2,684 matches
-
sedentar, al gospodătriei țărănești, economia agrară variată. Terminologia legată de creșterea animalelor este tot latină.7 Mineritul-exploatarea bogățiilor subsolului, a minereurilor-a constituit o importantă ocupație în perioada aceasta. Valorificarea resurselor minerale, mai ales a metalelor de bază, fierul și arama, ca și a sării, necesară pentru hrana oamenilor și animalelor, a continuat și în aceste secole. Minereul de fier era exploatat pentru obținerea de unelte agricole. În așezări se practica extracția fierului și prelucrarea lui în ateliere de fierărie, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
agrară, terminologia minieră reflectă vechile tradiții daco-romane anterioare ale mineritului, fiind de origine latină: faur-faber, fier-feriam ș.a. Concluzia este aceea că valorificarea metalelor la sfârșitul mileniului I aparținea populației autohtone românești, în cadrul obștilor sătești agricole. Pe lângă fier, se mai extrăgea arama, cositor, plumb, aur, argint, sarea. În ceea ce privește meșteșugurile, fierul era prelucrat în ateliere de fierărie descoperite la Bucov-Prahova, Bârlogu-Argeș, Garvăn-Tulcea, Lozna-Botoșani, Dăbâca-Cluj, Vladimirescu-Arad, Biharea-Bihor, Comana de Jos-Brașov. S-au aflat obiecte de prelucrare a fierului precum nicovale, ciocane, clești, cârlige. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era o ocupație răspândită-bogăția în pește a apelor Dunării era renumită (cf. Diploma ioaniților), în plus, erau pescării amenajate, iazuri și heleșteie. Mineritul a cunoscut, în secolele XIII și XIV, o extindere apreciabilă, mai ales în Transilvania. Pe lângă fier și aramă și metale prețioase, în Transilvania, înregistrează o dezvoltare sensibilă și exploatarea altor metale, iar numărul minelor în uz a crescut-în 1327, regele Carol Robert a elaborat un așezământ minier. Sarea era o bogăție însemnată, pentru oameni și animale-era exploatată în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Anglia, Transilvania și Rusia, în cantități mereu sporite. Meșteșugarii noștri foloseau fier „englezesc”, fier „de Sibiu” și fier „de Sibir”, adică din Siberia. În orașe nu întâlnim instalații de reducere a fierului, ci numai meșteșugari care prelucrează fier gata redus, aramă, cositor etc. și pentru sate. Specializarea, determinată de specificul materiei prime folosite și de nevoile mereu crescânde ale societății, era deosebit de pronunțată. În documente sunt menționați meșteșugari fierari, strungari, lăcătuși, potcovari, alămari, căldărari, tinichigii, cazangii, cuțitari, tufeccii (armurieri) etc. În
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de apretură posedează două piue cu ciocane și două piue mecanice după sistemul La Croix, două deslinătoare, două tunsătoare, din care una longitudinală, prese, rame etc. (...). Boengia posedă o căldare pentru indigo cu patel și trei căldări de zinc și aramă...”. Firește că fabrica n-a rămas în starea în care este ea prezentată în 1855. Ulterior ea a fost mărită, procesul de producție a fost perfecționat. În cursul anului 1860, au intrat în Moldova prin Galați, probabil pentru fabrica lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în care se efectua întreg procesul de producție a postavului de la filatură până la apretură, inclusiv vopsitoria. Fabrica mai avea și câteva instalații industriale anexe: pive, o boiengerie cu „o căldare pentru indigo cu patel și trei căldări de zinc și aramă”, o velniță etc. O problemă dificilă a constituit-o pentru M. Kogălniceanu angajarea tehnicienilor și a muncitorilor. Dificultatea consta în lipsa unor brațe de muncă calificate în acest domeniu, lipsă determinată de inexistența în istoria industriei moldovene a unui stadiu manufacturier
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
relative la soarta acelei întreprinderi și nu confirmă afirmația potrivit căreia în 1847 ea înflorea. Tot în anul 1841, hatmanul Iordache Costache a cerut un privilegiu pe timp de 15 ani pentru a înființa o „fabrică cu ciocane pentru prefacerea aramei”. El urma să aducă din străinătate, meșteri și „mehanisme”. Privilegiul cerut i-a fost acordat la 25 noiembrie 1842, cu condiția ca proprietarul întreprinderii să nu împiedice munca „celor ce lucrează cu ciocanul.... însă cu mâinile”. Tentativa lui Iordache Costache
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
posibilului, fie și în perspectivă ca, de pildă, în cea a independenței Principatelor, dar sub protecția nedisimulată a Rusiei. Prin această prismă trebuie privită, socotim noi, fără să ignorăm intenția „de jefuire a populației”, baterea la Sadagura a monezilor de aramă, de 2 și 3 parale, care „aveau imprimate pe una din fețe stemele unite ale Moldovei și Țării Românești”, simbolul unității naționale. Care a fost însă reacția românilor față de politica țaristă și desfășurările generale? Majoritatea covârșitoare a populației suferea de pe urma
