3,548 matches
-
delicat este un astfel de dialog. Cu Shakespeare ori cu grecii putem să experimentăm liber, un tratament oricât de Îndrăzneț nu pune În pericol rădăcina solidă a stejarului. O piesă abia scrisă are avantajul prospețimii și al faptului că e ancorată În acum, dar are nevoie să se rodeze În timp: ca să devină universală, trebuie să se așeze ca pietrele peste care curge apa râului. De aceea, lucrul la punerea În scenă pentru prima oară a unui text este foarte fragil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Șerban evocă modest și cald toată recunoștința față de cel pe care Îl consideră principala referință a propriului său univers. Înrudirea spirituală Între universul lui Peter Brook și universul lui Andrei Șerban este profundă și ea evocă o sursă comună, imemorială, ancorată În sacru. Dar, dincolo de raportul maestru-discipol, diferențele Între formele estetice adoptate de Peter Brook și Andrei Șerban sunt importante și chiar esențiale. Orice spectator recunoaște aproape instantaneu că se află În fața unui spectacol montat de Peter Brook. Un ax traversează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de propaganda sovietică) și că rusul cu cât este mai radical În politică cu atât este mai conservator În artă. Aveam la Îndemână mai multe adevăruri ca acesta, de care Îmi plăcea să fac caz, dar pe care Nesbit, ferm ancorat În ignoranța lui, le considera niște simple fantezii. Istoria Rusiei (puteam de pildă, să afirm) poate fi judecată din două puncte de vedere (ambele Îl iritau pe Nesbit, dintr-un motiv oarecare, În egală măsură): primul, prin prisma evoluției poliției
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic pentru a-l ancora de această lume, Își azvârlea capul spre spate și Își recita poezia plasmodiind curgător și Îngrozitor de enervant, iar la sfârșit se oprea brusc, trântind ușa În nas ultimului vers și așteptând aplauzele să populeze tăcerea. Și mai era bătrânul cher
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar acum instinctul îmi este complet mortificat; de ce totuși gândurile stăruiesc în același loc.? Fapt este că Marta a ocupat complet centrul vieții mele, și a o scoate presupune smulgerea unor rădăcini care rup bucăți din pământul în care sunt ancorate și este dureros pentru că sufletul și viața mea fără Marta rămâne pentru mine o rană care sângerează, o monstruozitate de neconceput. Marta, Marta, dacă ai fi încercat să mă asculți, dacă ai fi încercat să fii înțelegătoare, să-ți faci
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tăcut, un timp, amândoi. Priveam la marea liniștită, diafană, albăstrie, ca într-un peisaj japonez. ..."O corabie albă pe mare trecea, a recitat deodată omul meu... Aș vrea să vorbim despre o corabie care rătăcește, ca o nălucă, fără a ancora undeva"... L-am ajutat "tăcând", înțelegeam că are o poveste, că are ceva de mărturisit. Așa a început extraordinara lui istorie. Nu aveam alt rol decât să ascult. Dar și ascultatul poate fi un rol principal. Pe scurt: aventura lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
țială pură, comentariu și comparație de opinii, reflecție eseistică, critică literară) să fie compensată de frumusețea subiectului și de bogăția reproducerilor ima gistice. Sigur, nimic definitiv, nimic fără riscul unei subiectivități asumate. Pirați, corsari, bucanieri (se-nchid bocaporții, se ridică ancora, se-ntind pânzele) Ilegalitatea pe mare, comisă cu ajutorul forței și al unui vas echipat pentru acest scop, implică o diferențiere de statut socio-politic : între calitatea de pirat și cea de corsar. Fiindcă acțiunile lor au fost asemănătoare, ei au fost
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și câștiga în lungime), folosea tunurile ca armă principală, dispuse pe puntea principală, dar și dedesubt, uneori pe mai multe rânduri suprapuse, ajungându-se și la 70 de țevi. Tunul naval era așezat pe un afet cu patru roți mici, ancorat în lemnul bordajului, de o parte și de alta, cu parâme și scripeți mici, care să preia reculul și să permită mobilitatea lui, la reîncărcare. Gurile țevilor, scoase afară prin tăieturi pătrate în carenă, numite ambrazuri ori saborduri, erau prevăzute
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
folosit corăbii de mare tonaj, cu trei catarge, mai multe punți și suprastructuri. Între secoleleal XVII-lea și al XIX-lea, epoca de înflorire a pirateriei occidentale, au apărut aceste tipuri de nave mici și mijlocii, foarte fiabile, capabile să ancoreze în ape scăzute, dar să navigheze și în larg, timp îndelungat, suple și elegante, cu 10-15 tunuri, având două catarge și bompres lung, pe care se putea ridica velatură pătrată și triunghiulară. Mai apăreau, uneori, tunuri mici, pivotante, cu bătaie
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
