7,050 matches
-
asupra mitului ca „invariant” (analog fonemului În lingvistică) s-a dovedit greșită și autorul a renunțat la ea tacit, recurgând ulterior la conceptul mai sofisticat de „transformare". În ciuda atitudinii sale precaute față de enunțarea unor teorii, Lévi-Strauss a explicat totuși bogatele analogii dintre miturile unor arii geografice distincte ca rezultat al identității structurale de bază a operațiunilor efectuate de mintea omenească În orice loc. Cu alte cuvinte, În fața unor fapte similare, mintea omenească va produce totdeauna rezultate similare. De la primele sale eseuri
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
chipuri cît se poate de ciudate, formînd alte sisteme, al căror tipar general, de tulburătoare complexitate, poate fi numit istorie. În acest stadiu al cercetării nu putem trece cu mult dincolo de simpla recunoaștere a sistemelor În dimensiunea lor logică, urmînd analogia lingurii care străbate Tărîmul de Supă. Cu alte cuvinte, putem concepe lingura și totuși lumea superdimensionată din care provine lingura este Încă o enigmă pentru noi, la fel și modul În care lingura intră În interacțiune cu alte nenumărate sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
obiecte ideale. De aceea, exemplul pe care l-am ales este unul de mare complexitate, divizat din motive practice Într-un număr destul de mare de ocurențe cronologice, mergînd din Antichitatea tîrzie pînă În prezent. (Au fost remarcate și mai Înainte analogii Între aceste ocurențe, dar ele n-au fost toate studiate, pînă acum, În legătură una cu alta.) Înainte de a porni să conturăm mecanismul complex al sistemului a ceea ce vom numi gnozele dualiste ale Occidentului, ar trebui să ne oprim asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
2@t), apăruți În veacul al VIII-lea În Irak și reprezentați astăzi de nusairii sirieni, și cea a ismaeliților sau qarmaților (Irak, secolul al IX-lea), din care s-au desprins din veacul al XI-lea druzii sirieni 63. Analogiile pe care le descoperă Halm sînt mai degrabă superficiale și implică speculații esoterice asupra genezei, asupra literelor alfabetului, a syzygiilor (perechilor) de eoni cerești, a șirului de profeți și așa mai departe 64 - toate acestea fiind teme prezente În gnosticism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Guibert de Nogent a semnalat o erezie asemănătoare catharismului În 1114 În regiunea Soissons 77. În 1167 are loc faimosul „conciliu” cathar ținut la Saint-Félix-du-Lauragais În prezența preotului Nicetas, episcopul bogomil al Constantinopolului, pe care occidentalii Îl numesc papă prin analogie (papas Înseamnă pe grecește nimic altceva decît „preot”). Nicetas Îi confirmă pe episcopii cathari ai diocezelor din Franța (Robert d’Épernon) și din Albi (Sicard Cellerier); reînnoiește consolamentum-ul (consolamentum era numele investiturii cathare, după cum vom vedea) dat lui Marc, episcopul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cosmice... ipostaziate În eoni”83. Dar nimic nu justifică o asemenea interpretare În fragmentele din Bahir comentate de Scholem Însuși, ori traduse În engleză de alți specialiști 84. Organizarea lumii sau a neamului omenesc sub forma unui copac este o analogie - sau o metaforă - veche (și banală). Platon vorbea despre omenirea asemănătoare unui copac cu rădăcinile În cer. Nicăieri Însă nu vorbesc gnosticii - care, altfel, speculează pe larg - despre Dumnezeu, despre lume, despre Anthropos sau despre cei asemenea lui În termenii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
79. Am văzut deja că interpretarea potrivit căreia pluralul din pasajul biblic se referea la Dumnezeu și Înțelepciunea lui era curentă. Mai tîrziu, un Anthropos masculin o va Înlocui pe Sophia 80. O mai recentă trecere În revistă a remarcabilelor analogii dintre Înțelepciunea biblică și Sophia gnostică a fost efectuată de George W. MacRae. Ambele sînt ipostaze divine, Își au locul În nori, sînt identificate cu Dumnezeu datorită aproprierii de Dumnezeu, comunică omenirii Înțelepciune și revelații, pogoară pe pămînt, urcă spre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
duce la docetism: un Isus născut pe ureche n-ar putea avea un trup ca toți oamenii. (Același lucru este valabil și pentru ideea, pe care o menționează Michel Tardieu, cu privire la nașterea lui Isus „printr-o coastă” a Mariei, din pricina analogiei evidente cu o naștere prin cezariană). Michel Tardieu are perfectă dreptate atunci cînd consideră că toate aceste doctrine sînt sincrone, În sensul că ele alcătuiesc un „obiect logic” de felul celor pe care le-am descris În Introducerea cărții de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
respinse ca nefondate 30. Fapt evident În acest climat, atît adopționiștii cît și paulicienii dualiști au trăsături comune, cum ar fi negarea nașterii feciorelnice a lui Isus Cristos sau respingerea crucii și a sacramentelor. Putem considera Însă că, În ciuda puternicelor analogii dintre o serie de premise antinomiste ale ambelor secte, ele trebuie să fi ajuns la aceste credințe pe căi complet separate. Un adopționist dintre cei simpli (cum n-au fost, nici nu mai e nevoie s-o spunem, teologii din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
