2,860 matches
-
interesul lor, ajutîndu-i astfel pe aceștia fără să-și dea seama, să obțină drepturi care de fapt i s-ar fi cuvenit lui. Înțelepciunea populară a descris sugestiv situația prin proverbul pe care Îl cunoaștem cu toții atît de bine: boii ară și caii mănîncă! Când omul valoros va Încerca Într-un tîrziu să cîștige ceea ce de drept i se cuvine, cei care au reușit un timp ca din interes sau invidie să-l mențină la un anumit nivel, vor depune toate
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Om ca țiganul. El își dă și sufletul dacă cineva se află în nevoie. Țiganul oricât de necăjit ar fi nu plânge. El a știut întotdeauna să-și pună toate durerile vieții lui aspre în cântec. Moșii noștri nu au arat pământuri, n-au semănat ogoare, dar așa cum Mai Marele Lumii a avut grijă de păsările și animalele lui fără adăpost și hrană, tot așa s-a îngrijit și de bunii și străbunii noștri ca să nu li se piardă prin timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Eu cu colegul meu am rămas ca de obicei la brigadă. A doua zi era duminică și ne pomenim la vagon cu un bărbat care ne-a spus că este președintele întovărășirii agricole din satul Soloneț și că are de arat vreo trei hectare de teren aflat între șoseaua care vine de la Iași, înainte de intrare în Bivolari. Terenul se afla între șosea și fâșia de frontieră aflată chiar pe malul Prutului. Noi i-am spus că putem să-i arăm terenul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de arat vreo trei hectare de teren aflat între șoseaua care vine de la Iași, înainte de intrare în Bivolari. Terenul se afla între șosea și fâșia de frontieră aflată chiar pe malul Prutului. Noi i-am spus că putem să-i arăm terenul, dar cu o condiție: să ne dea de mâncare, deoarece eram lihniți de foame. Omul a spus că nui nicio problemă. Am pornit tractoarele și împreună cu președintele întovărășirii ne-am dus la locul unde trebuia să arăm. Am tras
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să-i arăm terenul, dar cu o condiție: să ne dea de mâncare, deoarece eram lihniți de foame. Omul a spus că nui nicio problemă. Am pornit tractoarele și împreună cu președintele întovărășirii ne-am dus la locul unde trebuia să arăm. Am tras de față cu el câte o brazdă, după care el s-a dus să ne aducă de mâncare. S-a întors cam după o oră și ceva cu o mămăligă cu brânză de oaie și cu o jumătate
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ceva cu o mămăligă cu brânză de oaie și cu o jumătate de litru de țuică. Am mâncat pe săturate și am băut toată țuica. El a plecat, spunând că va reveni peste vreo trei ore să vadă cum am arat. Lotul acela de teren avea cam vreo 500 de metri lungime și așa cum ți-am spus era cuprins între șosea și fâșia grănicerilor. Colegul meu avea tractorul la capătul brazdei, în față, eu eram cu tractorul abia intrat pe brazdă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
după nici un criteriu numeric sau alfabetic și nici nu a înregistrat vreodată dosarele, așa cum se obișnuiește, pe nume, ani sau cazuri. După pensionarea sa, nimeni n-a mai putut găsi vreun dosar de care era nevoie și arhivarii nou angajați arau concediați rând pe rând. în câteva luni toată lumea a înțeles că arhiva a devenit inutilizabilă. Dosarele au fost date la topit, iar enorma hală de la subsol a fost transformată de municipalitate într-o anexă a morgii, unde erau spălate, bărbierite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Mă aflam în vacanță și afară era cald și soare, nici un pic de zăpadă, pământul era ca în anotimpul primăverii. Tata a scos plugul, boii și grâu de sămânță tratat de el cu sulfat de cupru și a pornit să are și să semene un lot de o jumătate de hectar din apropierea satului. Era un pământ puțin nisipos, fierul plugului mușca spornic brazde care încorporau sămânța în speranța unui rod pe măsură. Unii gospodari comentau cu neîncredere gestul tatei de a
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
