3,340 matches
-
fiecăreia dintre cele trei secțiuni. Pe fiecare din pagini, un singur cuvânt, TACET. Cu puțin noroc, pot apărea fenomene sonice, neprevăzute de compozitor, care invită audiența să le ia în considerare ca fiind potențial muzicale. După atâta liniște și concentrare, aplauzele sunt, de obicei, furtunoase, dacă autoritatea lui John Cage este recunoscută de public, dar poate fi deschisă jocului întâmplării, fenomenele aleatorii fiind atât de importante pentru acest important anti-compozitor de anti-muzică. Pentru a diminua rolul întâmplării în receptarea acestei opere
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
la pornografie"249. D-l Negoiță contextualizează exemplul lui Ștefan Agopian din romanul Fric. Ar fi putut, desigur, să dea numeroase exemple de autori și de autoare, toți scriind sub stindardul încăpător al postmodernismului, bravând în scatologie și pornografie, în aplauzele criticii și sub încununarea de premii mini-Mango. Dar a ales bine, fiindcă Agopian trece drept un fruntaș al postmodernismului optzecist. Or, după canonul d-lui Negoiță este un "modern", nicicum un postmodern. Să mai luăm în calcul celebra declarare a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fundamentală a 42 noilor construcții de acolo, proiectate de arhitectul N.Ghika Budești și unde „aviatorul român Vlaicu, cu aparatul inventat de dânsul, vine înspre Cetățuia, face mai multe ocoluri în jurul ei și coborându-se din ce în ce mai jos și primind multe aplauze...”. Aceeași Fany Șaraga, vegheată din umbră de soțul său Elias, editează încă două medalii - una ce consemnează împlinirea unei jumătăți de veac de la înființarea Universității și trei sferturi de veac de la înființarea Academiei Mihăilene și alta, în memoria lui Al.
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
românesc din anul de grație 1982. Care se încheie într-un mod absolut tulburător și atunci, și, mai ales, astăzi : pe fondul fiascoului total al festivității de înmânare a diplomelor participanților la croazieră, se aud, pe coloana sonoră, huiduieli, fluierături, aplauze, glasuri tinerești care cântă „Și-altădată, și-altădată/ O s-o facem și mai, și mai lată...”. Presimțirea Revoluției din ’89 țâșnește din ecran. De ce nu a fost interzis acest film, cu mult mai explicit antiregim decât Faleze de nisip sau
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ca film anticeaușist. Dacă în România asta a reușit într- o oarecare măsură, pe plan extern Glissando nu a fost să fie o a doua Căință, filmul parabolico- metaforic antistalinist cu care Tenghiz Abuladze a cules în același an, 1984, aplauzele Occidentului și premiul de regie la Cannes. În schimb, ținta vizată de Daneliuc va fi atinsă, cu mijloace asemănătoare, căzute în desuetudine după colapsul comunismului, de Dan Pița în 1992. Utilizând aceeași metaforă încărcată a hotelului-carceră-ospiciu, imaginile baroce ale lui
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și întorcând lent, ritualic, capul către șoptitorii din stânga și din dreapta lui. Securitatea e și ea întruchipată, de tinerii în combinezoane negre care supraveghează grupul de tovarăși și dinamitează pădurea. Firește că toate acestea au stârnit mici râsete satisfăcute și chiar aplauze în sălile de cinema ale toamnei 1982, deloc pline însă la Concurs. Lumea nu s- a înghesuit să vadă pildele metaforic-antidictatoriale produse de Dan Pița, deși situația socială era deja gravă. Filmul pare, ca și Glissando al lui Daneliuc doi
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
grupele. În partea a treia a jocului se va inversa locul grupelor pentru a reda ordinea descrescătoare a numerelor. Copiii vor răspunde mai întâi prin acțiune, apoi verbalizând și precizând ce grupe s-au schimbat. Răspunsurile corecte sunt apreciate prin aplauzele copiilor. Evaluarea activității: se fixează tema jocului; se repetă numerația în ordine crescătoare și descrescătoare, de fiecare copil din grupă, ceilalți trebuind să urmărească cu atenție și când sesizează o greșeală să ciocănească cu degetul în măsuțe. Modelele ilustrative ale
ACTIVITATI MATEMATICE. by Elena CODREANU,Mariana BAHNARIU () [Corola-publishinghouse/Science/84376_a_85701]
-
formal distinct care pune în evidență centre de interes narativ inedite în imagine, ritmul nu este încă un concept consacrat în teoria picturii. El este preluat din teoria muzicii, unde ritmul se referă la: „strictețea valorilor temporale marcată prin numărare, aplauze insistente sau bătaia din picior care solicită percepția umană uneori până la limita iritării” sau la: „devierea intenționată de la monotonia normelor...la atingerea libertății nonmecanice, non-metronomice de dincolo de aparatul de măsură”. Ritmul este înțeles, în general, în sensul: „derivării lui din
