67,464 matches
-
trăia tribul numit Jiulizu, al cărui șeful era Chiyou, un om puternic și războinic. Chiyou avea 81 de frați, fiecare dintre ei cu față umană, corp de animal, cap de bronz și brațe de fier. Ei știau să fabrice diferite arme precum săbii, arcuri și săgeți. Adeseori, Chiyou își conducea oamenii în războaie de agresiune împotriva altor triburi mai mici și mai slabe. Odată, el a invadat teritoriul Împăratului Yan și l-a cucerit. Învins, Împăratul Yan a luat-o la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a-i cere ajutor. Cu gândul să-l înlăture pe răufăcătorul Chiyou, Împăratul Galben a unit șefii altor triburi și a pornit la luptă împotriva lui. Aceasta este cunoscută sub numele de "Bătălia de la Zhuo Lu". La început, Chiyou, cu armele sale avansate și soldații săi curajoși, a obținut victorie după victorie. Apoi, împăratul Împăratul Galben a apelat la ajutorul dragonului și a altor animale sălbatice și a obținut multe victorii. Chiyou și soldații săi au luat-o la fugă. Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
hotărât să-l trimită pe prințul Pingyuan în regatul Chu pentru a cere ajutor și a încheia o alianță. Pentru o astfel de misiune, prințul s-a gândit să fie însoțit de 20 de protejați ai săi, pricepuți la mânuirea armelor, dar și în arta negocierii. A ales personal 19 oameni, dar nu a reușit să se decidă asupra celui de-al 20-lea. Atunci, un bărbat pe nume Mao Sui a făcut un pas în față și a spus: "O
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zis: Trebuie să recunosc că ai dreptate. Dar de vreme ce m-ai înzestrat cu celebra scară a norului, fără îndoială că am să înving statul Song. Nu cred că Măria Ta poate fi atât de sigur, a intervenit Mo Zi. Ai arme pentru a ataca o cetate, dar eu am metode de apărare. Mai bine să facem chiar aici o demonstrație de atac și apărare. Recurgând la scara norului, Gongshu Ban a atacat de nouă ori și tot de atâtea ori Mo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trecut imediat la ofensivă, au blocat drumul de retragere al trupelor inamice și le-au încercuit. Disperat, Zhao Kuo a încercat să iasă cu forța, dar a fost ucis de arcașii inamici. Trupele statului Zhao, rămase fără comandant, au depus armele. Armata statului Qin a obținut, în cele din urmă, o victorie strălucită în această bătălie cruntă și înverșunată. Lupta de la Changping este consemnată în analele militare ca un exemplu de atac prin încercuire de mare amploare din istoria Chinei. Cao
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
venit la Xiliu. Paza taberei unde era armata condusă de Zhou Yafu, văzând că din depărtare se apropia un grup de oameni, l-a înștiințat imediat pe comandantul-șef. În același timp, toți ofițerii și ostașii au pus mâna pe arme și săgeți. Avangarda suitei împăratului a ajuns la intrarea în tabăra militară, însă paza nu a lăsat-o să intre. Comandantul unităților militare din avangardă a strigat cu voce tare: "Vine Maiestatea sa, împăratul!" Paza i-a răspuns calm: "În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
atacarea acum a Irakului nu există. Inconsistența motivelor de război a scos milioane de oameni pe străzile planetei, și aceștia nu mai sunt grupuri de spărgători profesioniști de geamuri la McDonald’s. Că regimul dictatorial al lui Saddam Hussein ascunde arme de distrugere în masă? Și pentru asta trebuie „descoperite” tot felul de țevi și tingiri prin magaziile dezafectate din Bagdad? Păi, regimul lui Kim Jong Il, alt democrat de viță veche, nu ascunde nicidecum armele nucleare, dimpotrivă, dă asigurări Americii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
al lui Saddam Hussein ascunde arme de distrugere în masă? Și pentru asta trebuie „descoperite” tot felul de țevi și tingiri prin magaziile dezafectate din Bagdad? Păi, regimul lui Kim Jong Il, alt democrat de viță veche, nu ascunde nicidecum armele nucleare, dimpotrivă, dă asigurări Americii că Phenianul poate bombarda atomic orice țintă de pe teritoriul ei. Aplicând criteriile cu care e scărmănat Irakul, ar trebui ca de mâine toată armia americană din Golf s-o ia spre Marea Galbenă - numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
