2,601 matches
-
sa este de 58% din masa satelitului—acești parametri sunt dictați de compoziția sa. Presiunea din centrul Titaniei este de aproximativ 0,58 GPa (5,8 kbar). Starea actuală a învelișului de gheață nu este cunoscută. Dacă gheața conține suficient amoniac sau alte substanțe care împiedica înghețul, Titania ar putea avea un strat de apă lichidă la limita între miez și înveliș. Grosimea acestui ocean, dacă există, este de până la 50 km iar temperatura sa este în jur de 190 K.
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
Titaniei și a altor sateliți uranian prin comparație cu sateliții lui Saturn arată că a fost relativ lipsit de apă. Cantități semnificative de azot și carbon ar fi putut fi prezente sub formă de monoxid de carbon și N în loc de amoniac și metan. Sateliții care s-au format într-o astfel de subnebuloasă ar conține mai puțină apă înghețată (cu CO și N sub formă de clatrat) și mai multă rocă, explicând densitatea mai mare. Acreția Titaniei a durat probabil timp
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
activitate endogenă a încetat cu miliarde de ani în urmă. Încălzirea inițială combinată cu dezintegrarea continuă a elementelor radioactive au fost probabil suficient de puternice încât să topească gheața în prezența unei substanțe acceleratoare pentru acest proces, cum ar fi amoniacul (sub formă de hidrat de amoniu) sau sare. Topirea ar fi putut duce chiar și la separarea gheții de stâncă și formarea miezului stâncos înconjurat de un înveliș de gheață. La limita miez-înveliș s-ar fi putut forma un strat
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
amoniu) sau sare. Topirea ar fi putut duce chiar și la separarea gheții de stâncă și formarea miezului stâncos înconjurat de un înveliș de gheață. La limita miez-înveliș s-ar fi putut forma un strat de apă lichidă bogată în amoniac dizolvat. Temperatura eutectică a acestui amestec este de 176 K. Dacă temperatura ar fi sub această valoare, atunci oceanul este înghețat. Înghețarea apei a dus la dilatarea interiorului, care ar fi putut fi răspunzătoare pentru formarea canioanelor. Deocamdată, singurele imagini
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
de 3.400 km, înconjurat de mai multe învelișuri din diferite forme de cristalizare a gheții. Interiorul său poate fi încă fierbinte și posibil să se găsească acolo un strat de lichid, un fel de „magmă” compusă din apă și amoniac între crusta de gheață și straturile mai adânci de gheață create de presiunea mare a formelor de gheață. Prezența amoniacului permite apei să rămân în stare lichidă chiar și la temperaturi scăzute de 176 K (-97,15 °C) (amestec eutectic
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
încă fierbinte și posibil să se găsească acolo un strat de lichid, un fel de „magmă” compusă din apă și amoniac între crusta de gheață și straturile mai adânci de gheață create de presiunea mare a formelor de gheață. Prezența amoniacului permite apei să rămân în stare lichidă chiar și la temperaturi scăzute de 176 K (-97,15 °C) (amestec eutectic cu apă). Existența unui astfel de ocean a fost recent dovedită de sonda "Cassini" pe baza existenței unor unde radio
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
a realiza porțiuni din harta Titanului în timpul zborurilor sale pe deasupra satelitului. Primele imagini au relevat o geologie diversă, cu zone atât dure cât și netede. Există caracteristici care par a fi de origine vulcanică, care erup probabil apă amestecată cu amoniac. Există, de asemenea caracteristici vărgate, unele dintre ele având sute de kilometri ca lungime, care par a fi cauzate de particule suflate de vânt. Examinarea a arătat, de asemenea, că suprafața este relativ netedă, cu puține obiecte care par să
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
de pe Titan se aseamănă cu cele inițiale de pe Pământ, deși la o temperatură mult mai mică. Detectarea în 2004 a izotopului de argon 40 în atmosferă a indicat faptul că vulcanii au generat efluenți de „lavă” compusă din apă și amoniac. Hărțile globale de distribuție a lacurilor la suprafață au relevat faptul că nu există suficient metan la suprafață care să explice prezența continuă a metanului în atmosferă și, prin urmare, o parte importantă trebuie să fie adăugată prin procesele vulcanice
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