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
aducem servicii orchestrei unde vom fi repartizați și muzicii românești. 119 DOINA MELINTE: Îmi lipsește doar Coronița de Mălin Doina Melinte, iată vă din nou acasă, în fața entuziastului public băcăuan, care, ca și după victoria de la Haga, vă răsfață cu aplauzele sale generoase. Cum vă simțiți în ipostaza de dublă campioană mondială? N-aș putea să afirm că am o stare specială, deși, judecând după amploarea acestei festivități organizate la Sala Sporturilor, cred mai degrabă că abia acum sunt cu adevărat
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
aducem servicii orchestrei unde vom fi repartizați și muzicii românești. 119 DOINA MELINTE: Îmi lipsește doar Coronița de Mălin Doina Melinte, iată vă din nou acasă, în fața entuziastului public băcăuan, care, ca și după victoria de la Haga, vă răsfață cu aplauzele sale generoase. Cum vă simțiți în ipostaza de dublă campioană mondială? N-aș putea să afirm că am o stare specială, deși, judecând după amploarea acestei festivități organizate la Sala Sporturilor, cred mai degrabă că abia acum sunt cu adevărat
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
un vienez, fiind o alegorie a vieții. Piesa pe care am vizionat-o a fost Iașii în carnaval. Piesa a adunat trei generații de actori care ne- au încântat în cel mai plăcut mod, munca lor fiind răsplătită îndelung de aplauzele spectatorilor. Nu m-an gândit că scena unui teatru poate fi atât de încăpătoare. La un moment dat se aflau pe scena toți actorii (în jur de 30), două căruțe ca decor și Fanfara de la Chetriș. Vizionarea acestei piese a
Sfera by Briciu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93592]
-
anunță la răspuns. Cu timpul, devin mici vedete, imaginea prinde contur: „Copilul începe să fie considerat foarte capabil în general. Dar, la școală, copilul care a recitat frumos la grădiniță poate să întâmpine dificultăți la gramatică, cel ce a cucerit aplauze la dans, nu le poate cuceri la matematică. Așa apare discordanța între imaginea pe care și- au format-o părinții despre elev și randamentul său școlar” (Radulian, 1980, p.181)). În acest caz, părinții îl constrâng pe elev la o
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
Ruinele Colosseumului sunt vestigii sfinte pentru cei care le vizitează și-și aduc aminte de creștinii care au pierit acolo sfâșiați de fiarele sălbatice, pentru că n-au voit să renunțe la credința în Hristos. În ziua inaugurării împăratul spuse în aplauzele mulțimii: Ne-am adunat aici, ca să inaugurăm Colosseumul. Facă zeii ca el să fie plin de glorie! Ziua de azi este o zi de sărbătoare în cinstea arhitectului care l-a construit și căruia trebuie să-i arăt recunoștința mea
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
din curiozitate sau din speranța de a cunoaște satisfacția publică cu ajutorul lor, unii chiar pentru a avea posibilitatea de a înfățișa în public visele lor nerealizabile care nu se întemeiază pe nimic: le este sete de emoția succesului și de aplauze lucruri cu care noi nu suntem niciodată zgârciți. Noi le dăm acest succes spre a ne folosi de mulțumirea de sine care rezultă din el și mulțumită căreia oamenii primesc sugestiile noastre fără să se ferească, fiind convinși că ei
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
creștini într-o naivitate inconștientă, cu condiția de a-i face să fie mulțumiți de ei înșiși, și în același timp cât este de ușor de a-i descuraja prin cel mai mic insucces, fie chiar și numai prin curmarea aplauzelor, și cum pot fi readuși la o supunere slugarnică pentru a obține un nou succes... În aceeași măsură, în care ai noștri disprețuiesc succesul numai spre a face să reușească proiectele lor, în aceeași măsură creștinii sunt în stare să
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
pune piatră fundamentală a noilor construcții de acolo, proiectate de arhitectul N.Ghika-Budesti și unde „aviatorul român Vlaicu, cu aparatul inventat de dânsul, vine înspre Cetățuia, face mai multe ocoluri în jurul ei și coborându-se din ce in ce mai jos și primind multe aplauze...”{\cîte 53}. Aceeași Fany Saraga, vegheata din umbră de soțul său Elias, editează încă două medalii - una ce consemnează împlinirea unei jumătăți de veac de la înființarea Universității și trei sferturi de veac de la înființarea Academiei Mihăilene și alta, în memoria
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