înmormântare, numărul coroanelor, fastul ceremoniei, sunt elemente considerate relevante pentru valoarea unei existențe stinse; ele indică conexiunile, altfel invizibile, ale acestei existențe cu ceilalți; reprezintă un altfel de indicator al intersubiectivității. Pentru a-ți demonstra tovărășia cu Spiritul trebuie să arați asta cumva: într-o argumentare, o intervenție, o vorbă de duh, în scris etc. Cum lucrul cel mai greu de recunoscut este lipsa oricărei legături cu el (paradoxul e că pentru a-i descoperi absența trebuie să-l ai; sau
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
hrănindu-se laolaltă cu ierburile și scaieții din seva dulce pe care i-o oferea pământul. După aceste experiențe trăite pe propria sa piele, masterandul Lawrence a tras concluzia că Iisus spusese adevărul... Păsările cerului nu săpau și nici nu arau. Și nici nu-și adunau grâne În hambare. După cum nu munceau nici crinii sălbatici de pe câmp... Da, Învățătura lui Pavel Îndreptase lumea pe calea rătăcirii. Vrabia, zicea Oliver, nu-și făcea hambare cu grâu fiindcă În gușa ei nu Încăpeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al tainei cercai? Sub verdele lumilor plai Arai o lumină mioapă. MOD Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid La gama turlelor acelor locuri, Întreci orașul pietrei, limpezit De roua harului arzând pe blocuri, O ceasuri verticale, frunți tîrzii! Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două; Iar sufletul impur, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Uite ce spun înalții slujbași domnești în anafora către vodă din 25 aprilie 1777: „Locman gerahul, pre jaloba lui ce-au dat la mărie ta, au arătat cum că aice în Iași între Ulița Mari și între Ulița Strîmbă, elu ari niște casă cumpărate de la răposatul Iordachi Costachi visternic cu zapis de cumpărătură și cu alti scrisori vechi...Și pe locul casilor sali din fați dinspre Ulița Mari, de la o veme, s-au făcut tractirul și alti dugheni cari stăpînesc acum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mie moșie Hărpășești cu toate scrisorile ei”. Păi tu credeai că este așa ușor să administrezi o moșie din care să scoți o brumă de „bucate”? Ferească Sfântul! D-apoi acolo-i soare, mai și plouă, suflă vântul, trebuie să ari, să semeni, să prășești, să seceri și să aduci recolta la hambare...Pe când o dugheană...îi altceva! Vinzi marfa, iei banul și gata! Și dacă-i cumva și un locușor potrivit pentru vânzarea vinișorului și rachiului, treaba merge strună. Dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
rânjet, căruia îi smulse capacul portbagajului, pentru a lua, cu grabă, un sipețel lăcuit: Venind, tot așa de repede, înapoi, îi porunci lui Vartolomei, fără să se poticnească, deloc, în cuvintele sale: Scoate o foaie de o sută, ca să-ți arat o minune! Cu o palmă asudată, luă suta aceea boțită din mâna beteagului, băgând-o în sipetul cel lăcuit. A turnat în el niște zeme colorate și zdrăngănindu-i niște sertărașe, ce răsunau melodios și îndepărtat, a scos din sipet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de, o treabă, nici trebui mării sali gazeturi de la domnii acei leșești, că mărie sa are de unde lua gazeturi, și s-au triimis înapoi. Nici să le de voie domnilor acelor leșești ca să taie lemni sau nuiele dincoace, sau să are nicidecum să îndrăznească a o face, că de a simți măria sa, să va scârbi asupra dumnelui.” „Iaca, fiule, că la acea vreme erau și „gazeturi”. Necazul lui vodă însă era că gazetele primite erau vechi și că acei „domni leșești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
alții galbeni, cu ochii alungiți... N-am zis nimic, dar n-am crezut, asta-i ca Moș Gerilă. Cum să fie oameni negri sau colorați? - Vino să vezi, mă apucă de mână Nadia. Hai, repede... vino să-ți arăt ceva.... Ara o cicatrice pe frunte, alburie, aproape în diagonală, până la rădăcina nasului, și genunchii plini de bube. - Vrei un cap în gură? îl scutură de guler pe vlăjganul care m-a prins, îmi sucește mâna la spate și-mi cară castane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu eram în stare să fac ordine nici în viața mea. Și am să vă spun ceva care n-are nici o legătură cu Robespierre, dar mă ajută să mă fac înțeles... În acele împrejurări m-am temut și, multă vreme, ara fost încredințat că nu eram vinovat pentru asta. Apoi, mi-am zis că, oricum, teama nu poate fi decât o vină pasivă. Greșeam. Acum văd altfel lucrurile. În realitate, prin teama mea i-am încurajat și eu pe îmblînzitorii de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