februarie 2007 Mineriadele castei politice Cu opt ani în urmă publicam o carte al cărui titlu este Societatea retro. Acest titlu reflecta ceea ce consideram că este tendința principală a societăți românești: orientarea spre diverse categorii de trecuturi convenabile care își ancorau „vârsta de aur” fie în anii ’70 ai comunismului, fie în perioada interbelică. Din aceste tendințe au rezultat politici ale victimismului. Primul deceniu a fost competiție pentru statutul de victimă privilegiată, fie a tranziției și pe aceasta au câștigat-o
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Râul Adige asemenea unui șarpe uriaș cobora de pe munți umflat și bolborositor. Vechile sale margini, formate din malurile de pământ sau din fundamentele caselor, se străduiau să conțină furia apelor. De-a lungul râului au fost postate numeroase mori plutitoare, ancorate pe pământul neinundat de «greutăți» oscilante (sisteme arcuite). Apa creștea înfricoșător și atingea arcadele podurilor. Ploilor, care continuau să cadă neîntrerupt în Alto Adige, se adăugau acum și ploile spumoase asupra Veronei. Iar apa, nereușind să se scurgă rapid pe sub
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
San Zeno in Monte și s-a oferit să gestioneze o activitate pe contul lui. Voia să inițieze o micuță «Casa Famiglia» pentru băieții mai mari, care își terminau ucenicia la San Zeno in Monte. Dar episcopul, dorind să-l ancoreze mult mai bine în apostolatul parohial, l-a transferat în parohia San Paolo in Campo Marzio (Verona). Acolo a rămas aproape un an. Neliniștit cum era, se simțea închis în ordonata și repetitiva viață parohială. Atunci i-a cerut episcopului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dificil de încadrat și de urmărit în manifestările sale. Cercetările care îi sunt dedicate depășesc în general granițele tradiționale dintre arte, științe umaniste și științe sociale, dat fiind că orice rezultat al creației și al interpretării noastre critice poate fi ancorat, la mai mică sau mai mare distanță, implicit sau explicit, în diverse forme de imaginar. Fenomenul ar fi asemănător întrucâtva cu acel cuvânt miraculos în căutarea căruia poate că încă se mai află urmașii poetului despre care povestea Borges 1
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
funerariilor, ca modalitate de consacrare apoteotică); datorită acestui aspect, ea îndeplinește și o funcție specifică (în continuarea exemplului: cremația atestă și "de-scrie" scoaterea definitivă a corpului mort din rândul formelor vii, din masa "corpului comunitar"). Dintre miturile explicative, puternic ancorate în discursul epic identitar, abordarea rădăcinilor semantice ale imaginarului ne apropie de miturile de origine sau de fondare (în general, a comunităților, a orașelor, a popoarelor sau chiar a națiunilor - precum în cazul Romei și al Constantinopolului). Pe aceeași linie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
colective). În plus, una din constatările revelatorii la care conduce acest parcurs este că semnificația cuvântului nu dispare odată cu obiectul de referință, iar semele nu se pierd în magma vocabularului. Faptul în sine, și anume că simbolismul noțiunii era puternic ancorat în spiritualitatea utilizatorilor (romani), este susținut de menținerea și acomodarea lui la schimbarea de paradigmă declanșată în anul 330. Reflexul de ritualizare pe care îl are gândirea socială a lumii romane se schimbă, în mod substanțial, în reflex de simbolizare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nu rivalizează cu percepția senzorială (Vernant, Figure 23). Viziunea se formează pe baza percepției, pe care, în mod natural, o și îmbogățește. Dimpotrivă, iluzia (înșelăciune) presupune o prezență creată artificial, din cauza unor reflexe sau sentimente care provoacă o dorință puternică, ancorată în imaginație, în absența - póthos, la greci - sau în prezența obiectului dorit - hímeros (Vernant, Figure 24). La întâlnirea dintre semnificațiile cuvintelor care denumesc, într-un fel sau altul, i-materialul, se specializează un vocabular integrat în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
doua, de ordin ontologic, se baza pe distincția, des reluată de antici și atent discutată de ei, între aparență și esență. Imaginea, "reflex" al lumii sensibile, nu ar avea decât o valoare, cea a simplelor sale apariții, pentru că ea se ancorează în impresiile și în percepțiile noastre. Lucru adevărat, ar fi putut spune odată cu ei romanii, dar pe care îl vor integra în cu totul alt mod în gândirea și în practicile lor, acordându-i un rol major în cunoaștere. Pentru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prin apoteoză în zeu; învingător la porțile Romei, la Pons Milvius, Constantin I alege să își clădească propriul oraș, propriul centru al puterii imperiale, nu doar departe de Roma eternă, ci și pe fundamentul vechii civilizații elene, mult mai puternic ancorate în mistere și în contemplare. O coborâre în trecut, o recuperare și a unei gândiri post-platoniciene, care va inspira creștinismul și care va face ca Roma păgână să fie dată uitării; Lethe este Tibrul, Mnēmosyne este Bosforul. Doar spiritul imperial
