologic. Cine scria în spiritul zilei se umplea de parale și erau destui tineri mânuitori de condei care se încadraseră, la început de carieră, în spiritul zilei, ușor amețiți de succesele publicării rapide și de faptul că se treziseră, în urma ei, cu buzunarele pline. Drept care o țineau într-o săr bătoare prin cârciumile Bucureștiului acelor ani, prin localurile de noapte, atâtea câte erau în epocă. Nu stau acum să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
54 în pădurile moșiei Dersca. După prima bataie în care nu căzuse nimic am făcut un dejun copios la care glumele și mai ales paharele s-au cam prea încrucișat, așa încât Schmid al nostru s-a îmbătat lulea. Pornind apoi amețit cum era la a doua bataie, căzu jos și țevile puștii lui lovindu-se de o piatră se îndoiră și luară aproape forma spirală a unui rac. Ei bine, cine credeți că a împușcat capra în acest al doilea haitaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un pluton de cavalerie a fost, pot zice, desființat, căci caii, neputând avansa decât foarte încet printre grămezile de pietre cubice scoase din pavaj, erau loviți cu ciomege la picioare și cădeau împreună cu călăreții care erau imediat dezarmați. Iar mulțimea, amețită de succes, întărâtată de conducătorii ce încurageau lupta din balconul caselor Roznovanu, devenea din ce în ce mai furioasă și mai compactă și înaintă spre palat învârtind în vârful ciomegelor coifurile cucerite de la soldați ca trofee de război. Atunci un regiment de infanterie se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
răniți care se zvârcoleau de durere, mulțime de morți din trupul cărora gâlgâia încă sângele cald, mulțime de bucăți de creieri și sfărâmături de cranii împrăștiete pe pavè102, și toate aceste... pentru ce?... Pentru că un om în ambițiunea lui inconscientă, amețit de lingușitorii și exploatatorii ce scontau deja viitoarea lui Domnie, crezu momentul oportun să urce treptele tronului lui Ștefan cel Mare cu prețul dezbinărei țărilor surori și a vieței atâtor oameni duși în eroare, care au lăsat după dânșii văduve
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din 1867, april 1, onoare ce nu avusesem încă în viață. O! nu puțin lucru e pentru un începător de a se vedea tipărit într-o gazetă și dat în veleagul lumei. E o satisfacțiune care pe mulți i-a amețit și i-a făcut să se creadă autori mari, pentru că au produs cărți care mai târziu au ajuns hrana șoarecilor. Dar, în sfârșit, cine-i acela care să creadă că copiii lui sunt sluți? Odată primul pas făcut, am prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Poftim, acum găsește cuvinte de îndreptare pentru o așa crimă. Cu câțiva ani mai târziu aș fi putut să amintesc frumoasei doamne proverbul francez: Aux belles femmes et aux longues robes on s'accroche toujours.166 Însă atunci am rămas amețit cu două, trei cuvinte de scuze pe limbă, rostite Dumnezeu știe cum, fără șir și fără înțăles, căci n-am mai fost în stare să-mi aduc aminte ce am bâiguit. Noroc că stăpâna rochiei avea pe lângă multă îngăduință și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
idei în pregătirile pe care le fac și, când aceiași oameni le vin la curs, nu mai au ce să ne spună în plus decât acele două-trei bancuri sau pilde extrase din experiența lor de viață cu care i-au amețit la pregătire. Facultatea - o prelungire absolut inutilă a meditațiilor. Nu mai au ce să ne spună și ne trimit să ne căutăm de lucru. La muncă, nenorociților! E un mod și ăsta de a-ți recunoaște incapacitatea. Io nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
