5,949 matches
-
Câte au fost, o plachetă elegantă, ilustrată de J.Al. Steriadi și Al. Satmari. C. scrie o poezie intimistă, cu vădite accente neoanacreontice. Afectând naivitatea, alegând o tonalitate jucăușă, câteodată ușor ironică, autoarea reface senzual, cu insistențe indiscrete, scenariul unui aprins joc de-a dragostea. Prin acordurile ei de romanță, această poezie cu articulații fragile se înrudește frapant cu versurile lui Gheorghe din Moldova. SCRIERI: Câte au fost, cu desene de J. Al. Steriadi și Al. Satmari, București, 1916. Repere bibliografice
CORNELIA DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286425_a_287754]
-
roade („Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei./ Dumnezeiește.”) transcriu un rit al sacralizării existenței: integrarea în ciclurile unei vitalități cosmice, fără moarte (Înviere, Dragoste, Căsnicie, Har). Mesageri îi sunt buruienile „cu fir aprins”, lăcusta, pământul, toate cele ce, fără glas, mărturisesc prezența lui Dumnezeu în creația sa (A venit, Denie, Urare). Simpatia argheziană pentru universul vegetal și animal intră și în jocul, cu sugestii satirice, în cheia căruia e scris ciclul Hore. Gluma
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
inimii, București 1960; Materia și visele, București, 1961; Culorile toamnei, București, 1962; Mărul de lângă drum, pref. G. Ivașcu, București, 1962; Întoarcerea, București, 1962; Poezii, București, 1962; Pe coardele timpului, București, 1963; Dispariția unui om de rând, București, 1963; Cu faruri aprinse, București, 1964; Colți de stâncă, București, 1965; Zi de zi, București, 1965; Poezii, București, 1966; Alte drumuri, București, 1967; Mozaic, București, 1968; Inima-n zale, București, 1969; Poezii. 1938-1968, București, 1969; Lumini crepusculare, București, 1970; Etape, Cluj, 1971; Explozie înăbușită
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
de Foc”, care își are locul în inimă. Cealaltă este „mintea voinței” sau „mintea de Apă”, care se găsește în cap. Asemenea focului, mintea emoțiilor este volatilă, fierbinte și imprevizibilă, cu tendința de a scăpa cu ușurință de sub control și aprinsă repede de vântul stimulilor exteriori. Dimpotrivă, mintea voinței este asemenea apei - limpede, rece, calmă și stabilă, capabilă să reflecte „tot ceea ce se află sub Cer” fără să își tulbure propria natură. În timp ce mintea de Foc este direct legată de cele
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
luminii care poate fi folosit pentru intensificarea și echilibrarea energiilor implicate în sănătatea umană. De exemplu, dezechilibrele dobândite sau cele constituționale între yin și yang pot fi corectate, cel puțin parțial, prin utilizarea energiei culorilor. Persoanele care au o constituție aprinsă, excesiv de activă, de tip yang, pot contribui la reechilibrarea sistemelor lor purtând haine în culori yin, cum ar fi albastru, negru și argintiu, ce au efecte răcoritoare, de calmare, și folosind aceste culori pentru lenjeria de pat, pentru mobilier, bijuterii
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
ceva nou, necunoscut. Charlotte întindea mâinile spre firicelul pe care mama ei i-l turna încet pe umeri și pe spate, dintr-o găleată mică de aramă. În întunericul odăii luminate doar de flacăra scăzută a unei așchii de lemn aprinse, picăturile calde aduceau cu rășina de pin. Îi gâdilau nespus de plăcut trupul, pe care Charlotte îl freca cu un bulgăre de lut albastru. Săpunul nu mai era decât o vagă amintire. - Ai slăbit mult, a spus Albertine foarte încet
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lăsa să se vadă grosimea verzuie a gheții. Îmi imaginam un pește care, la capătul unui tunel îngust, uneori lung de un metru, se apropia prudent de momeală... Bibani cu spatele dungat, știuci pestrițe, babuște cu coada de un roșu aprins se iveau din copcă și, desprinse de cârlig, cădeau în zăpadă. După câteva zvâcniri, trupurile le înțepeneau, înghețate de vântul tăios. Șira spinării li se acoperea cu cristale, asemenea unor diademe fabuloase. Vorbeam puțin. Liniștea adâncă a câmpiei înzăpezite, cerul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
măruntă, stăruitoare. M-am ridicat. Vocea liniștitoare tăcuse. Capul parcă îmi era înfășurat într-un nor de vată fierbinte, am ocolit un trecător care mergea ținând de mână o fetiță. Mi-era teamă să nu sperii copilul cu fața mea aprinsă, cu frisoanele de frig care mă zgâlțâiau... Și, vrând să traversez strada, m-am împiedicat de marginea unui trotuar și am dat din mâini ca un dansator pe sârmă. O mașină a frânat, evitându-mă în ultima clipă. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