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al secolului XX. Bagaj... este romanul unei singure istorii - povestea lui Ramses Ferdinand Sinidis, așa cum a fost scrisă de acesta în caietul negru. Textul a ajuns în posesia naratorului într-o împrejurare bizară: ucigașul lui Ramses, Omul cu ciocul de aramă, o apariție de coșmar desprinsă parcă din imaginarul caricaturilor paralogice ale lui Urmuz, îi face naratorului o vizită nocturnă și îi relatează detaliile crimei. Vagabond spre capătul nopții Acțiunea romanului este ambiguă, însă e dominată de o stranietate copleșitoare și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
aidoma unui animal”. Totodată, Platon introduce în operă sa Mitul Săngelui și Gliei, potrivit căruia: “Zeul... a amestecat aur în facerea acelora dintre voi în stare să conducă... Citi le sunt acestora ajutoare, au argint în amestec, iar fier și aramă se află la agricultori și la ceilalți meseriași.” În plus, Mitul celor Iviți din Pămănt scoate în evidența nimicirea cetății “atunci cănd vor fi paznici de fier sau cănd omul de aramă va sta să păzească”. Astfel, apare ca inevitabilă
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
ajutoare, au argint în amestec, iar fier și aramă se află la agricultori și la ceilalți meseriași.” În plus, Mitul celor Iviți din Pămănt scoate în evidența nimicirea cetății “atunci cănd vor fi paznici de fier sau cănd omul de aramă va sta să păzească”. Astfel, apare ca inevitabilă afirmația potrivit căreia “prima și cea mai importantă funcție a regelui filozof este cea de întemeietor și legiuitor al statului”, fiind singurul capabil de a deveni întemeietorul unei cetăți virtuoase, “să schițeze
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
cu o precizie, minuțiozitate și finețe specifice lui Nae Ionescu specificitatea Predaniei, fixând, astfel, limitele înnoirii religioase. 2 Ibidem: "Învățătura nu este un adevăr oarecare, pe care cineva l-a formulat odată, l-a săpat apoi într-o tablă de aramă și l-a pus undeva sub sticlă, ca să se uite lumea la el sau chiar să i se închine. Ci e mai degrabă ca o sămânță; care e pusă în pământ, încolțește și dă roadă. La învățătura lui Hristos se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nebunie”; „Mânia din om face neom”; Când ești orb de mânie, dispare adevărul”.) Cu un ochi la slănină și cu altul la făină. (Râvnind la mai multe lucruri deodată, lacomul nu obține, drept pedeapsă, nici unul.) Omul la beție Își dă arama pe față. Starea de beție tulbură În așa măsură mințile celui În cauză, Încât acesta nu-și mai poate controla ambițiile ascunse, resentimentele față de alții sau moravurile: „Vinul nu păstrează secretele și nici un respectă promisiunile”; „Cel cuprins de băutură nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
puțin la fel de evident ca și cel din plan frontal. Ce vedem atunci când examinăm compoziția lui Chardin ca pe un aranjament în spațiu? Raportând obiectele unul față de celălalt, le percepem centrul comun ca fiind localizat în mijlocul lor, în golul oalei de aramă; este la o oarecare distanță de planul frontal, dar și aproape de mijlocul geometric al pânzei dreptunghiulare. Dincolo de dependența acestora de centrul de echilibru principal, obiectele sunt marcat autonome. Toate, chiar și cuțitul, sunt simetrice centric, fiecare fiind conturat în jurul propriei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dintre toate elementele, detașat în spațiu de grupul central al celor două oale și două cepe și contrapus prin verticalitatea sa cuțitului orizontal din partea opusă. Masa centrală greoaie are un vector lateral puternic, pornind din golul cilindric al oalei de aramă. Ea își trimite energia condensată asemenea unui reflector utilizat în cinematografie, primind înapoi energia cu deschiderea sa adâncită. Axa comunicării unilaterale între cei doi centri principali ai scenei este modulată de grupul susținător al strachinei și celor două cepe. El
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unilaterale între cei doi centri principali ai scenei este modulată de grupul susținător al strachinei și celor două cepe. El joacă rol de intermediar și mediator: strachina este simetrică în jurul unei axe verticale precum piulița, dar deschisă precum oala de aramă, iar cepele sunt aplecate înainte și înapoi, însu flețind mișcarea principală de du-te-vino. Adăugați la aceasta introducerea timidă a dimensiunii orizontale prin cuțit și începeți să înțelegeți ceea ce s-ar putea numi coregrafia scenei. Orice schimbare a aranjamentului ar strica
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