convingerea cu care aceste idei au fost rostite. Surâsul fin al scepticilor n-a lăsat dâre de sânge, dar nici de lumină. El n-a incendiat decât oglinda în care ne privim. Și numai credința dusă până la capăt reușește să are destul de adânc pământul ca sămânță să rodească în el. Cât privește surâsul înțelepților, el a evitat și oglinda. N-aș vrea să se creadă cumva că apărarea și-a propus să facă apologia eșafodului. Nu, domnilor judecători, am toate motivele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
contur de fotografie. Nu poți coborî, nu poți urca în icoană, acoperă lumina cu o pânză neagră și fugi! Dumnezeu este îngăduitor cu lașii, Dumnezeu este bătrân și nu știe să numere cântatul cocoșilor. Petre, treci cu plugul peste frunte, ară adânc, seamănă grâu, treieră! Spicele motivează seceta, miriștea îngăduie ploaia, brazda justifică ridurile. Îngroapă somnul ca pe un copil mort sub tocul ușii, pășește peste vise și visele vor rămâne tot mai mici, și visele nu or să mai încapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acest șotron plin de plumb ia-l de la mine!) Prea multe, părinte! Îmi ajungea un singur mormânt, pământ de flori am semănat tot cimitirul. Inutilă îmi este toată această suferință, pentru ce-mi strivești degetele? Pune-mi inima în menghină, ară-mă ca pe un pământ înțelenit, scoate-mi ochii și aruncă-i corbilor, taie-mă bucăți și mă împrăștie lupilor, stinge setea pietrelor cu sângele meu, fă ce vrei cu mine, dar nu mă alunga. Nu vreau să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rătăcea de trupu-mi prin cețuri rătăcit, ale ideii, pierdut acolo,-n zvonu-acelei muzici ce, cum se zice, sferele o cântă; și trupul meu zăcea-n însingurare, lipsit de suflet și-n pământ eratic. Născuți ca viața-n doi s-o are-ntruna, nu mai trăiau, căci el era materie și-atât, iar sufletul doar spirit, tinzând a se-ntregi, dulce-Eugenia! Ci ochii tăi țâșniră ca izvoare de vii lumini, lucind peste cărarea-mi, și sufletul mi-l strânseră, ducându-l din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în asemenea ocazii dorința pune complet stăpânire pe trup pentru a se servi de el, să ni se ierte analogia materialistă și utilitară, parcă ar fi vorba despre o unealtă cu utilizări multiple, la fel de pricepută să alunece ca și să are, la fel de puternică pentru a emite ca și pentru a recepționa, la fel de minuțioasă la numărat ca și la măsurat, la fel de activă la urcuș ca și la coborâș. Ce ai, întrebă Marta, brusc nehotărâtă, Nimic important, câteva mici supărări, Probleme la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apropiat bine de ele și când m‐au zărit s‐au ridicat în picioare și au început să ragă la mine, ca și cum s‐ ar fi bucurat de regăsire. Doar le știam și mă știau de mici vițele. Mă îndrăgeau și ară tau așa ca și cum și‐ar fi cerut iertare de necazul ce mi l‐au pricinuit. Numai că nu puteau vorbi, dar din felul cum mă înconjurau și cum fremătau, nici nu mai aveau nevoie de cuvinte! Cum a crescut această
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de trist amor/ Am îngropat în ele.../ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine..."; iar mai apoi, depărtarea spațială și temporală dă stării de suflet adâncime, o adâncime care răzbate de dincolo de moarte: Că nu mai poți să te arați/ Lumină din departe/ Cu ochii tăi întunecați / Renăscători din moarte". Definirea stărilor poetice prin spațialitatea dinamică în desfășurare indefinită are loc de asemenea în Și dacă..., Sara pe deal, Mai am un singur dor, Strigoii, dar mai ales în Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!" 11. Căci iată că Domnul poruncește să se dărîme casa cea mare, și să se facă bucăți casa cea mică. 12. Pot caii să alerge pe o stîncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de ați prefăcut judecata în otravă și roada dreptății în pelin? 13. Vă bucurați de lucruri de nimic și ziceți: Oare nu prin tăria noastră am cîștigat noi putere?" 14. De aceea, iată, voi ridica împotriva voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]