5,110 matches
-
cu degetul ucidea: un pod Încadrat În monitorul unei bombe inteligente, știrea unei creșteri ori a unei prăbușiri la bursă, dată la toate telejurnalele din lume la aceeași oră. Fotografia unui ostaș care până În clipa aceea era Încă un chip anonim. Pictorul de război a intrat În turn. A aprins felinărașul cu gaz și a rămas o vreme În picioare, neclintit, cu mâinile În buzunare, privind panorama neagră din jurul lui. Lampa nu putea lumina Întreaga frescă uriașă de pe zid, dar, În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și două cartușe goale, abia zvâcnite din chiulasă, imobilizate pe când dădeau roată În văzduh, aurii și strălucitoare În soare. Imaginea nu avea profunzime, nici fundal, nici linii În depărtare, nici nimic altceva decât peretele cu umbre pe post de martori anonimi și triunghiul Închis, echilateral, perfect geometric (precum triunghiul simbolic care, În manualele școlare ale lui Faulques, Îl reprezenta pe Dumnezeu), ale cărui laturi uneau omul rămas În picioare, victima căzută la pământ și pușca, o prelungire a brațului și voinței
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
căruia nici o persoană nu i se poate sustrage. Supraveghere omniprezentă, supraveghere verticală. Verticalitatea fiind aici înțeleasă ca o ierarhie nu numai ontologică, ci și spațială, căci ea îi permite Puterii care domină lumea să vadă fără să fie văzută. Ochi anonim. Ochi transcendental. Ochi superior. Supravegherea divină operează în același fel atât la greci, cât și la creștini. Războinicul Aiax e pedepsit tocmai pentru îndrăzneala de a fi crezut că putea înșela vigilența zeilor, iar tragedia disecă îngrozitoarele torturi ale eroului
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de identitatea conducătorilor, de contextele politice. Există o variabilitate, fără îndoială, dar aceasta nu va conduce niciodată la supravegherea zero. Supravegherea este consubstanțială puterii. Totuși, dacă puterea, mai ales în regimurile totalitare, optează pentru modelul sacru al supravegherii verticale și anonime, cetățenii nu se lasă păcăliți: ei știu că e vorba despre o putere umană, cu nimic diferită ontologic, putere care, și ea, vrea să fie prezentă „pretutindeni și nicăieri”. Dar tocmai această voință de asimilare cu puterea sacră face intolerabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
permite unui singur gardian să supravegheze ansamblul celulelor dispuse circular, și asta fără ca deținuții să-și dea seama 1. Ei știu că gardianul acționează, dar le este imposibil să-l evite și să-l localizeze, căci el e un supraveghetor anonim și omniprezent. Supravegherea penitenciară la Bentham adoptă atributele supravegherii sacre, până-ntr-atât încât ne permite să schimbăm adagiul „lumea e o scenă” cu un altul, hamletian, „lumea e o închisoare”. Supravegherea, atât cea divină, cât și cea laică, este
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Isabella de altfel, nu știe cum stau lucrurile în realitate și, atunci, întrebarea este: ce ar fi mai avantajos - personajul să fie lăsat invizibil sau să fie expus? Un Duce „absent” vede totul, nimic nu-i scapă, aidoma unei puteri anonime care și-a propus să cunoască adevărul oamenilor, să-l testeze și să-l evalueze. Un Duce vizibil nu este oare mult mai neliniștitor decât unul invizibil? Primul se erijează în substitut profan al supravegherii divine, pe când celălalt ar oferi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a intra în dialog cu el. Supravegherea, ca preambul indispensabil al unui schimb... Te informezi înainte să joci, vorbești pe scenă știind cui te adresezi în sală. Scena supraveghează sala pentru a nu avea de-a face cu un partener anonim, ea simte nevoia unei sumare identificări inițiale. Supravegherea va fi întotdeauna o activitate securitară. În 1876, la Bayreuth, Wagner avea să stingă lumina în sala de spectacol și să așeze spectatorii, după modelul grec, „în amfiteatru”. Scena va focaliza privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Savantul olandez pare a ignora că, Înainte de Origen și la acesta, cristologiile bazate pe Logos-Sophia erau răspîndite. Explicația este Însă mult mai simplă: Logosul din TT, ca și Logosul lui Heracleon, nu este altceva decît Logosul Evangheliei lui Ioan. Autorul anonim al TT are În intenție o cît mai mare apropiere de creștinismul majoritar. De aceea, nu ezită să pășească pe terenul unei contradicții În care aveau să se poticnească, ce-i drept, nu numai el, ci și cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de lumea inferioară. Substanța lui este Întunericul, acțiunea lui constă În persecutarea sufletelor divine, care transmigrează dintr-un corp În altul. Valentinienii, al căror sistem, transmis nouă de Ipolit 13, pare a fi mai apropriat de sistemele gnostice pseudoepigrafice și anonime și, după unii, poate chiar mai vechi decît subtilele elaborări ale lui Ptolemeu, Heracleon și Theodot (deși lucrul nu e deloc sigur), nu-și cruță Demiurgul după exemplul sethienilor, ci Îl definesc fără ocolișuri drept „avorton” (ektroma) al Sophiei 14