A inițiat și o serie de cărți de colorat avându-l ca protagonist pe Moș Bărbuță, situat în diverse spații de peregrinare (la Zoo, la Polul Nord, în cosmos). Z. este și epigramist, atât pentru cei mici, precum în Pauze cu aplauze (1982), cât și pentru cei mari, ca în Ace la purtător (2002). De asemenea, a realizat, singur sau în colaborare, o ediție Cincinat Pavelescu, Versuri, epigrame, amintiri, corespondență (1972), câteva antologii tematice: Epigramiști cu sau fără voia lor (1983), Antologia
ZARAFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
București, 1978; Trenul alfabetului, București, 1979; Ținte cu învățăminte. Epigrame și catrene școlare (în colaborare cu Giuseppe Navarra), București, 1979; De la cucurigu la tic-tac, București, 1981; Desenăm, zugrăvim, învățăm ca să muncim (în colaborare cu Stela Crețu), Iași, 1982; Pauze cu aplauze, cu ilustrații de Matty, București, 1982; Dialog fără catalog, București, 1985; Umor pe ogor (în colaborare cu D. C. Mazilu), București, 1986; Căluțul de ciocolată, Iași, 1989; Mac, de la margine de lac, București, 1990; Ace la purtător, București, 2002. Ediții
ZARAFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
1970-2001), Ploiești, 2002 (în colaborare cu George Corbu și Valerian Lică). Traduceri: Agnija L. Barto, Jucării, București, 1983 (în colaborare cu C. Ionescu). Repere bibliografice: Piru, Varia, II, 222; Laurențiu Ulici, Epigrame școlare, RL, 1975, 23; Simion Bărbulescu, „Pauze cu aplauze”, CNT, 1982, 34; Șerban Cioculescu, „Epigramiști cu sau fără voia lor”, „Urzica”, 1984, 705; Alexandru Adam, Invitație la... râs, O, 1987, 26; Emil Șain, „Umor pe ogor”, O, 1987, 47; Cândroveanu, Lit. rom., 225-227; Tudor Cristea, „Căluțul de ciocolată”, ARG
ZARAFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
din față, un râs ciudat și prost plasat, șușotelile vecinei din dreapta, care cocheta cu soțul, ghinionul de a fi prins niște locuri periferice și la mare distanță de scenă (greșeală pe care n-am să o mai fac), ropotele de aplauze care distrugeau fluența replicilor etc. Cum orașul este mic, piesele de teatru sunt (și) niște evenimente mediatice. E preferabil ca lumea să te vadă, iar pentru aceasta cel mai bine este să intri în sală printre ultimii, pentru ca toată lumea bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
strânse la gură, ori niște linii punctate, ori strângându-se într-un fel de portal spre alte dimensiuni. Nu mai aveai nevoie de hașiș sau meditații. Pe urmă a început și filmul, ale cărui prime secvențe au fost întâmpinate cu aplauze, la fel și primele pauze dintre acte. N-au plecat decât câteva cupluri trecute de 50 de ani, convinse repede că, deși toată lumea din oraș, indiferent de vârstă, aștepta Transformers ca pe nu știu ce, nu e mare lucru de el. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
sută de bilete. Lumânări aprinse lângă pian. Noaptea coboară peste muzică și peste respirațiile întretăiate. Un fluture se agită bezmetic. Începe să plouă furios și fulgerele-l fac pe Vincent să cânte cu privirile spre cer. Zeci de minute de aplauze frenetice și un tunet ce cade ca o sentință după ultimul acord. A night to remember. Trenul te poartă înapoi cu bucăți de suflet lipsă. Ca și cum am sta întinși în iarbă și-am vorbi despre îngeri Acesta trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
este mai puțin călduros în privința rezultatelor colaborării lor. În epocă, lucrurile au stat câteodată altfel și Strauss însuși amintește anecdotic istoria premierei Cavalerului rozelor la Scala din Milano: „La sfârșitul actului al doilea a izbucnit deodată un vacarm de neînchipuit. Aplauze deloc, în schimb fluierături, urlete venind de la galerie... protestau împotriva autorului lui Salomé, care s-a «coborât» până la a compune o operă atât de frivolă. Când scandalul s-a liniștit, m-am urcat pe scenă și am întrebat publicul de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
transformat de Jethro Tull, iar Bernstein e mixat cu Jimi Hendrix și chiar și cu o bucată din genericul de la Dallas. „Totul e Jethro-Tull-izat!“, strigă un tip, încântat la culme. Fiecare cotitură muzicală e primită cu hohote de râs și aplauze cu mâinile ridicate deasupra capetelor. „Vino și aici!“ Bis-ul este cerut aproape cu furie, iar Anderson, pitit după scenă, se întoarce în forță. Apoi, Jethro Tull pleacă în spatele scenei, la cabine. Zeci de fani îi așteaptă, fâlfâind afișe pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Mungiu. Filmul a deschis vineri, 1 iunie, TIFF-ul clujean, într-o sală de cinema de 1.000 de locuri, în care alte 400 de persoane au stat în picioare sau pe jos, pe scări. La final, minute întregi de aplauze au confirmat o performanță cinematografică pe care ne-o doream de mult, dar în care nu credeam foarte tare. 432 (titlul prescurtat) nu e încă un film despre comunism, pentru simplul motiv că perioada respectivă e doar decor, prim-planul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]