9,963 matches
-
Autorului Dragii mei amici, fârtați, Două vorbe-mi ascultați: Chiar de voi le știți pe toate, Viața în străintate E mai rea decât otrava, Sau ‘năuntru la Jilava, Căci oriunde m-aș afla Și oricâte aș avea, O durere mă apasă, Aia de-o aveam acasă, Dar că-s singurel pe lume, Boală am, de-aia cu spume, Că mereu ceva-mi lipsește Ce aici nu se găsește Și tot plâng și-s necăjit, Viața parcă s-a sfârșit: N-aud
SCRISOARE CĂTRE AMICII DIN ŢARĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346145_a_347474]
-
o stare de anxietate care mă cuprinde mi-e dor de ceva și nu știu exact de ce aș vrea să fac ceva dar nu știu ce dar știu că trupul meu după atingerea ta plânge... COPILĂRIE Șapte ani trecut-au, duerea încă apasă greu. casa părintească și vișinul înalt... au fost și nu mai sunt... Punct! lumea mea incepe-acol în acel ocol de urbe unde suferința și fericirea se-nbină-n amintire! suflet curat, inimă de copil, existență pură... destin MI-E DOR... Mi-e
JURNALUL UNEI FETE CARE RÂDE (POEME) de IOANA CREŢ în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346153_a_347482]
-
Hai să privim cerul! Vei vedea că eu nu te voi părăsi (iubita unui inorog) din nori voi sculpta ultimul drum licornii ne vor primi în lumea lor În cerul tău se află răspunsul îngerilor cenușii ce-mi umbresc privirea apasă umerii crestează spatele Stăm iubite la rand - un rând format din culorile de abur și clipele amanetate Luptăm pe un pământ căruia îi aparținem Atunci de ce fugim de el? PĂMÂNTUL - ETERUL PRIVIT DIN CER Zbuciumul nostru (zadarnic) e doar un
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
dialogul se poartă între văzut și nevăzut. La Bacovia, „pustiul” întotdeauna a creat în vers nemurire și a lărgit orizonturile gândirii dilatând în nemurire existența. Noaptea este „amară” pentru că dorul „tăcuse orice cânt”, întunericul dezvăluie umbre și învinețește gândurile care apasă fruntea poetului-om „în pământ”. În concluzie, termenul „altfel” ne destăinuie existența unui sine necunoscut, poate chiar depărtat de fiindul teluric al celui care este dat să creeze, să lege ideile de cuvânt. București, 19.08.2013 BIBLIOGRAFIE: Caraion, Ion
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
oază culturală, aici desfășurându-se evenimente deosebite organizate de amfitrioana Laura Agapie, care ne aștepta sub magia ceaiului la o seară Nichita. Ploua cu fulgere, ... Ploua infernal /și noi ne iubeam ... sacadat și “În spirit de haiku”: Umbra fructelor verzi/ apasă secunda/ lăsând-o să fugă/ de sub platan/ Dacă timpul ar avea frunze/ ce toamnă! ... O seară de iubire pentru Nichita: Să ne iubim ca florile/ în noi înșine/ ca litere singure/ în interiorul cuvântului./ O, tu, cuvântule,/ sex și matrice/ din
SEARĂ NICHITA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346194_a_347523]
-
fiul meu, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările maicii tale!" (Pilde 1,8) Am ezitat destul de mult până să m-apuc să scriu aceste rânduri. Și în cazul meu, complexul lui Oedip funcționând iremediabil. Totuși, nemaisuportând povara ce mă apasă zi și noapte, vreau să-mi iau această piatră de pe inimă. Păcatul mărturisit este pe jumătate uitat, nu-i așa? Dio răsuflă ușurat, parcă dintrodată o geană de lumină începu să pâlpâie dincolo de noaptea amintirii. Nu cred că tata a
DEŞERTUL DE CATIFEA (50-52) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346219_a_347548]
-
te descarci, să-mi vezi silueta și gândurile în norii jucăuși, gesturile febrile, ascunse după șemineu în jocul luminilor... dar tu cânți pătruns de muzica interioară. Ridic sticla de bere la gură dar simt că ar fi un sacrilegiu, tu apeși pe sunete dulci și rotunde într-o independență totală a aptitudinilor dar într-o dependență fină față de clipa parcursă adineaori. Știu că pentru mine ataci atât de hotărât și invaziv notele care se împrăștie în piscină, învăluindu-mă într-un
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