coasele și topoarele, gata de apărare. Pretutindeni s-auzeau țipetele copiilor și-ale femeilor: Tătarii!...vin tătarii!.. Și băteau mai tare III Tătarii năvăleau Într-o trâmbă lungă, și-n urma lor colburile urcau până-n Înălțimi, amestecate cu fumurile satelor aprinse. Cum au ajuns sub stejarul din Borzești, hanul năvălitorilor l-a zărit printre ramuri pe Mitruț , aproape mort de spaimă. Ce-i facem copilului din stejar? a Întrebat un ataman. Tragem În el cu săgețile ? Nu ! a răspuns hanul. Dacă
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
falnic tronul său. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre ca focul sub cenușă ce încă nu s-a stins. Boierii lui, brazi falnici, deși-nvechiți de vreme, Semnau cu zile albe de glorii și rezbele,... Zile-albe însă stinse, ce se uitau din noianul lor La
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tronul [său]. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. [2Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, ]2 În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre de-un foc încă nestins. [2Boierii lui, brazi falnici, deși-nvechiți de vreme, Erau ca zile albe de glorii și rezbele, Zili albe însă stinse ce, din trecutul lor, Priveau la acel soare ce le-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lume, din stea în stea. Seninul gândurilor tale face noaptea de tremură, fuge și părăsește pământul pentru eternitate. 2257 De te-ar face Dumnezeu lună, noaptea, înamorată de fața ta, ar sta în eternitate pe pământ. Noaptea, înamorată de luna aprinsă, se grăbește a o urma pe cealaltă hemisferă. 2254 Daca ființele noastre atomizate se vor uita, daca în viitorurile noastre tu vei fi nour de aur și eu aer, tânăr, cald, voluptos, - tu te vei oglindi în mare și eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suflet nu are esistință, lumea fără Eu nu are esistință. 5 2258 a {EminescuOpVIII 255} 6 2257 Zeea-morții: al mormintelor amin, zeea pământurilor și a stelelor stinse, Zeea neființei // sau a ființei fără cunoștiință. Zeea-viață: albă și zâmbitoare, zeea stelelor aprinse, a pământurilor împopulate, a valurilor proaspete și repezi, a munților plini de turme, păstori și cântece. Zeea-nimic: zeea pustiurilor fără adânc și fără înălțime, fără lumină. 7 2254 De ce-ascunse amicei sale luni întregi? Că lipsea legământul de sânge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îi pun cununa în mână, voi s-aprind luminarea, luna aruncă o rază palidă în cămăruța întunecoasă: O, Doamne! mamă, ce ești așa de palidă, mâna ta înlemnită... rece, așteaptă... îndată fac foc, aprind lumină... (pauză) Am făcut foc, am aprins lumină, dar cununa mea o ținea - o mână moartă. (stă pe gânduri, apasă cununa pe buzele sale, trece. mâna peste ochi, aruncă cununa pe masă. ) Mergi, mergi! îmi faci inima așa de grea, așa de posomorâtă. 2v SCENA II HISTRIO
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mare, scări la intrarea ei, deasupra ușei o lampă aprinsă cu inscripția "Astăzi spectacol"; într-o parte a ușei o tablă neagră pe care e lipit un afiș de teatru. în partea stângă, cam în avanscenă, stă sub o lampă aprinsă o bancă de piatră. Decorație de iarnă. Mai mulți domni vin dindărătul casei, din dreapta, și trec scena; acestora li urmează un ofițer cu un om în vorbă. ) {EminescuOpVIII 436} SCENA IX OFIȚERUL Par excellence! Parole d'honneur! De nebunie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e străin. SCENA X PRECEDENȚII. HISTRIO (vine înfășurat în manta și șade pe banca de piatră) [HISTRIO] Neciodată nu mi-a părut drumul așa de lung până aci... și, pe când bietele mele picioare se munceau așa de rău mintea mea aprinsă alerga iute înaintea lor, ceea [ce] mă făcea să simt și mai mult neputința mea. Așa ne schimbăm noi oamenii. Cât sîntem juni picioarele aleargă înaintea capului și de multe pasuri neprecugetate trebuie să ne căim. Dar când îmbătrînim, atunci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe Styx că vine viu și-ntreg în a mea mână, Iar nevasta fericită înota în bucurie. Dar cât timp? A doua zi chiar nici măcar voia să știe De-acel sclav căci a ei toană trecătoare-o părăsise, Iar dorințele aprinse i-au zburat ca niște vise... {EminescuOpVIII 446} E-o curată nerozie... Bine crede cine spune Că feeile mai toate sânt deșerte ori nebune BOMILKAR Să mă ierți însă povestea e din cale-afară lungă, De vei toarce-o mai departe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oricât de mic și poate nensemnat să mă arăt, Totuși nici un om nu are dreptul de-a mă umili. LAIS Da, voi asculta, stăpâne. CHALKIDIAS Asculta? Stăpîn? Nu fii Supărată. Da, mânia mi-e ridiculă de tot, Sunt un cap aprins, în margini a mă ține nu mă pot. Și apoi - pe lângă toate - când e vorba ca să mori Nervii ne slăbesc cu totul și prin ei ne trec fiori... Iartă dară.... LAIS Da, stăpâne. {EminescuOpVIII 464} CHALKIDIAS Iartă asprele cuvinte Și-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