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
planurile continuitatea dintre sine și lume" (Vernant, Mit și gândire 156), memoria fiind pentru el o modalitate generală și colectivă de (re)cunoaștere; în cazul destinelor excepționale, ea le poate aduce aproape de zei. Platon nu doar "actualizează" mitul memoriei (îl ancorează în realitate), ci îi conferă și o trăsătură distinctivă, rațională (așa cum Plotin a făcut mai târziu cu imaginația, ancorată în inteligibil), dată de căutarea obligatorie a adevărului, a ideilor și de o mult râvnită cunoaștere a principiilor divine. Ținând cont
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
colectivă de (re)cunoaștere; în cazul destinelor excepționale, ea le poate aduce aproape de zei. Platon nu doar "actualizează" mitul memoriei (îl ancorează în realitate), ci îi conferă și o trăsătură distinctivă, rațională (așa cum Plotin a făcut mai târziu cu imaginația, ancorată în inteligibil), dată de căutarea obligatorie a adevărului, a ideilor și de o mult râvnită cunoaștere a principiilor divine. Ținând cont că la Aristotel memoria nu mai este legată intrinsec de gândire, ci de simțuri, și că ea își pierde
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
În secolele VI-IV î.Ch., comunitatea greacă își desăvârșește ceremonialul funerar, iconografia corespunzătoare, aristocratică (stele funerare figurate și koûroi, care îl reprezintă pe defunct într-o scenă memorabilă de viață), literatura omagială, scenografia și simbolismul gloriei. Imaginarul colectiv se ancorează și el în această temă, devenind astfel un model pentru comunitatea romană; aceasta, însă, cu un repertoriu mult mai bogat și mai rafinat, cu o vocație universalistă și o politică a divinizării ce o situează diferit față de cetatea greacă. Roma
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
memoria (apelul la modelele istorice din trecut), noțiune consacrată de retorica romană drept al cincilea element al sistemului retoric, tot astfel cum, la nivel semantic sau simbolic, eikōn întâlnește historia, iar mŷthos, narratio exemplară. Constelația semantică în care s-a ancorat noțiunea imaginarius a generat în cele din urmă un sens aparte pentru acest termen, cu relevanță politico-religioasă, atunci când a ajuns să denumească funus imaginarium, despre care am pomenit încă de la început: componenta ritualică din cadrul procesiunii de înmormântare a împăratului roman
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
îl căutăm prin sondarea "arheologică", ci un anumit sens definitoriu pentru comunitate, nederivat, "realist", apropiat de necesitatea fundamentală de a legitima un trecut și de a avea un simbolism "obiectiv", confirmat de realitate și eficient în viitor. Această obiectivitate era ancorată în regimul vizualului, probant prin sine însuși pentru memoria transmisă posterității. Comunitatea Romei își juca rolul in præsentia, fiind martorul și beneficiarul ceremonialului funerar și al punctului său culminant, arderea pe rug a corpului sau/ și a efigiei de ceară
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
semele și simbolemele glorificării, ale memoriei colective (aici, creștine), menținând în același timp și componenta funerară a sacrificiului (dar ca martiriu apostolic) și primește ideea de penitență asumată de credinciosul aflat în așteptarea judecății și a mântuirii sale. Imaginarul creștin "ancorează" credința, fixează în memoria colectivă imaginile generate de ea, abstracte sau materiale, reprezentările mentale sau vizuale, interpretările și simbolistica practicilor aferente. Colecție de reprezentări ale figurilor tutelare, el este o "procesiune simbolică", dar cu finalitate istorică (date fiind reperele temporale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
istoria / historia, chronos/ tempus. Toate acestea au pregătit, am putea spune, un teren fertil pentru alte semantisme învecinate, precum cel al imaginarului, nu neapărat înrudite lexical, dar care puteau fi aduse în aceleași contexte, datorită temelor comune în care erau ancorate. Tocmai de aceea, este firesc ca o parte din sememele termenilor din aceeași familie lexicală sau de la termeni complet diferiți să-i fi hrănit cuvântului sensul consacrat prin ritual. Relevant este și faptul că astăzi cuvintele din limbile moderne, derivate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]