hârtie azvârlite la coș. Ca niște dinți de lapte aruncați peste casă. Lui Palade i se părea că liceul se mișcă. Și râdea zgomotos, turbulent. Se mișcă liceul, băăăăă! Se învârtea cu ochii ațintiți în sus, valsa pe beton până amețea. În curte era și o țâșnitoare. Mai mereu defectă. Iarna stătea înghețată. În ziua pe care o reconstruim acum, țâșnitoarea mergea. Eu, Cârnatu, Bârnosu stăteam călare pe țâșnitoare. Și Bârnosu - sau altcineva - punea degetul pe jetul pitic al acelei țâșnitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de aici și nepotrivirea de adresare, inadecvarea de roman de secol al XIX-lea. „Domnu’ Palade.“ Tonul efeminat, solemn și prețios. Ca un baron simțit care, ca să-ți atragă atenția că ești descheiat la prohab, te ia pe departe, te amețește. Vorbea altfel, nu ca noi. Ca unul d-ăla care bea ceai fix la ora cinci și-și plimbă ogarii pe pajiștile domeniului. Vorbea altfel. Acum trebuie să te miști repede, ochii pe butelie. Interesant la el mai era că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ale copilăriei noastre puse acu pe foc de moftangiii de bucureșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Iar „dadaismul“ și „suprarealismul“, care au Întors pe dos cafenelele literare din Occident, cu lumea lor amestecată și amețită de prosperitatea pasageră de dinainte și de după războiul cel mare, Își au rădăcinile - cine și-ar Închipui? - pe malurile buruienoase ale Dâmboviței duhnind de scursoarea canalelor colectoare revărsate chiar În mijlocul orașului, inven tatorul formulei internaționale „dada“ fiind un tânăr și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a tinereților noastre pline de veghe pasionată. Îl luasem Într-o zi cu mine, pe vremea lava lierei vagabonde, În căruța cojanului de pe Ialomița care mă ducea, pentru o cinzeacă de țuică, cu Ioachim Botez, să visăm pe malurile Căldărușanilor. Amețit de căldură și de zdruncin, rătăcisem frumusețea de carte printre cocenii și paiele scitu lui, mult pomenit de Herodot - soartă nevisată vreodată de tragicul poet al spleenului și exemplu tipic al barbariei noastre prezumțioase. Parnasienii editați de Lemerre ornau câteva
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fără man șete la cămașă debarcau fără nici un gologan În pungă, dar plini de iluzii, [plecați] din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i Înțelegeau, iar afurisita de școală n-o mai terminau; orbiți de prestigiul Îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor Îndoielnic prin vreo foaie literară, Înghițită până la urmă de apele tulburi ale gazetăriei, de-a valma cu reporterii de fapte diverse și cu corectorii de noapte. Încredințat, prin urmare, de inexistența lui Adrian Maniu, am dat totuși
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să pășească triumfător înainte, îl ajuta să-și trăiască visul. Într-o zi a primit o vizită în biroul său de la universitate: un necunoscut extrem de politicos. Acesta l-a luat pe departe: îi vorbea de una, de alta, aproape îl amețea. Vlad nu pricepea ce vrea de fapt. Într-un târziu, necunoscutul (a cărui înfățișare și a cărui ținută erau atât de cenușii încât, mai apoi, Vlad nu reușea să-și amintească nici un detaliu fizionomic, nimic care l-ar fi ajutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu apă a orășelului, la vreo hidrocentrală, important e că aveau unde să se scalde și că le pica și câte-un pește fără cine știe ce chinuială. După ce a tras ultima înghițitură din sticla cu băutură care le ardea stomacul, Pușcărie, amețit de alcoolul prost, toropit de căldură, s-a întins pe spate și, înainte de a ațipi, i s-a năzărit să-l întrebe pe Gămălie: -Bă, Gămălie, de ce-ți zice ție Gămălie? Ăsta n-a catadicsit să răspundă, ci a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de lucru“, e pe cale să se transforme într-o prosperă afacere cu hârtie igienică. Patronul, un om admirat de toată lumea pentru talentul de a nu-și plăti niciodată lucrătorii în ziua de leafă, dar și pentru priceperea de a-i ameți cu vorbe mari, își cheamă în birou apropiații și li se adresează, privindu-i provocator în ochi: mă, suntem noi mai proști ca alții? La o astfel de întrebare ce conținea și răspunsul ar exista o alternativă, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să nu se vadă urmele a ceea ce a luat. Într-o zi, am dat la el acasă peste o culegere veche și rară de paradoxuri și vorbe de duh. Am aflat acolo, aproape la fiecare pagină, zicerile