două astre au raporturi sexuale aparține unui folclor larg răspîndit, Însă ideea că ar fi demoni pare a fi o interpretare negativă a origenismului, susceptibilă de a aparține catharilor radicali. Totuși, ereziologii indică prezența acestui mit numai În rîndul monarhienilor. Analogiile dintre catharismul radical și origenism sînt atît de impresionate, Încît cel dintîi nu poate fi altceva decît o transformare a celui de al doilea, transformare ce nu putea avea loc În altă parte decît În cercurile religioase ascetice din spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
apare atît de complexă și de absconsă Încît nu reușim să Înțelegem Însemnătatea dualismului și Îl așezăm printre ciudățeniile istoriei. În realitate, dualismul a fost ca o partidă de șah nedusă pînă la capăt, dacă ținem să persistăm În această analogie. N-a fost o partidă prost jucată, ci una pur și simplu Întreruptă cu forța. Miza aflată În joc era semnificativă, Însă semnificația nu era situată la nivelul jocului. Așadar, dacă afirmăm că lumea este creată, atunci lumea poate să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
exegezei biblice inverse a fost reactivat și el continuă să producă soluții În conformitate cu aceleași reguli de joc (vezi capitolul 10), aproape ca și cum nu ar fi avut lor nici o Întrerupere, de la vechii gnostici și pînă la romantici. Acest lucru explică impresionantele analogii dintre mitologiile dualiste și narațiunile mitice ale romantismului. Dintr-o perspectivă sistemică, se mai poate adăuga și că jocul nihilismului modern pornește de la o regulă care este exact opusul regulii ce generează scenarii dualiste, ajungînd Însă la concluzii identice din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lăcașuri fericite, netulburate de vînt, În Elizeu, dincolo de pustiul Înstelat al cerului 8. „Binecuvîntata” și „măreața Republică” a eonilor, un fel de Pleromă formată În jurul unui Dumnezeu necunoscut, se manifestă printr-un glas anonim, Încuviințînd Înlăturarea despoticului Jupiter. SÎnt evidente analogiile dintre mitul creat de Shelley și mitul gnostic. În ambele cazuri, un tiran ceresc ignorant și neputincios stăpînește Pămîntul; În ambele cazuri, un MÎntuitor trebuie să vină să salveze omenirea și trebuie să treacă prin suferință pentru a o putea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
naștere, reprezentat de Taubes, Voegelin, Topitsch, Pellicani și alții, după care modernitatea este gnostică. Creatoarea lor greșită-Înțelegere a gnosticismului este posibilă, cu toate că s-ar putea ca ea să nu aibă legitimitate În ochii celui care caută ceva mai mult decît analogii superficiale Între fenomene. Pentru acesta, singurul filozof modern care poate fi numit Într-o anumită măsură gnostic este unul care nu figurează pe listele nici uneia dintre personalitățile menționate mai Înainte ale „gnosticismului modern”: Immanuel Kant, cel care În mica sa
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care descrie coborîrea lui Dumnezeu pe pămînt prin traversarea Întîiului cer, controlat de trupele Vrăjmașului Beliar, și Întîlnirea dintre Dumnezeu și Înțelepciunea lui În spațiul unei grădinițe de copii 51, nu face uz de materiale gnostice. Ceva mai convingătoare este analogia În cazul lui L. Ron Hubbard, el Însuși autor de science-fiction, care și-a publicat mai Întîi bestsellerul Dianetics sub formă de roman de ficțiune În Astounding SF52. Mitul central al Scientologiei lui Hubbard prin metoda auditului dianetic pleacă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ibid., pp. 137-138. 34. Ibid., p. 140. 35. Ibid., p. 142. 36. idem, pp. 163-178. Aceste idei sînt rezumate de către Voegelin În mica sa carte publicată În germană Wissenschaft Politik und Gnosis (1959), al cărei obiectiv este de a analiza analogiile culturale dintre filozofia modernă și gnoză descoperite de către F.C. Baur. Reprezentanți ai gnozei moderne (care este o putere mondială, o Weltmacht) sînt Hegel, Marx, Nietzsche și Heidegger. 37. Philip. J. Lee, Against the Protestant Gnostics, Oxford University Press, London/New York
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau Încearcă să primejduiască regimul de democrație populară, Îngreunează sau Încearcă să Îngreuneze construirea socialismului În RPR, precum și acei care, În același mod, defăimează puterea În stat sau organele sale, dacă aceste fapte nu constituie sau nu pot constitui, prin analogie, infracțiuni” (s.n.); b) „Condamnații pentru infracțiuni Împotriva securității RPR care la expirarea executării pedepsei nu se dovedesc a fi reeducați”. Cu semnătura lui Gheorghe Pintilie, șeful Securității și ministru adjunct de Interne, În 3 aprilie 1950 era emis ordinul MAI
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
să se exprime. Dinte În abordarea simbolică, dinții, la fel ca părul, conțin energie și asigură forța individului. De aici ideea larg răspândită că un vis în care subiectul își pierde unul sau mai mulți dinți este prevestirea unui deces. Analogia nu este falsă, ci prost exprimată sau prea extremă. Nu este vorba de moarte, ci de o pierdere de vitalitate, de o slăbiciune fizică și mentală care poate conduce la o moarte simbolică. În general, există două circumstanțe în care
