10,938 matches
-
ea permite uneori pare chiar să încurajeze multe interpretări contradictorii. Acesta este unul dintre motivele nesfîrșitelor dezbateri pe marginea acestei cărți. Evident, nu avem de-a face cu un grandios proiect conspirativ; dar ambiguitatea cărții îi permite lui Waltz și apărătorilor săi să pareze criticile prin "mutarea buturilor" pe care acestea le vizează. Atunci cînd criticii ochesc cu mai multă sau mai puțină atenție punctele slabe, răspunsul invariabil al lui Waltz este că nu au înțeles ce vroia el să spună
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
definesc subiectivitatea internațională competentă și care ocupă un spațiu social definit precar" (Ashley 1987: 411). Acest lucru este inevitabil în viziunea romantică a realiștilor, care se văd pe ei înșiși ca angajați într-o luptă pe două fronturi. Ei sînt apărătorii națiunii împotriva violenței inerente relațiilor internaționale, precum și vocea care avertizează împotriva încercărilor de a exporta idealuri interne, fie ele și democratice, într-o sferă unde aplicarea lor ar putea duce la un război nenecesar. Asumpțiile realismului legitimează o comunitate instituită
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care comunicau în limba regională și îi recompensa pe cei care vorbeau corect limba franceză. Una dintre temele clasice ale literaturii franceze este conflictul dintre institutor, misionarul valorilor reprezentate de Republică, adesea un francmason și un ateist militant, și paroh, apărătorul localismului și al Bisericii.42 Puțin ne putem îndoi de faptul că aceste campanii ale statului francez au dat roade din punct de vedere politic în sensul că, până la începutul Primului Război Mondial, cei mai mulți dintre francezi chiar se identificau ca fiind francezi
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
produceau administratori și proiectanți de elită ai statului francez. Acestor elite le erau insuflate noțiunea de unitate și indivizibilitate a Republicii, noțiunea numită de către de Gaulle "la grandeur de la France" (măreția Franței) și erau profund conștienți de poziția lor de apărători ai statului. Într-un fel, este ironic că în această perioadă Franța și-a schimbat statutul de putere mondială, părăsind prima linie a puterilor și alăturându-se celor de mijloc. Aceasta a fost, în parte, o consecință a înfrângerii și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Social). Nu prea există îndoieli că aceste măsuri au avut un impact radical asupra felului în care guvernul local și regional a funcționat în Franța și asupra configurației relațiilor dintre stat și autoritățile locale. Totuși, din punctul de vedere al apărătorilor înfocați ai descentralizării și, mai ales, ai unui regionalism mai pronunțat, reformele nu au ajuns destul de departe, ele fiind de fapt numai un pas important în direcția satisfacerii cererilor lor. Legea din 1982 a fost urmată de o serie de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pozițiile politice naționale. Este sistemul de cumul de mandate (cumul des mandats) pe care, după cum vom vedea într-un capitol următor, guvernul francez nu a reușit să-l reformeze. Acest lucru nu înseamnă ca sistemul francez nu se bucură de apărători. Jacques Ziller, profesor de drept francez, a montat o defensivă curajoasă a sistemului francez și chiar a pretins că Franța nu este singura excepție.14 Totul depinde de perspectiva din care compari lucrurile. Din perspectivă topografică, Olanda și Danemarca sunt
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Țara Bascilor franceză și Charles Santoni din Corsica, de fapt s-au alăturat Partidului Socialist, astfel ajutând la creșterea conștiinței acestuia cu privire la problema regională. O altă apariție importantă în partid a fost liderul PSU, Michel Rocard, care a fost un apărător înflăcărat al "decolonizării" regiunilor.36 În cele din urmă, trebuie menționat și numele lui Gaston Defferre, primar al orașului Marsilia și ministru al Internelor și Descentralizării în timpul primului guvern Mitterrand, care a avut propriul tip de regionalism (de fapt un
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
trei funcții, iar dintre cei departamentali, 92%. Cea mai obișnuită combinație este cea în care se cumulează funcția primarului cu o poziție națională: primarul-deputat sau primarul-senator. Sistemul are proprii critici, incluzând și o majoritate dintre cetățenii de rând18, dar și apărători. Argumentele contra sînt: există un conflict de interese între nivelurile locale și naționale pe care sistemul le inventează; scurtcircuitează procesul de luare a deciziilor și diluează responsabilitățile; împovărează politicienii individuali prea mult; fortifică tendințele oligarhice și izolaționiste din rândul clasei
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
serios asupra autorităților locale, iar 600 dintre acestea au fost anexate. Vezi Stevens, op. cit., p. 169. 13 Vezi J. Cluzel, op. cit., pp. 71-72. 14 Termenul francez cumul des mandats are conotație negativă în rândul publicul francez și din acest motiv apărătorii acestuia au promovat un termen mai neutru "l'exercice simultané des mandats" după cum s-a menționat de către C. Guettier, "Les lois du 5 avril 2000 sur le cumul des mantads électoraux et fonctions electives", Actualité juridique du droit administratif, nr.