cu care ne amețea. Senzația pe care am încercat-o era că învățase pe de rost cartea și că talentul lui era unul combinatoriu. Din două, trei citate memorizate îl croia pe al patrulea. Recunoșteam în fiecare rând câte un segment din vorbirea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sfîrșit; nu vedea nici un semn pe perete cum că În acel loc se trăsese cu un pistol. Femeia s-a Îndreptat spre sergent pentru a-i spune să se mute cîțiva centimetri din locul În care se afla, sprijinindu-se amețit de perete, dar un calcul făcut rapid În minte Între șansele de reușită și cele care-i erau potrivnice a fost de ajuns pentru a o face să tacă din gură În ceea ce-l privea pe sergent și să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un loc mai răcoros. și astfel, timp de trei zile, am înșelat vigilența întregului personal și la capătul lor am obținut mult dorita externare. Era o zi frumoasă, însorită și Vally venise de dimineață să mă conducă acasă. Eu eram amețit, dar totodată fericit de cacialmaua pe care reușisem s-o duc la bun sfârșit. Am plecat cu tramvaiul și am făcut nesfârșite planuri de va canță împreună. Dat fiind că prietenul meu venea de unde venea, iar eu ieșeam de unde ieșeam
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
oameni care nici nu bănuiesc cădictatura îi privează de atât de multe lucruri. Cele trei rațe albe de pe râul Lahn veneau sub chipul trecutului. Stomacul mi s-a întors pe dos văzându-le cum mestecă apa, iar capul mi-era amețit. Râul strălucea și dintr-o dată s-a umflat. Oare nu vătămare se cheamă când, aflat într-un loc intact, la o mie de kilometri depărtare de suferință și mizerie, tiranul detestat reușește literalmente să-ți îndese în măruntaie aurul său
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
parfumul amețitor al florilor de salcâm, pe fondul zumzăitului cantabil și liniștitor al neobositelor albine el, mortul Lazăr -, ar fi înviat instantaneu, chiar dacă ar fi fost trecut râul Stix de 365 de zile. Parfumul florilor de salcâm te îmbătau, te amețeau, făcându-te să te crezi în Rai ori în grădinile suspendate aparținând alteței sale regale Semiramida. Salcâmi, puternici paznici de câmpie De voi se frânge cumplita vijelie Și îmblânzită vine înspre noi Sub forma binecuvântatei ploi. Parfumul tău, balsam divin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grădinile suspendate aparținând alteței sale regale Semiramida. Salcâmi, puternici paznici de câmpie De voi se frânge cumplita vijelie Și îmblânzită vine înspre noi Sub forma binecuvântatei ploi. Parfumul tău, balsam divin Mai dulce și înmiresmat ca orice vin, M-a amețit cu vraja-i minunată Încât atât de beat eu n-am fost niciodată. O, arbore puternic, tăcut și solitar Ne vom vedea din ce în ce mai rar Tu ești simbolul forței ce urcă pân' la nor În timp ce eu, neobservat, spre asfințit cobor. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pătrunde, iar efortul nervului optic de a străpunge întunericul de catran a avut drept consecință dilatarea peste măsură a pupilei, asemănător prădătorilor nocturni. Era un traumatism profund și dureros pe care îl resimțim și azi: nictofobia (frica de întuneric). Eram amețiți de foame, de frig, de lipsa unui somn igienic, sănătos și îndestulat, pe când în cameră se făcea tot mai simțit un aer stătut și greoi peste care plana fumul dens, înecăcios și grețos al sfârâitului lumânărilor arse. Respiram tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
i-ar fi fost dat să vadă pe holul casei noastre? O îngrămădire de vechituri degradate în ultimul hal: niște scofâlcituri, boțituri și rupturi, care de care mai turtite, mai găurite, sfârtecate și incomplete, încât bietul de el ar fi amețit completamente, căzând țeapăn peste mormanul de putregaiuri care așteptau să fie azvârlite la gunoi sau arse în sobă. La această priveliște funebră, bătrânul a avut un șoc puternic și, de frica unui atac cerebral, a șters putina. Era normal: unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]