5,287 matches
-
Degetul mijlociu... Șoferii... Stomacul... Splina... Ficatul... - De data aceasta ai reținut corect! Și, ca săți completez cunoștințele, trebuie să adaug că fiecare centru energetic are o corespondență în palmele nostre! - Asta înseamnă că... - Înseamnă că dacă simți o furnicătură, o arsură, o pulsație la nivelul degetului mic... de la mâna stângă, de exemplu... - Da... Trebuie să te aștepți la ceva probleme ale inimii! - Ești așa de sigur?! - Din punct de vedere medical, da! - Mai sunt și alte puncte de vedere? - Da, dar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
decât să ne abandonăm Mamei-Naturi, să ne identificăm cu Ea! Doar că trebuie să fim atenți și să nu exagerăm. Trebuie să păstrăm un echilibru în toate. Ai observat și tu că o expunere îndelungată la soare duce la apariția arsurilor pe corp sau a insolației... - Dar și expunerea îndelungată la aer duce la deshidratarea și uscarea pielii... - ... Iar, dacă uităm să mai ieșim din apă, temperatura corpului poate scădea sub limitele normalului, ne apucă tremuratul și ne scade rezistența - ne
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în paginile de literatură, lucrarea lui Nicolae Grigorescu „Gornistul”, puțini știau că acesta continua să rămână până în 1956 prizioner în Rusia - vecina noastră de la răsărit. * 58 * Ziarul din 27 iunie, 1937, sub semnătura D. Moldovanu publica articolul „Ctitorul bisericii din Arsura cu fotografia dr. Nicolae Lupu, vicepreședintele partidului național țărănesc. Era vorba despre biserica din Arsura „un sat aproape de Prut, în județul Fălciu”, construită după o chetă, din casă în casă, organizată de fiul satului și familia, înzestrat cu clopote, picturi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
rămână până în 1956 prizioner în Rusia - vecina noastră de la răsărit. * 58 * Ziarul din 27 iunie, 1937, sub semnătura D. Moldovanu publica articolul „Ctitorul bisericii din Arsura cu fotografia dr. Nicolae Lupu, vicepreședintele partidului național țărănesc. Era vorba despre biserica din Arsura „un sat aproape de Prut, în județul Fălciu”, construită după o chetă, din casă în casă, organizată de fiul satului și familia, înzestrat cu clopote, picturi și icoane, cu candelabre, policandre și alte odoare scumpe, sfințită la 21 iunie de către Î
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Simedria de la Bălți și P.S.S. episcopul Nifon de la Huși”... În anii 1962-1967, când lucram ca secretar al Sfatului Popular din raionul Huși, având și calitatea de șef al subredacției ziarului Flacăra Iașului în teritoriu, am scris despre oamenii din satul Arsura, care se declarau beneficiarii Băii Populare din localitate, construită de profesorul medic Nicolae Lupu, dar nu se refereau la biserică. Deci Nicolae Lupu s-a ocupat nu numai de construcția bisericii de la Arsura, ci și de clădirea Băii Comunale dotată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
teritoriu, am scris despre oamenii din satul Arsura, care se declarau beneficiarii Băii Populare din localitate, construită de profesorul medic Nicolae Lupu, dar nu se refereau la biserică. Deci Nicolae Lupu s-a ocupat nu numai de construcția bisericii de la Arsura, ci și de clădirea Băii Comunale dotată cu toate cele necesare... * În bătălia diplomatică pentru Basarabia și Moldova de Nord, la 26 iunie 1940, Schulenburg, ambasadorul Germaniei în Uniunea 59 Sovietică, comunica oficiului german de relații externe despre convorbirea sa
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Toate inscripțiile prăvăliilor, cât și cele de pe mărfuri, facețile numai în limba voastră, căci numai atunci îi veți birui pe străini.” Și gospodarii aveau rubrici cu sfaturi adecvate: corasla; mulgeți bine vacile; cum se dezgheață legumele și poamele; cum vindecăm arsurile de pe corp. Ce să facem ca să se ouă găinile mai mult în timpul iernii. Unele articole aveau o destinație pentru un cerc mai larg de cititori: alcoolul, foloasele treziei; ce face beția?; cum se vindecă albeața; feriți-vă de aer stricat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Aflăm un adevărat imn înălțat exilului ca sursă și izvor întăritor al poeziei: "Exilul e locul privilegiat al întrebării, al torturii de a trăi și mai ales de a nu putea muri. În exil poezia redobîndește tăriile ei primordiale: de arsură și rugăciune, de blestem, descîntec și țipăt. De supremă mărturie de a fi, nu numai în lume, ci și în istorie. [...] Exilul rămîne singura "uvertură" unde poetul se așază spre a-și regăsi, în profunzime, ființa însăși, pusă în situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