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
capitol am insistat pe un aspect ce subliniază din nou nevoia de emancipare a femeii: accesul ei la educație. Considerăm că Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer sunt printre primii scriitori care insistă asupra acestui aspect, erijându-se nu doar în apărători ai principiului feminin, ci și în veritabili pedagogi, preocupați direct și sincer de nevoia unei instrucții feminine. Ultimul capitol, cel mai amplu de altfel, debutează printr-o privire panoramică asupra universurilor diegetice ale celor doi scriitori, încercând să stabilească atmosfera
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
op. cit., p. 428. 96 Priscilla Martin, op. cit., p. 226. 97 Ibidem, p. 227. (trad. n.) 42 bărbat rudimentar și răzbunător, femeia este și ea ignobilă, cioara își pierde frumusețea, capacitatea de a cânta și de a dialoga. Răzeșul este un apărător al femeii, economul un spirit refractar, antifeminist, încheie surprinzând sfaturile mamei referitoare la importanța tăcerii. Penultima povestire din cadrul capodoperei chauceriene aduce în discuție importanța tăcerii, anticipă oarecum sfârșitul istorisirilor. Uneori, claustrarea forțată și privarea de libertate, duce la personajele feminine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
agentul care declanșează evenimentele 113. 113 Herta Perez, Ipostaze ale personajului în roman, Iași, Editura Junimea, 1979, p. IX. 48 IV. Educația personajelor feminine IV. 1. Doi medievali preocupați de instruirea femeii Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer se erijează în apărători ai femeii pe care o consideră nedreptățită de societatea medievală intransigentă, masculină. Sunt, în pofida epocii în care scriu, primii feminiști în adevăratul sens al cuvântului: încearcă să-i ofere femeii un loc al ei, îi atribuie o scriitură (în cazul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Nuova, Divina Comedie). Femeia rămâne izvor de inspirație, forța centripetă spre care se canalizează toate resursele fanteziei masculine. Naratorul este plin de curtoazie, afabil și supus oricărei dorințe ce ar putea fi exprimate de femei, devine un adevărat cavaler și apărător al „preaiubitelor doamne”, pentru care și-ar periclita în ochii contemporanilor chiar și reputația de scriitor, dorește, cu orice preț, să înlăture vocile critice misogine: „Iată, așadar, cinstite doamne, ce vijelii cumplite, ce colți de fiară ascuțiți se abat asupra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
când în când de mine.” 129 Giovanni Boccaccio are intuiția corectă a propriei eternități doar prin intermediul operei sale. Cu toate că Geoffrey Chaucer realizează portrete ușor ironice personajelor feminine din galeria Povestirilor din Canterbury, nu este mai puțin un filogin și un apărător al drepturilor femeii decât Giovanni Boccaccio. Grija pentru acestea devine la fel de plină de compasiune, le instruiește și le înțelege, nu se reține chiar de la promovarea ideii unei lumi guvernate de femei: „și nu vă tot jertfiți neștiutoare/ Ci cârma apucați
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
desfășurată pe fundalul războiului troian. Autorul poate fi privit în Troilus și Cresida, așa cum se întâmpla și în Povestirile din Canterbury, într-o dublă 985 Ibidem, p. 157. 986 Jennifer R. Goodman, art. cit., pp. 420-422. (trad. n.) 266 perspectivă: apărător al femeilor, dar și un misogin temperat, în spiritul tradiției epocii. Încă din secolul al XVI-lea, mai precis în 1513, Gavin Douglas afirma despre părintele literaturii engleze că „el a fost prietenul femeilor” („he (Chaucer) was evir (God wait
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ne-au dat povața asta.”1039 Scriitori analizați sunt umaniști profunzi nu doar pentru că aduc în prim plan condiția umană, dar manifestă o blândă înțelegere față de slăbiciunile acesteia: „Tirană-i pofta n orișice ființă,/ și surghiunește buna cuviință.”1040 Devin apărători ai 1036 Charles A. Owen, op. cit., p. 305. (trad. n.) 1037 Ibidem, p. 306. (trad. n.) 1038 Ibidem. 1039 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 494. 1040 Ibidem, p. 495. 278 cauzei femeii, fie că este virtuoasă și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să intervină providența, unii reduc de-a binelea rolul divinității la nimic (epicureii), În vreme ce alții văd În ea cauza tuturor lucrurilor fără excepție (stoicii), or, aceste două păreri se Îndepărtează deopotrivă de la dreapta și cumpănita măsură”. Astfel că acuzatorii și apărătorii divinației se confundă cu cei care resping sau acceptă Providența. Pentru cei dintâi, problema este limpede: dacă zeii cunosc viitorul Înseamnă că În Univers domnește Fatalitatea și, În consecință, este de prisos să fii Înștiințat asupra viitorului. Dimpotrivă, dacă există