prezența apei lichide pentru o perioadă mai mare decât s-a observat actualmente, unele teorii sugerează că apa lichidă dintr-un impact ar putea fi conservată sub un înveliș înghețat și izolată astfel. S-a mai observat că oceanele de amoniac lichid ar putea să existe în adâncime, sub suprafață; un model fiind acela că o soluție de amoniac și apă s-ar afla la 200 de km sub crusta de apă înghețată, condiții extreme după standardele terestre dar care ar
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
lichidă dintr-un impact ar putea fi conservată sub un înveliș înghețat și izolată astfel. S-a mai observat că oceanele de amoniac lichid ar putea să existe în adâncime, sub suprafață; un model fiind acela că o soluție de amoniac și apă s-ar afla la 200 de km sub crusta de apă înghețată, condiții extreme după standardele terestre dar care ar fi în stare să asigure supraviețuirea vieții pe Titan. Transferul de căldură dintre învelișurile interioare și superioare ar
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
putea deveni mai habitabile în viitor. Peste 6 miliarde de ani, când Soarele va deveni o gigantă roșie, temperaturile la suprafață vor crește la ~200 K (−70 °C), atât cât este nevoie pentru ca oceane stabile de amestec de apă și amoniac să existe la suprafață. Pe măsură ce radiația ultravioletă a Soarelui va descrește, ceața din atmosfera superioară a lui Titan se va destrăma, oprind anti-efectul de seră la suprafață și permițând ca efectul de seră creat de metanul atmosferic să joace un
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
rol mai mare. Aceste condiții vor crea împreună un mediu agreabil pentru forme de viață exotice și va persista câteva sute de milioane de ani. Această perioadă a fost însă suficientă pentru ca viața simplă să evolueze pe Pământ, totuși prezența amoniacului pe Titan ar face ca aceste reacții chimice să aibă loc mai lent.
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
gudronului de cărbune; smoală și gudron de smoală Leșii reziduale rezultate din prelucrarea celulozei, cu excepția uleiului în exces Leșii reziduale rezultate din prelucrarea celulozei, cu excepția uleiului în exces Clasa 24.15 Îngrășăminte și compuși ai nitrogenului Acid azotic, acizi sulfoazotici, amoniac Acid azotic, acizi sulfoazotici, amoniac 34180 341f 34170.1 34170.2 34170.3 34170.4 34b 34400 34510 34540 392g 39230 346a 34611 2933.29- -.40,.61, .7-.90, 2934.10, .20,.90 2919, 2920 2912, 2913 2914 2909- -2911
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
gudron de smoală Leșii reziduale rezultate din prelucrarea celulozei, cu excepția uleiului în exces Leșii reziduale rezultate din prelucrarea celulozei, cu excepția uleiului în exces Clasa 24.15 Îngrășăminte și compuși ai nitrogenului Acid azotic, acizi sulfoazotici, amoniac Acid azotic, acizi sulfoazotici, amoniac 34180 341f 34170.1 34170.2 34170.3 34170.4 34b 34400 34510 34540 392g 39230 346a 34611 2933.29- -.40,.61, .7-.90, 2934.10, .20,.90 2919, 2920 2912, 2913 2914 2909- -2911 2942, 3507 3802.90, 3803
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
până la 100 ml cu apă. 2.1.2. Acid clorhidric diluat 20% (m/v) Se iau 20 g de acid clorhidric (HCl) (20 = 1,16 - 1,19 g/ml) și se completează până la 100 ml cu apă. 2.1.3. Amoniac diluat. Se iau 14 g de amoniac (NH3) (20 = 0,931 - 0,934 g/ml) și se completează până la 100 ml cu apă. 2.1.4. Soluție tampon pH 3,5. Se dizolvă 25 g de acetat de amoniu (CH3COONH4
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
2. Acid clorhidric diluat 20% (m/v) Se iau 20 g de acid clorhidric (HCl) (20 = 1,16 - 1,19 g/ml) și se completează până la 100 ml cu apă. 2.1.3. Amoniac diluat. Se iau 14 g de amoniac (NH3) (20 = 0,931 - 0,934 g/ml) și se completează până la 100 ml cu apă. 2.1.4. Soluție tampon pH 3,5. Se dizolvă 25 g de acetat de amoniu (CH3COONH4) în 25 ml de apă și se
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
dizolvă 25 g de acetat de amoniu (CH3COONH4) în 25 ml de apă și se adaugă 38 ml de acid clorhidric diluat (punctul 2.1.1). Ajustați pH, dacă este necesar, cu acid clorhidric diluat (punctul 2.1.2) sau amoniac diluat (punctul 2.1.3) și se completează până la 100 ml cu apă. 2.1.5. Soluție de tioacetamidă 4% (C2H5SN) (m/v). 2.1.6. Soluție de glicerină 85% (C3H8O3) (m/v), () 2.1.7. Reactiv de tioacetamidă. Se
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
Mult mai bine se pare că reacționează esterii β cetonici cu α nitrozo-cetone.( 1) Are la bază reacția dintre cloracetonă cu ester acetil acetic și tratarea intermediarului cu amoniac. Lichid incolor cu miros caracteristic. O reacție de identificarea a sa este aceea a unei bucățele de lemn tratate cu acid sulfuric și introdusă în atmosferă de vapori de pirol; datorită ligninei, lemnul se va colora in verde. Caracterul aromatic