flori” (Boișoara - Vâlcea). Interdicția luminii, semnalată de V. I. Propp prin asociere cu tabuul vederii altor persoane, ca precauție specifică izolării, este motivată în basm de o protecție a palorii dermice, cu funcție aparent estetică. De fapt, pielea neatinsă de arsura solară ține de închiderea în spirit, deschiderea către lume anulând acest drum introspectiv: „și nu putea s-o țâie-afară, că să topea de soare, atâta de frumoasă era, înnegrea” (IzbiceniOlt). Prohibiția apare și în balada Iovan Iorgovan I(6), unde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
te naști. Oare înainte de naștere, în cele nouă luni, am visat ceva. Poate că mi-am visat destinul. Dar nu-mi aduc aminte. Odată am învățat să zbor/ Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte" spunea Adrian Popescu în poemul Arsura. Visele sunt o derulare de fapte la care nu te-ai gândit sau te-ai gândit în subconștient. Unele revin obsesiv. Doar visele cu ochii deschiși par a avea o miză. De regulă ele se transformă în iluzii. Iluziile sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în împrejurimi (Râșești, Dobrina, Vutcani), arheologii au descoperit un fragment de femur, o bucată de fildeș, măsele de mastodonți etc. S-au găsit, de asemenea, unelte ale oamenilor preistorici (paleolitic și neolitic): răzuitoare și lame de cuțit (la Curteni și Arsura), vârfuri, percutoare, nuclee de silex, topoare de mână, unele șlefuite și perforate, dălți etc. Informația arheologică actuală conchide că zona orașului actual Huși și împrejurimile lui erau locuite la începutul Neoliticului (mileniile IV-III î. Hr.), și în Epoca Metalelor (Hallstatt și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de păstrat cereale și vestita ceașcă dacică. În spațiul Hușilor, reprezentativă pentru secolele III-X este prezența culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, dovedită de ceramica specifică descoperită aici. Materialul arheologic a fost colectat cu ocazia cercetărilor de suprafață efectuate în comunele Tătărăni, Arsura, Vetrișoaia, Albița, Curteni și Moșna. Secția de arheologie și istorie veche a Muzeului de Istorie din Huși păstrează în prețioasele sale colecții, și două fibule de bronz și fragmente ceramice, datând din secolele VI-VII. În zona Huși au fost
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
bronz și fragmente ceramice, datând din secolele VI-VII. În zona Huși au fost identificate mai multe așezări din secolele VI-X, din care s-a colectat îndeosebi ceramică lucrată cu mâna și la roată. Dintre acestea, notăm așezările de la Arsura, Cordeni, Albița ș. a. Analizând materialul arheologic descoperit în diverse așezări, istoricii dovedesc continuitatea de locuire în acest spațiu al populației autohtone, care, pe parcursul secolelor, a venit în contact cu diverse alte grupuri etnice, dintre care unele s-au stabilit aici
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tătarii, parcă-l fugăresc tătarii, a călări tătărăște, tătărime, tătăroaică etc.) și numeroase toponime. În cazul zonei Hușilor, numele satului din apropiere, Tătărăni, arată că un grup din această populație nomadă s-a stabilit și în zona noastră. Lângă satul Arsura există Valea Tătarului. Tezaurul de monede bizantine și dirhami (monede de argint sau imitații), emise între 1280-1299 de hanii Tuda Mangu, Tula Ruga și Toctai, descoperit în satul Oțeleni (Deleni-Huși) de către Nicolae Cotae, aduce alte dovezi ale trecerii tătarilor. Întemeierea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
strămutării locuitorilor fostului târg al Săratei, situat pe malul stâng al Prutului, în dreapta acestui râu, într-un loc mai ferit, pe moșia Husului. * Este interesant de urmărit toponimia unor cartiere ale orașului Huși și ale unor localități din împrejurimile sale. Arsura. Sat în comuna Ghermănești, fosta plasă Podoleni (în 1893) jud. Fălciu; pârâul cu același nume izvorăște din locul numit Fântâna Bună, lângă comuna Pâhnești, plasa Podoleni; curge prin satele Arsura și Pâhnești. Averești. Sufixul acestui toponimic are drept temă un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ale orașului Huși și ale unor localități din împrejurimile sale. Arsura. Sat în comuna Ghermănești, fosta plasă Podoleni (în 1893) jud. Fălciu; pârâul cu același nume izvorăște din locul numit Fântâna Bună, lângă comuna Pâhnești, plasa Podoleni; curge prin satele Arsura și Pâhnești. Averești. Sufixul acestui toponimic are drept temă un nume de persoană, Avere, a cărui existență este foarte posibilă; fără îndoială, aparține familiei substantivului avere. Bența. Loc izolat pe teritoriul satului Epureni (com. Epureni), plasa Prutu. Conform tradiției, aici
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