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
impresia că, la vârsta mea, mă laud cu talentul de vorbitor pentru a zgudui din temelii credințe religioase pline de adevăr și de pietate. Voi Încerca Însă să mă justific, aducându-l aici pe Platon ca martor și, totodată, ca apărător. El, Platon, a fost primul filosof care i-a găsit bătrânului Anaxagoras (F) cusurul de a se fi lăsat prea mult prins În mrejele teoriilor despre cauzele naturale 1. El a cercetat mereu și a urmărit cu perseverență diversele funcții
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lansate la data de 1 iunie 2003, la Căminul cultural din Oncești, în cadrul unei manifestări ocazionate de inaugurarea Bibliotecii comunale „Ariton Vraciu”. Comuna Oncești este ca oricare alta din pământul patriei. Trăim în sânul familiilor, alcătuite din fiii acestui pământ, apărători prin secole cu jertfe grele, a ființei și independenței. Din acest leagăn al tradițiilor străbune au apărut generații de făuritori care au schimbat structural fața peisajului onceștean. Acestea mi-au inspirat consemnarea datelor monografice. Am tot adunat material informativ despre
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
capitol am insistat pe un aspect ce subliniază din nou nevoia de emancipare a femeii: accesul ei la educație. Considerăm că Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer sunt printre primii scriitori care insistă asupra acestui aspect, erijându-se nu doar în apărători ai principiului feminin, ci și în veritabili pedagogi, preocupați direct și sincer de nevoia unei instrucții feminine. Ultimul capitol, cel mai amplu de altfel, debutează printr-o privire panoramică asupra universurilor diegetice ale celor doi scriitori, încercând să stabilească atmosfera
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
op. cit., p. 428. 96 Priscilla Martin, op. cit., p. 226. 97 Ibidem, p. 227. (trad. n.) 42 bărbat rudimentar și răzbunător, femeia este și ea ignobilă, cioara își pierde frumusețea, capacitatea de a cânta și de a dialoga. Răzeșul este un apărător al femeii, economul un spirit refractar, antifeminist, încheie surprinzând sfaturile mamei referitoare la importanța tăcerii. Penultima povestire din cadrul capodoperei chauceriene aduce în discuție importanța tăcerii, anticipă oarecum sfârșitul istorisirilor. Uneori, claustrarea forțată și privarea de libertate, duce la personajele feminine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
agentul care declanșează evenimentele 113. 113 Herta Perez, Ipostaze ale personajului în roman, Iași, Editura Junimea, 1979, p. IX. 48 IV. Educația personajelor feminine IV. 1. Doi medievali preocupați de instruirea femeii Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer se erijează în apărători ai femeii pe care o consideră nedreptățită de societatea medievală intransigentă, masculină. Sunt, în pofida epocii în care scriu, primii feminiști în adevăratul sens al cuvântului: încearcă să-i ofere femeii un loc al ei, îi atribuie o scriitură (în cazul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Nuova, Divina Comedie). Femeia rămâne izvor de inspirație, forța centripetă spre care se canalizează toate resursele fanteziei masculine. Naratorul este plin de curtoazie, afabil și supus oricărei dorințe ce ar putea fi exprimate de femei, devine un adevărat cavaler și apărător al „preaiubitelor doamne”, pentru care și-ar periclita în ochii contemporanilor chiar și reputația de scriitor, dorește, cu orice preț, să înlăture vocile critice misogine: „Iată, așadar, cinstite doamne, ce vijelii cumplite, ce colți de fiară ascuțiți se abat asupra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
când în când de mine.” 129 Giovanni Boccaccio are intuiția corectă a propriei eternități doar prin intermediul operei sale. Cu toate că Geoffrey Chaucer realizează portrete ușor ironice personajelor feminine din galeria Povestirilor din Canterbury, nu este mai puțin un filogin și un apărător al drepturilor femeii decât Giovanni Boccaccio. Grija pentru acestea devine la fel de plină de compasiune, le instruiește și le înțelege, nu se reține chiar de la promovarea ideii unei lumi guvernate de femei: „și nu vă tot jertfiți neștiutoare/ Ci cârma apucați
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
desfășurată pe fundalul războiului troian. Autorul poate fi privit în Troilus și Cresida, așa cum se întâmpla și în Povestirile din Canterbury, într-o dublă 985 Ibidem, p. 157. 986 Jennifer R. Goodman, art. cit., pp. 420-422. (trad. n.) 266 perspectivă: apărător al femeilor, dar și un misogin temperat, în spiritul tradiției epocii. Încă din secolul al XVI-lea, mai precis în 1513, Gavin Douglas afirma despre părintele literaturii engleze că „el a fost prietenul femeilor” („he (Chaucer) was evir (God wait
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]