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
toate acestea, el nu este Vrăjmașul, Diavolul, ca la Carpocrate 16, și nici Tatăl Diavolului, ca la arhonticii lui Epifaniu 17. Numele creatorului lumii este, În cele mai multe dintre cazuri, Ialdabaot. Unii gnostici, cum ar fi arhonticii și un alt grup anonim menționat de Epifaniu 18, preferă să-l numească Sabaot, cel care, În unele texte copte, este pandantul pocăit al Demiurgului (vezi mai jos). Perații 19 lui Ipolit Îl numesc „asasin”, cum se afirmă În Ioan 8:44. În PS, marele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de valentinieni și de alți gnostici, după cum s-a văzut În capitolul precedent. O altă problemă ia naștere din admiterea faptului că Răul e separat de Materie, ceea ce Îl va transforma Într-un principiu suplimentar. O serie de discipoli rămași anonimi și-au dat seama că maestrul lor a multiplicat entitățile mai mult decît era necesar și au criticat această poziție 12. Într-o anumită măsură Marcion se aproprie de medio-platonism, În distincția pe care o face Între cei doi dumnezei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
supraveghează fenomenele meteorologice - vîntul, tunetul, ploaia, grindina și ninsoarea 22, „și porunci pămîntului să dea la iveală toate ființele vii, animalele, copacii și ierburile, și porunci mării să zămislească peștii și #probabil: <porunci> aerului <să producă>## păsările cerului”23. Glosa anonimă adaugă: „Păsările și peștii nu au suflet, animalele nu au nici ele suflet omenesc, dar păsările și peștii primesc ceea ce au de la apă și aer, animalele de la pămînt și de la aer”24. Celelalte izvoare sînt mai puțin precise: Cosma atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al Domniilor eteree, ce au În stăpînire lăcașuri fericite, netulburate de vînt, În Elizeu, dincolo de pustiul Înstelat al cerului 8. „Binecuvîntata” și „măreața Republică” a eonilor, un fel de Pleromă formată În jurul unui Dumnezeu necunoscut, se manifestă printr-un glas anonim, Încuviințînd Înlăturarea despoticului Jupiter. SÎnt evidente analogiile dintre mitul creat de Shelley și mitul gnostic. În ambele cazuri, un tiran ceresc ignorant și neputincios stăpînește Pămîntul; În ambele cazuri, un MÎntuitor trebuie să vină să salveze omenirea și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
arhivele sunt de data asta de acord asupra uneia și aceleiași imagini din versurile lui Aurel Ciurunga devenite populare, despre fluviul care „varsă prin trei guri apă și prin a patra sânge”10. Nu vom găsi, desigur, În arhive mărturia anonimă (a unui fost gardian) care declara pentru un ziar, la ceva timp după Revoluția din decembrie 1989, că sub o stâncă enormă prăbușită Într-o seară de furtună pe șantierul de la Capu Midia au murit douăzeci de deținuți, niciodată Înregistrați
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de vizită, cu un singur cuvânt, scris cu stiloul: „Mulțumiri”. Asta s-a Întâmplat În 1978, după expunerea tabloului său comandat În 1977. A fost singurul mesaj primit din partea familiei Ceaușescu. La sfârșitul lui decembrie 1989, când primea apeluri telefonice anonime ce Îl numeau „unul dintre teroriștii care trag În stradă”, Palade, Înfricoșat, a rupt această carte de vizită prezidențială - un gest pe care Îl regretă acum. În schimb, nu regretă că În toți anii respectivi nu a onorat invitațiile pe
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
condus de același personaj pe care Îl elogiau reprezentările tatălui său. Începând din 22 decembrie 1989 (ziua În care, la ora 12.30, Ceaușeștii au abandonat Într-o manieră tragicomică sediul Comitetului Central), pictorul a fost destinatarul favorit al telefoanelor anonime ce Îl acuzau că a fost „unul din stâlpii ceaușismului”. Pictorul este convins că În ianuarie 1990 figura (alături de Constantin Piliuță, Viorel Mărgineanu, Ion Bitzan, Vladimir șetran etc.) pe o listă neagră alcătuită de câțiva membri ai UAP. El crede
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
integrează cu firească evlavie [...] Respectul înnăscut al răsăriteanului față de grai, privit ca un fapt organic, care-i depășește drepturile de inițiativă, a împiedicat o diferențiere dialectală prea violentă. Abaterile individuale stau în răsăritul nostru sub controlul firesc al unei puteri anonime; ele sunt „păcate” cari nu se pot consuma în slobozenie ca în Apus. Unitatea limbii românești nu e deci o problemă filologică, nici politică, ci o problemă foarte adâncă, de filosofie a culturii și de filosofie a stilurilor de viață