un mare teren imobiliar”, înseamnă neamerican. Ce atâta tevatură pentru niște porci de irakieni?, își spune de fapt, înjurând în sinea sa, acest pistolar politic. Pentru africano-americana Condoleezza Rice, cea care crede că e bine ca numai SUA să dețină arma atomică și să facă ordine pe Pământ, mulți dintre cetățenii planetei, indiferent de culoarea pielii, nu pot fi altceva decât niște „negri murdari”. Iar dl Bush... După ce s-a făcut în mod tragic de rahat la nivel mondial, cu grotescul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să facă ordine pe Pământ, mulți dintre cetățenii planetei, indiferent de culoarea pielii, nu pot fi altceva decât niște „negri murdari”. Iar dl Bush... După ce s-a făcut în mod tragic de rahat la nivel mondial, cu grotescul pretext al armelor de distrugere în masă ale lui Saddam, pentru a invada musai Irakul, „bunul George” nu mai are acum ca justificare nici măcar cruzimea regimului lui Saddam față de irakieni - închisoarea Abu Ghraib, electrozii, mesele de tortură au rămas aceleași, s-au schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
gest?Ă Omul care întoarce obrazul celălalt fie este masochist, fie are o anumită tactică în gând. Învățătura aceasta a lui Iisus nu e morală, e o instrucțiune politică. În lumea sclavilor și a popoarelor subjugate de romani, e o armă eficientă și silențioasă de dezumflare, de descurajare a asupritorului pentru a-l lua apoi prin învăluire. Extinsă la mase, ea poate copleși chiar și un imperiu. După ce s-a instituționalizat și a înșfăcat puterea, ce treabă a mai avut creștinismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mii de glasuri, trebuie să fi vuit dincolo de danele portului, până deasupra mării, și el avea un frate pianist care o curta la rândul lui pe fata cu părul negru legat în coadă, un frate care nu fusese chemat sub arme pentru că armata roșie avea și ea nevoie de puțină muzică (nu numai cormoranii) și niște conțopiști vlăguiți de atâtea retrageri din fața nemților și de atâtea pierderi de vieți omenești le-au trimis o misivă oficială, ei și fratelui pianist, anunțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În privința revistelor cu Rahan, cum n-avea habar de orientarea socialistă a editorului, frati-miu era căzut în cap după ele. Îl adula pe sălbaticul blond, care nu prididea să fie curajos, justițiar, viteaz, proaspăt bărbierit, agil, iscusit în mânuirea armelor și curtenitor cu femeile de grotă. A suferit nespus când acel homo sapiens exemplar, revoltat de apucăturile exploatatorilor rupeștri, a fost atins de-o săgeată otrăvită și s-a prăbușit fără suflare la marginea unei mlaștini. Atunci am văzut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
paginile revistei lui franțuzești, de a se asigura că nimeni nu-i dă vreo atenție, apoi, tiptil, mai curând ca un bandit de cea mai joasă speță decât ca un sălbatic blond „...curajos, viteaz, proaspăt bărbierit, agil, iscusit în mânuirea armelor și curtenitor cu femeile de grotă“, de a se strecura (ca o pisică, ca un linx) până în baia apartamentului 40 din aleea Băiuț, de unde mâna lui expertă în furtișaguri dibuia întotdeauna o pilă de unghii aflată pe policioară, ca apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
scurt și amețitor, până la întâlnirea cu tavanul, cu vreun perete, cu podeaua, să se azvârle deasupra lor răcnindu-și pentru a nu știu câta oară infamul său nume, Rahaaaaan!, și să le împlânte, în sfârșit, izbăvitor, până la prăsele, teribila lui armă, o dată, de două ori, de o mie de ori, până ce pe trupul de plastic nu se va mai afla nici măcar un singur loc care să nu fi devenit o rană, numai când îmi imaginez cum se va îngrozi Filip citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la Cărămidărie, o baltă de prin Pantelimon), nici că se plângea de dureri cumplite de genunchi (de la o artrită nesuferită, care până la urmă s-a moștenit ca o descărcare electrică cu efect întârziat). Războiul dintre ei se relua necontenit, iar arma devastatoare pe care-o descoperise tata era părăsirea câmpului de luptă, nu ca o fugă, nici ca o abdicare, ci ca o condamnare a adversarului la a fi singur (singur-cuc) și la a se topi de dor. Refuzând categoric să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de a păși peste granița de cauciuc) era considerat ca o agresiune de tip imperialist, o încălcare a tratatelor de pace, o mănușă aruncată în obrazul războinicilor, cărora nu le mai rămânea nimic de făcut decât să pună mâna pe arme și să oprească hoarda invadatoare. Eu, unul, eram războinic. Ca războinic, una dintre atribuțiile importante care-mi reveneau era să identific spionii