Pirol () [Corola-website/Science/304429_a_305758]
-
textilă (1784), apoi în comisia monedei naționale (1792), profesor la diverse școli normale și la "École polytechnique" (1794). În 1789 descoperă efectul de decolorare al clorului. Propune introducerea hipocloritului de sodiu în industria textilă ca agent de înălbire. A studiat amoniacul, acidul cianhidric și acidul sulfuros. A susținut chimistul Lavoisier în combaterea teoriei flogisticului. Aceasta l-a condus la cea mai de seamă realizare a sa: reforma în nomenclatura chimică. Aceasta constituie una din bazele chimiei moderne. Alte realizări: determinarea compoziției
Claude Louis Berthollet () [Corola-website/Science/311600_a_312929]
-
sulfuros. A susținut chimistul Lavoisier în combaterea teoriei flogisticului. Aceasta l-a condus la cea mai de seamă realizare a sa: reforma în nomenclatura chimică. Aceasta constituie una din bazele chimiei moderne. Alte realizări: determinarea compoziției unor substanțe chimice, precum amoniacul, stabilirea unor importante legi ale chimiei (modul de desfășurare al reacțiilor chimice, legea echilibrului chimic).
Claude Louis Berthollet () [Corola-website/Science/311600_a_312929]
-
și molecule și folosind microundele spectrale pentru studierea structurilor moleculelor, atomilor și nucleelor. În 1951, doctorul Townes a conceput ideea de maser iar câteva luni mai târziu el și asociații lui au început munca la un dispozitiv folosind gazul de amoniac ca un mediu activ. În 1954, prima amplificare și generare de unde electromagnetice prin emisiile stimulate au fost obținute de doctorul Townes și studenții acestuia dând nume acestui dispozitiv drept “maser” care este un acronim pentru amplificare cu microunde prin emisie
Charles Hard Townes () [Corola-website/Science/311164_a_312493]
-
și a construi oscilatori (împreună cu A.M. Prochorov). În 1956 a sustinut teza de doctorat având ca temă “A Molecular Oscillator” (un oscilator molecular) care a rezumat lucrările teoretice și experimentale în a crea un oscilator molecular folosind un fascicul de amoniac. În 1955 Basov a constituit un grup pentru investigarea frecventei de stabilitate a oscilatorilor moleculari. Împreună cu elevii săi și colaboratorii A.N. Oraevsky, V.V. Nikitin, G.M. Strakhosvky, V.S. Zuev și alții, doctorul Basov a studiat dependența frecventei oscilatorului având parametrii
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
investigarea frecventei de stabilitate a oscilatorilor moleculari. Împreună cu elevii săi și colaboratorii A.N. Oraevsky, V.V. Nikitin, G.M. Strakhosvky, V.S. Zuev și alții, doctorul Basov a studiat dependența frecventei oscilatorului având parametrii diferiți pentru o serie de linii spectrale de amoniac. A propus metode pentru a creste frevența stabilității prin încetinirea mișcării moleculelor, totodată a propus metode pentru a produce molecule lente. A investigat funcționarea oscilatorilor cu rezonatoare în serie. A realizat fază de stabilizare a frecventei klystron prin intermediul unor oscilatoare
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
produce molecule lente. A investigat funcționarea oscilatorilor cu rezonatoare în serie. A realizat fază de stabilizare a frecventei klystron prin intermediul unor oscilatoare moleculare, a studiat procesul de tranziție în oscilatoarele moleculare și a realizat un oscilator folosind un fascicul de amoniac. Ca rezultat al acestor investigații, oscilatoarele cu o stabilitate a frecventei de 10^-11 au fost realizate în 1962. În 1957 Basov a început să lucreze la proiectarea și construirea unui oscilator cuantic în domeniul optic. Un grup de teoriticieni
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
este nevoie de utilizarea unui agent termic cu temperatură de fierbere mai mică decît cea a apei. Transformarea energiei calorice în energie electrică se va putea realiza astfel cu ajutorul așa numitelor centrale "Organic Rankine Cycle" (ORC) funcționând pe bază de amoniac, sau un compus asemănător freonului. Deoarece diferența de temperatură atinge doar o valoare de cca. 60 K randamentul acestui tip de centrală este mic - din considerente termodinamice, teoretic maxim 15 %, practic 1 %. Totuși acest tip de centrală prezintă interes mai
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]