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
care voința omului e prea slabă să o îndrepte, i se pare singura soluție. Totul e acceptat așa cum se prezintă. Niciun orgoliu, nicio ambiție, nicio rezistență. Imaginația și voința nu prefac deloc realitatea înconjurătoare. Idealul său e confundarea în masa anonimă, în colectivitatea absorbantă. Între aceste două tipuri extreme de civilizație, între aceste două interpretări ale existenței, datorită a două structuri structuri deosebite, între creațiunea occidentalului și resemnarea orientalului, se poate găsi o valoare intermediară. Să numim această structură adaptabilitate. Această
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a o subordona unei singure valori, ci prin a echilibra între variate nevoi și obiective, așa cum o cere momentul, prezentul. Spunând că „Viitorul s-a petrecut deja”, celebrul autor arată că istoria ne învață și ne îndrumă acțiunile (celebrul proverb anonim: Cine nu are bătrâni să și-i cumpere). Discuții și exemple Celebrul industriaș Henry Ford a construit în America începutului de secol XX un sistem de producție atât de bine gândit, încât în anul 1918 jumătate din mașinile din America
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
virtuale sub aceeași umbrelă. În acest context, spațiul virtual devine un mediu și un prilej pentru construirea și reconstruirea identității umane: utilizatorul jocurilor denumite MUDs sau MOOs16 se prezintă ca un „personaj” (characteră neunitar, dispersat în rețea, care poate fi anonim ori invizibil sau care poate alege multiple identități cât mai diferite de cele reale. Autoarea stabilește, în primul rând, criteriile și fundamentele pe baza cărora identitatea avatarică poate rezona cu ideile postmoderne. Optând în spațiul virtual pentru o identitate diferită
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în Olt (255). De altfel, lui Aurel Cioran îi declară: „În alte condiții m-aș fi putut întoarce la Rășinari, sau mai bine la Șanta, să mă fac pădurar”. Tot de aici, din eșecul ipostazei sale esențiale, admirația pentru geniile anonime și „ratate” istoric, pe care le invocă adesea, sau contemplația a ceea ce există fără conștiință, în afara istoriei și în afara agitației unui ego. Orice frustrare a eșecului s-a mutat în beția lui. Iată: „Spectacolul mării te îmbogățește mai mult decât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
480). Toate acestea, ca vindecare prin exces rimbaldian al disperării. Totuși, chiar din anii de tinerețe, crede că „În fața splendorii, cugetul e o ineleganță” (637). Ce-i drept, o spune într-o scrisoare către Mircea Zaprațan, unul dintre acele genii anonime de care se lasă inspirat. Continuă: „În condițiile fericirii intră, în primul rând, marea și femeia. Apoi nihilismul”. Tentația anonimatului, ca fugă de istorie și ca instrument al fericirii, este la Cioran semnul tutelar al adevărului. Dacă la începuturi Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
oare ale unui înțelept? Nici gând. Aș vrea să fiu un eliberator” (I, 346). Altundeva, preferă autenticitatea, anonimatului: „N-ar trebui să semnăm ce scrie. Când cauți adevărul, ce importanță are numele? În fond, nu contează decât poezia și gândirea anonimă, creațiile «epocilor sincere», cum au fost numite, de dinaintea literaturii” (I, 92). În fapt, el caută un adevăr care se află dincolo de subiect (ca realitate în sine), dar nu o poate face decât prin intermediul subiectului, prin explorarea propriilor lagune. Vrea să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vorbește despre extazul anonimatului, despre adevărul ființei neștiute. La câteva rânduri de strigătul din fragmentul anterior, își spune: „N-ar trebui să semnăm ceea ce scriem. Când cauți adevărul, ce importanță are numele? În fond, nu contează decât poezia și gândirea anonimă, creațiile «epocilor sincere»” (idem). Chemat la un soi de congres la Hamburg, ezită: „Ideea de a merge acolo, de a întâlni oameni, mai ales, îmi face greață” (II, 10). Mai mult, își reproșează că nu se bucură suficient de inactivitatea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să fie gândit” (idem). Să revenim, însă. Misticii, emulii lui Buddha, urmașii lui Iisus, toți caută pacea. O pace pe care lui Cioran pare să i-o aducă somnul, plictisul sau ploaia. „Prin somn, spune Cioran, ne reintegrăm în curentul anonim al vieții, regăsim o stare de pre-individuație, suntem cum eram înainte de a ne separa de cosmos ca persoane, prin somn, redevenim germen universal” (I, 105). În opoziție, „prin conștiință atentăm la izvoarele noastre. ș...ț Conștiința este principiul otrăvit al
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]