patriei apare la Gh. Tomozei în versificări care amintesc de prima perioadă a poeziei noastre civice de după august 1944; poetul versifică corect statornicia noastră pe acest pământ: "Am fost aici. Părinții mei, părinții/ părinților, bunica, bunii/ și ploile ne știu arama lumii/ iluminându-ne-n vecernii, dinții/ avarii, goții și în urmă hunii/ nu ne-au clintit./ Cu sabia credinții ne-au învelit." În acest context, Dan Mutașcu cântă "sărbătorile" țării, elanul constructiv în aceeași idee: "și să scriem pe cortegii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
teribilism și de încercarea de a spune cu dezinvoltură de toate. Exemplu, romanța "8, 9, 10". Adrian Păunescu are voluptatea elementarului, a naturii aflată în germinație/ în care regnurile se interferează: "Puternică frunză dau tigrii și leii/ O coamă de-aramă începe din ram/ Un abur aduce delirul scânteii/ și stele amfibii în inimă am". Există în volum și o componentă de teatralitate, poetul declamă și are nevoie de martori. "Invitație la nunta mea" reprezintă acea tensionare ce explică într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
burghezime”, cum o etichetase Macedonski 4). Bacovia, unul dintre foarte puținii scriitori care nu-și inventează dușmani, se răzvrătește totuși în contra lor. Motivul - formulat într-un interviu - e că „mediul burghez [l-a] presat”, l-a supus „acelorași legi de aramă” ca pe toți proletarii 5). Orientarea sa antiburgheză e întrucîtva surprinzătoare, fiindcă el însuși făcea parte dintr-o familie de mici burghezi, ba chiar a celor mai antipatici dintre aceștia: a băcanilor 6). La data la care își publică „Serenada
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
erau de muselină albă și se distingeau prin forma lor (strîmte în talie, involte în partea de jos). O ultimă observație: cuvîntul „prințesă” lipsește din Dicționarul lui Șăineanu! Enigme în „Amurg” (Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă), versul al doilea e: „Pe drum, 1-aceeași oră, se tîrîie un lanț de fier” 1). La ce s-o fi referind poetul? „Amurg” a fost scris în 1918, în timpul ocupației Bucureștilor de către germani, dar nu e vorba, cred, de vreo
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nobil, medieval, ceea ce nu se mai întîmplă în contextele de azi, cînd, pentru majoritatea dintre noi, „cupele” sînt de sticlă și de metal. Or, ele mai pot fi din alabastru, granit, porfir, serpentină, onix, aragonită, agată, cristal de rocă, jais, aramă - „cizelate, argintate, aurite, ori combinate cu aur, argint și alte materii fine”, „ornamentate cu sau fără inscripțiuni, pictate”.6) Evident, Bacovia nu bea vinul din cupe-obiecte de ornament sau cupe obiecte de artă „vernisate, bronzate, nichelate” etc., dar - sigur - pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
n-a mai fost de cînd țiu eu minte”9). întîlnită și la alți autori, sinonimia leu-franc e ceva obișnuit în epocă, și va mai dura cîteva decenii 10). Leii erau de argint, banii de nichel. Aceștia erau făcuți din aramă în aliaj cu nichelul, care le da culoarea albă și numele, ortografiat la început: „nikeli”. Aflat într-o berărie, d. Tase (soțul madamei Clipici, amintită mai sus - n. m.) alege cu sfială doi nikeli și-i pune binișor unul peste
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
regională a concursului pe țară al artiștilor amatori din cooperația meșteșugărească”, semnat de Mureș Covătaru. Din ilustrație lipsea portretul lui Bacovia, în schimb era o fotografie mare cu „Casa de Cultură din Angarask, regiunea Irkutsk” și alta cu „Călărețul de aramă” din Leningrad. Momentan, deci, nimic care să arate o reacție locală la moartea lui Bacovia. Abia spre sfîrșitul anului, Mihail Sacter va publica niște note de lectură pe marginea volumui Poezii 7) apoi știrea că Agatha, „soția regretatului poet G.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu cel produs „cînd cade o căldare”. Trupul și hainele mortului s-au surpat și s-au transformat în praf18). „Sicriele de plumb” erau, în realitate, nu o dată, „sicrie de zinc” „sicrie de nichel”, „sicrie de bronz” sau „sicrie de aramă”. într-unul din acestea din urmă a fost expediat în țară, din Paris, în 1891, trupul lui Mihail Kogălniceanu 19). Zincul, bronzul și arama n-ar fi sunat potrivit, însă, în poemul lui Bacovia, lucru de care își dă seama
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în realitate, nu o dată, „sicrie de zinc” „sicrie de nichel”, „sicrie de bronz” sau „sicrie de aramă”. într-unul din acestea din urmă a fost expediat în țară, din Paris, în 1891, trupul lui Mihail Kogălniceanu 19). Zincul, bronzul și arama n-ar fi sunat potrivit, însă, în poemul lui Bacovia, lucru de care își dă seama oricine: „Dormeau adînc sicriele de zinc”... Versul nu mai are „călcătura” apăsată, implacabilă, de dinainte, nu mai evocă un semn de moarte. Zincul, bronzul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]