Cristian Gabriel Groman, dând click aici: https://www.youtube.com/watch?v=WUhIbr-BjXw&list=FL4CnsEp3HgGtiAZVvAIWlyQ&feature=mh lolz ... Tăcerea... de Cristian Gabriel Groman la 11 decembrie 2010 S-a așternut tăcerea și sufletul mi-e gol... Și o durere surda mă apasă... E noapte și doar stelele mă văd... Dar lor, sunt sigur ca puțin le pasă... A fost o vreme când luăm totu-n râs... Și nu-mi pasă de viață, nici de moarte... Acum, simt că mă pedepsește Dumnezeu... Pentru că
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
scrise de Cristian Gabriel Groman, dând click aici:https://www.youtube.com/watch?v=WUhIbr-BjXw&list=FL4CnsEp3HgGtiAZVvAIWlyQ&feature=mh lolz... Tăcerea...de Cristian Gabriel Groman la 11 decembrie 2010S-a așternut tăcerea și sufletul mi-e gol...Și o durere surda mă apasă...E noapte și doar stelele mă văd...Dar lor, sunt sigur ca puțin le pasă...A fost o vreme când luăm totu-n râs...Și nu-mi pasă de viață, nici de moarte...Acum, simt că mă pedepsește Dumnezeu... Pentru că
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
Publicat în: Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Strigând iubirea Zac la margine de râu Zgribulit de-atâta frig, Cu dorul încins la brâu Doar iubirea ta o strig, Strig într-una,obosesc Dorul tare mă apasă, Păsările-n stol sosesc În pădurile de-acasă Vântul bate,bate tare, Șoapte-n taină tot aud Din iubirea asta mare, Hrănită cu rod de dud, Zac la margine de râu, Șoapte de iubire-aud, Cu dorul încins la brâu Adun
STRIGÂND IUBIREA de VALER POPEAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356104_a_357433]
-
apă Să străbatem țara toată. Amândoi suntem aici În ogradă la bunici, Pe unde-o să colindăm Putem numai să visăm. Nechezi vesel, te știu eu Poftă ai de joc mereu. Suntem mici, viața-i frumoasă, Nici o grijă nu ne-apasă. 4.Ziua bună! Bună dimineața soare Te reverși peste ogoare Trezind dintre rămurele Adormite păsărele. Ziuă, bună dimineața! Florilor luminezi fața, Soarele în ziua nouă-și Scaldă razele în rouă. Ziua bună tuturor, Păsări, fluturașilor, Urși și lupi, vulpi și
POEZIE PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356117_a_357446]
-
bătut iarna viscole și ploi, Mai dă din când în când și pe la noi. Mereu mă doare clipa ce se duce, Mi-am răstignit dorințele pe cruce, Uitat-am cântecele mele de acasă Dorul de Tine tot mai mult m-apasă. Căte vise nu mi-au căzut grămadă Și m-ai lovit c-o nevăzută spadă, Mai dă din când în când și pe la noi, Întreabă-ne de griji și de nevoi. Mai lasă-ne la prânzul de minuni, Coboară peste
RUGĂCIUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368823_a_370152]
-
de moarte! Copiii din cartier o știu ca pe un cal breaz și se opreau să sune provocând-o până de curând, când mi-a cerut să pun o mână electronică ce pare foarte reală, la poartă și când ei apasă pe buton, se aude un țipăt lugubru și în același timp mâna îi trage pe neașteptate o palmă năzdrăvanului ce se ține de glume cu mătușa! E de speriat-știu! Dar asta e situația și lumea s-a învățat cu ea
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
Spre Infinit se-nalță pe brațele divine. Cutremurat de rele, Pământul, mereu, geme... Dar, Doamne, ce se-ntâmplă, la mine, Acasă? Tristețea mă doboară, gându-mi poartă doliu Imi văd glia mamă... în genunchi, oftează Lacrima o-neacă, grijile-o apasă! Unde-mi este Țara clădită din Lumină La jocul de noroc a fost pierdută-n van? Acesta-i viitorul firavelor vlăstare O lume otrăvită, coruptă și hapsână? Acolo Sus, din zarea de dincolo de Astre Ne-a fost dată Viața născută
NICI LACRIMA, NICI VERSUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368913_a_370242]
-
ești marele tău noroc, Luptă ,dar fă-o nobil lasă-i loc Adevărului,fii fără echivoc! Ești fascinat de-o lume nouă Dar simți povestea ta că-i dublă, Natura ți-a dat grea povară A unui sentiment ce te apasă. E libertatea care ți-o dorești Și vrei să vezi ce-i dincolo,poftești Să te dezlegi,călătoria-ți simți Ca pe alt destin, ai vrea să-l împlinești! -N-ar fi frumos să evadăm in lumea poeziei? Intreabă Eva, ispitind
ISPITA... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368937_a_370266]
-