și comportamentele suspecte, mai întotdeauna camuflate sub cuvinte meșteșugite și ipocrite de felul „ne împrumutați și nouă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și cu urechile ciulite, să știi că nu vine nici o amenințare, de niciunde, să urci liniștit, cu pași normali, să nu te zgârcești la săru’ mâna, la bună ziua și la răspunsuri cumsecade date vecinilor. Iar în asemenea momente tihnite, când armele sunt puse în cui, când strategiile militare se prăfuiesc, iar redutele sunt părăsite vremelnic de combatanți, devin posibile gesturi și fapte de neimaginat în trecut. Spre exemplu, eu, Filip, care i-am provocat Constantineascăi atâtea crize de furie, care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd capul Îl văzu pe domnul Rennit vorbind la telefon: privirea lui speriată rătăcea de la Rowe la bucata de sendviș, ce i se părea a fi singura armă la Îndemînă. — Chemi cumva poliția? Îl Întrebă Rowe. Sau vreun medic? — Nu, telefonez la teatru, zise domnul Rennit cu durere În glas. Tocmai mi-am adus aminte că soția mea... — Așadar, ești Însurat, În ciuda experienței dumitale? Da, răspunse sec celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mulți oameni. De unde știi că mai stă cineva pe culoarul ăsta? SÎnt prea prevăzători ca să fi trecut cu vederea un asemenea amănunt. Probabil că au reținut toate apartamentele din această aripă a hotelului. — Să Încercăm totuși. Dac-am avea o armă - măcar un băț sau o piatră... Poate că-n valiza asta nu sînt cărți, ci cărămizi, căci e prea grea, adăugă el, lăsînd mîna Annei Hilfe și pipăind una din Închizătorile valizei. Nu-i Încuiată, ia să vedem... Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rezumă perfect situația... Și spunînd acestea, se ridică și apucă volumul de pe pat, dar Îl puse imediat la loc: acum ținea În mînă un revolver. Nu vă mișcați! mîrÎi el. Vedeți, mai avem ce discuta! Tocmai mă Întrebam unde țineai arma, zise Rowe. — Acum ne putem Înțelege omenește. SÎntem amîndoi În aceeași oală. Tot nu pricep ce-ai putea să oferi. Nu-ți Închipui, cred, că ai putea să ne omori pe-amîndoi, și pe urmă să pleci În Irlanda. Pereții sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dumneata? Hilfe părea să Împărtășească pînă la un punct ațîțarea lui Rowe. Se săltă Într-un cot și Întoarse puțin privirea. În clipa aceea, Anna Îl păli cu sfeșnicul peste Încheietură, care pîrÎi, și revolverul căzu pe pat. Anna apucă arma, și spuse: — Tocmeala asta n-are nici un rost! Hilfe gemea, zvîrcolindu-se de durere. Fața Îi era albă ca varul. A ei era tot atît de albă. O clipă, Rowe crezu că Anna va Îngenunchea lîngă fratele ei și-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
engleză de Mircea Pricăjan Introducere Mariajul dintre rațiune și coșmar care a dominat secolul XX a dat naștere unei lumi și mai ambigue. Pe întinsul peisajului comunicațional se mișcă spectre ale sinistrelor tehnologii și vise scoase la mezat. Sistemele de arme termonucleare și reclamele la băuturi nealcoolice coexistă întrun tărâm supraluminat dominat de publicitate și pseudo-evenimente, de știință și pornografie. Viețile noastre sunt dominate de marile laitmotive îngemănate ale secolului XX - sexul și paranoia. Tot mai mult, felul nostru de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
începu operațiunea de a-și aprinde o țigară, luptându-se cu o brichetă nefamiliară. De la care nou amant împrumutase mașinăria aia urâtă, atât de evident aparținând unui bărbat? Prelucrată din învelișul unui tun de avion, semăna mai degrabă cu o armă. De ani întregi eram capabil să-i intuiesc aventurile la aproape doar câteva ore de la primul act sexual și-o făceam aruncând pur și simplu o privire la orice nouă dotare fizică sau mentală - un brusc interes pentru un vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
legănându-se, ale clitorisurilor ținute cu delicatețe, ca niște specimene botanice, între degetul mare și arătător, stilizarea a o mie de acțiuni și posturi în timp ce conducea - toate acestea erau depozitate în mintea sa, gata să fie rechemate și adaptate oricărei arme criminale concepute de el. Vaughan mă interoga în repetate rânduri cu privire la viața sexuală a actriței, lucru despre care eu nu știam nimic, îndemnându-mă să mă folosesc de Catherine pentru o cercetare bibliografică prin reviste defuncte de cinema. Multe dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]