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
medical, indicând anumite afecțiuni ale pacienților, pornind de la anamneză spre investigații profunde, pentru a determina tratamentul adecvat, a elimina cauzele și problemele de sănătate apărute. În economie, noțiunea conceptuală prezentată are un sens similar cu cel din medicină. Întreprinderea prezintă analogii importante cu orice organism biologic, astfel că, în anumite situații, starea sa poate fi afectată de unele dezechilibre interne și externe sau poate înregistra perturbări în funcționare. Altfel spus, există o patologie a întreprinderii care poate fi localizată prin simptomele
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii - De la intuiţie la ştiinţă by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/213_a_429]
-
altă scară (de exemplu, fotografia, schița, macheta, harta etc. reproduc realitatea, dar la alte dimensiuni). Aceste modele sunt materiale și se utilizează frecvent pentru a confirma unele idei susținute prin explicații în proiecte, rapoarte sau studii. b) Modelele analogice folosesc analogia, respectiv prin intermediul unor proprietăți se reprezintă alte proprietăți (de exemplu, graficele: cronograma, diagrama cu bare, diagrama sectorială, diagrama cu coordonate polare, histograma etc.). În cazul modelelor analogice se utilizează tehnica vizualizării fenomenelor economico-financiare prin intermediul căreia se permite sesizarea rapidă a
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii - De la intuiţie la ştiinţă by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/213_a_429]
-
ne oprim asupra perspectivei diacronice asupra corpului, întrucât există diverse studii care au făcut acest lucru, inclusiv în manieră interdisciplinară. Abordăm în schimb o perspectivă preponderent sincronică asupra trupului, cu toate că vom încerca să punctăm, în diverse noduri textuale ale analizei, analogii cu modelele culturale ale trupului din perioadele istorice, modele aflate sub semnul unei vecinătăți semantice și simbolice. Încercăm să formăm astfel o dimensiune teoretică a unei istorii tehnoculturale recente care se suprapune unor concepte și practici existențiale și imaginale din
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
umanul este mediat, suplimentat sau coroborat tehnologicului, în contexte fie existențiale, fie sociale. Dimpotrivă, ceea ce contribuie la maleabilitatea conceptului de virtual este acceptarea unei suite de înțelesuri și negocieri noționale, de intersecții semantice și de contradicții. Astfel, condiția virtualității suportă analogii, hibridizări și întrețeseri ale umanului și ale tehnoculturalului, până la procesele configurării postumanului. Virtualul este coevoluția ființei umane cu mașinile computaționale sub forma unei interfațări complementare: la fel cum pielea corpului separă și simultan unește exteriorul trupului de interiorul său, interfața
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
socotită a anticipa atributele și înțelesurile postumanului, iar procesele de cyborgizare a ființei umane sunt analizate în principal în ipostaza protezării. În al doilea rând, noțiunea de cyborg este discutată cu specificații de origine, de definiție și de tipologie, de la analogia istorică om-mașină la miturile și ficțiunile contemporaneității și la concretizările contingente ale corporealității. De la ilustrările ficționale la „cyborgii printre noi”, noile paradigme ontologic-imaginale pendulează între mecanicism și vitalism, normalitate și anormalitate sau între monstruozitate și naturalețe. Teoriile inteligenței și vieții
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
integrate sau care acționează ca și completări ale organismului pentru a spori potențialul de putere a corpului”. (Featherstone și Burrows, 1995, p. 2Ă În al doilea rând, termenul cyborg se adaugă altor concepte utilizate în istoria ideilor pentru a denota analogia om-mașină de-a lungul timpului, precum corpul/mecanism-ceas, automatele, androidul sau robotul antropormorfizat, iar termenul cyborgizare completează suita noțiunilor diacronice de mecanizare, industrializare, sintetizare ori artificializare a umanului. Astfel, sintagma „omul Turing” (vezi Bolter, 1986Ă care, prin relaționarea dintre om
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
societate. În toate aceste configurații diacronice, înlănțuirea dintre uman și mașinal este considerată mai „umană” decât umanul (căruia tehnologicul pur îi repugnăă și devine un scop în sine, pe când umanul este doar un mijloc pentru obținerea fuziunii dorite. Recursul la analogia om-mașină/proteză a fost interpretat, de-a lungul timpului, în principal în două direcții: fie ca o penetrare intrusă a mașinalului în organismul uman, fie ca o introducere a ordinii tehnologice într-un organism nefuncționabil. De regulă, în discursul cultural-filosofic
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]