internă creștea, era ca și când îmi spânzura o spadă goală de-un fir de păr deasupra capului; luminările părea a arde mai întunecat, bumbul alb de la regele meu părea palid ca laptele, pe când figurele purpurii a lui Caldero, luminoase ca cărbunii aprinși, străluceau de o lumină internă. - Șac, zise el încet, șac, domnule conte, repetă el mai tare. Însă eu stam nemișcat și căutam cu ochii întunecați asupra figurelor. Îmi părea că un demon stă la spatele mele și pusese mâna pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
8.3. Proprietăți fizico-chimice ale sângelui Culoarea roșie a sângelui este conferită de prezența hemoglobinei la nivelul hematiilor; mai precis, de starea sa chimică. Legarea oxigenului de hemoglobină conduce la formarea unui compus labil numit oxihemoglobină care conferă culoarea roșu aprins a sângelui arterial. Sângele venos, unde cantitatea de oxigen legată de hemoglobină este mică, are o culoare roșu închis. Deci diferențele de saturație în oxigen a hemoglobinei explică diferențele de culoare ale sângelui. Densitatea sângelui, foarte apropiată de a apei
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
se dete scurt si cuprinzător {EminescuOpXIV 81} tor o rezoluție negativă. Aceasta-i duru în suflet pe cei doi solicitatori, care se văzură nu numai umiliți în mândria lor națională, ci chiar desprețuiți cu fudulie. Deci începură a face imputări aprinse, ba chiar amenințări serioase că-ndată după întoarcerea lor ei înșii vor conlucra ca să ridice răscoală. Mai cu samă Asan, om din fire îndrăzneț și pornit, clocoti la Curte așa de tare și dete frâu așa de-n dragă voie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i subordină lui provinciile bisericești din Bulgaria și Vlahia. Campania lui Ioannițiu spre Adrianopoie și biruința lui. În așa chip se-ndeplini în statul româno-bulgar odioasa uniune cu Roma; neamul Asanizilor fu ridicat la rangul recunoscutelor dinastii regale ale Europei, aprinsa ambiție a setosului de fapte Ioannițiu fu mulțămită. Nu ținu mult însă acest raport de supunere și atârnare către Roma, căci nu mai departe decât în anul următor spiritul întreprinzător al regelui Ioannițiu nu se putu împrotivi ispitelor războinice, din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dete de soție pe fiica sa nelegitimă, Eufrosina, și-l înduplecă de-a irumpe în țara regelui româno-bulgar îndată ce acesta ar porni război în contra împărăției romeice. Grija de tătari precovârși la regele Constantin și reținu de nevoie brațul său mânios. Aprinse certe unioniste și încercări neizbutite de uniune. Pe lângă alte neînțelegeri și necazuri mai veni spinoasa întrebare a uniunei bisericești care, mai mult decât totdeauna, i se părea Curții bizantine foarte cu cale, ba chiar neapărată din motive politice și pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unor strălucite averi căsătorindu-se cu Encone, fiica adoptivă și moștenitoarea declarată a unui negustor din stare mai de jos, dar foarte bogat, anume Pantaleon, care fiică fusese botezată de Eufrosina, soția lui Nogas, încît astfel Sfentislav puse în serviciul aprinsei sale ambiții mijloace corespunzătoare pentru îndeplinirea ei. Astfel își cumpără multe voturi între bulgari, se uni cu Tzacas, pe care-l recunoscu {EminescuOpXIV 146} de suveran al său și împreună cu dânsul puse mâna pe capitala Tîrnova. Câtăva vreme el nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să se restabilească o pierdută stare paradiziacă : omul înțelege graiul animalelor, i se împlinește orice dorință și, mai ales, se reface comuniunea primordială cu divinitatea. Când „cerurile se deschid”, pe de o parte, oamenii pot să vadă „mese întinse, lumânări aprinse” (8, p. 65) și pe „Dumnezeu umblând pe cer” (29, p. 345), iar pe de altă parte, Dumnezeu cu toată suita sa de îngeri și sfinți „se uită pe pământ” (8, p. 64) și „asupra făpturii lui de pe pământ” (29
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]