în lanțuri, total, ne zbatem, Să aflăm despre lumea-n care trăim, Și să putem comunica, deci să vorbim. Hai, tu, statuie albă și suavă, de Carrara, Să încercăm să uităm total de Niagara, Să rupem grelele lanțuri ce ne apasă, Cu aduceri-aminte de a noastră casă. Referință Bibliografică: O, tu, statuie albă de Carrara / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1904, Anul VI, 18 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
O, TU, STATUIE ALBĂ DE CARRARA de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368979_a_370308]
-
cu un glas extrem de scăzut. - Anul trecut am murit. Medicul l-a luat încetișor și l-a făcut să-i povestească ce se întâmplase. I-a explicat că, după ce murise, plutise în afara corpului său. Vedea, dedesubtul lui, doctorul care îl apăsa pe piept pentru a-i reactiva inima. Sam, aflat în această stare de conștiință modificată, a încercat să-l împiedice pe medic în a-l mai lovi, dar nu a reușit să-i atragă atenția. În acel moment, Sam s-
TANATOLOGIA, O PARA-ŞTIINŢĂ CARE DOVEDEŞTE TINEREŢEA VEŞNICĂ ŞI VIAŢA FĂRĂ DE MOARTE (PARTEA A UNSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368973_a_370302]
-
spune exact la ce tip de violență vom fi expuși, precizându-se durata și gradul ei de intensitate. Nu scap de obsesia că România pare a-și fi propus nu doar să se alinieze la vest, ci să-l depășească, apăsând cu năduf pe pedala civilizației și educației, aproape dădăcindu-ne. Sper numai să nu se-ajungă la o sensibilizare exagerată. Cultură literară, teatrală, muzicală, cinematografică, gastronomică, de stradă, politică, sportivă, medicală, locală; o car, invariabil, cu mine, de-a curmezișul
ROMÂNIA EDUCATIVĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368992_a_370321]
-
tortură (inclusiv o ghilotină), care au fost utilizate în trecutul istoric al orașului, pe teritoriul Gent-ului. După vizitarea exterioară a castelului, am ajuns în centrul orașului încărcat de istorie, de catedrale și cetăți antice, palate și clădiri pe umerii cărora apasă greutatea a sutelor de ani, de când străjuiau malurile canalelor sau centrul orașului. Cert este că Gent este genul de oraș în care te aștepți să iasă cavalerii medievali de dupa colț, cu armuri și săbiile ascuțite și bine lustruite și să
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370757_a_372086]
-
caracter românesc, în care spiritul de corp și al apartenenței de teritoriu și neam să fie conștientizat în masa largă a oștenilor. „Românismul - avea să sublinieze Nicolae Bălcescu - nu se va putea dezvolta și scăpa de atâția vrășmași ce-l apăsa, până când ambele principate (Moldova și Tara Românească) nu vor fi libere și nu vor organiza puterea lor armată”. - Dragă Maria, copilul nostru e tare debil. Mi-e teamă să nu îl pierdem. Mă gândesc să-l botezăm, să nu-l
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
Nu-ț' mai bate capu' acela frumosu' cu ce-o fost, cu ce ... ai fost! Tu ești numai' o rostogolire din ,,roata” trenului ăstuia, care taman pentru femei ca noi o fost conceput ... Zise și nu pentru sine, oacheșa corpolentă, apăsând din două în două silabe și crișcând din măsele ca și cum ar fi fost bărbat în putere și nu o biată femeie. De la locul ei, cu obrazul ascuns în spatele celor cinci degete frumoase și fără inele, cea mai vestită dansatoare a
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați-i secundă pură, să nu îi dați cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați-i secundă pură, să nu îi dați cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați-i secundă pură, să nu îi dați cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
nu va rămâne doar cu fața la apă, nu?! Dacă și pe omul ăsta îl muncește un gând? Are și el un dor? Adică ceva care să-l macine? Ceva serios, nu ca pe mine, timpul... Sigur îl doare ceva. Și-l apasă teribil de-a ieșit tocmai aici pe pod cu părul răvășit, cămașa în neorânduială... Dar bicicleta? Rezemată neglijent de felinar, parc-ar vorbi. Întâi s-ar plânge c-a forțat-o în viteză; apoi s-ar văieta că bagajul adăugat
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]