arătând obijduirile ce pătimesc (inclusiv bătaia locuitorilor, femeile și copiii fiind înspăimântați) din partea posesorului moșiei, Toderașcu Burghele. Isprăvnicia ordonă o nouă cercetare. Vornicul Ilie Kogălniceanu, în jalba din 2 iulie 1848 către Isprăvnicia Fălciu, redactată la moșia familiei, Râpile (comuna Arsura), reclama că unii locuitori au împrumutat bani și s-au sustras de la lucru: „ei umblă dosindu-se de-ai putea lua în lucru”, încât „pâinea se scutură pe pământ și iarba se usucă ... rămâind necosită”. Postelnicul Iancu Costache făcea cunoscută
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în paginile „Gazetei Fălciului” îi ia apărarea acestuia din urmă, utilizând argumentul emoțional: „Care locuitor al județului Fălciu nu știe că D-nul Lupu a făcut din străduința lui cu tot ce a avut și a putut o biserică la Arsura cum n-a făcut nici unul din vechii proprietari de mii de fălci din județul Fălciu”. Industria interbelică hușeană a fost preponderent meșteșugărească, în prelungirea tradiției breslelor din veacurile trecute. Numărul morilor cu aburi creștea atât în Huși, cât și în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mi s-a făcut Încă o injecție cu demerol. Injecția asta n-a avut nici un efect. A treia zi și noapte În sevraj sînt de obicei cele mai rele. După a treia zi răul Începe să dea Înapoi. Simțeam o arsură rece pe toată suprafața corpului, ca și cum pielea mi-ar fi fost toată un stup. Parcă simțeam că mi se plimbau furnici pe sub piele. E cu putință să te detașezi de cele mai multe suferințe - deși durerile de dinți, de ochi și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
găsească o semnificație în orice sfârâiac de fapt. Odată i-a sărit dintr-un ciocan, sau șmol, asta fiind denumirea corectă, i-a sărit un șpan în picior, pentru că a dat așa, ca neamul prost. N-a simțit decât o arsură, o fulgerare. Apoi a văzut la radiografie în gambă o așchie care oricând o putea lua la vale pe crac și cine știe unde se mai oprea. O pișcătură, atât a simțit. Acum zicea că, dacă face copii, ar ieși ceva între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
of love, o piesă superbă, și am început să plâng. Atâta bogăție de sunete într-o singură piesă mă copleșea. Corpul meu nu mai putea primi atâta informație auditivă - sau cum s-o numesc. Erau lacrimi diferite de cele de după arsură. Întotdeauna am crezut că există în natură un număr finit de sunete. Că ele plutesc undeva și un muzician nu trebuie decât să le descopere. Ca și cum cineva i-ar sufla un ritm, o melodie. Am crezut mult timp că stocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
contagi oasa mea poftă de mâncare, cum o am și astăzi, și fugind apoi repede În casă la el să guste din bucatele nevestii cu un apetit de Împrumut și cu o grimasă de dispeptic chinuit de râgâieli și de arsuri. Se Însurase, stors cum era de orice valgă, cu o fată de popă, magnifică creatură, aducând, nici mai mult, nici mai puțin, cu statuia Libertății din Ploiești - și care, lihnită după [o] Îmbră țișare mai ca lumea decât a nevoiașului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
liniștit. L-am văzut deseori pe tatăl meu, înainte să iasă din casă, scuipând pe pantofi și frecând scuipatul cu o cârpă. Pantofii pe care scuipase căpătau luciu. Scuipatul era bun și contra înțepăturilor de țânțari și de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii de noroi de pe ciorapi, și tivul paltonului ori jegul de pe piele. Când eram copil îmi ziceam: scuipatu-i bun la toate. Vara îl simți răcoros pe piele, iarna
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tejghea, și capul începuse să-i vuiască, de parcă s-ar fi culcat pe ape. Așa, nu te opri ! „Piff ! Piff ! Piff !“ în curînd, zăgazurile aveau să fie spulberate și șuvoaiele vor mătura totul în cale. Curînd, foarte curînd. Simți o arsură puternică, de parcă barosul se trans for mase într-un fier înroșit și i se îndesa în pîntece. Îl trezi un urlet neomenesc. Era al lui. Deasupra, încă lecată pe el, nevastă-sa plină de sînge și cu un brici în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la glorie. Prin ea Îi simțim sîngele fierbinte și anxios cînd armele adversarilor sticlesc În fața sa, iar el fierbe de mînie. Rana aceasta Îl expune primejdiei și-l distinge de zei, de pietre și de nori. Datorită ei simte Ahile arsura soarelui și răcoarea mării. E și singurul loc unde el poate deosebi bucuria de durere și unde se teme de necunoscut. Aici aroganța se destramă și sîngerează o tristețe nelămurită. Călcîiul Îl va costa viața pe Ahile, dar gloria sa
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]