3,728 matches
-
Versurile lui Iacob Slăvov sunt însă fără fior, din care cauza obțin contururi exacte, elastice, ornate, câteodată, cu imagini plastice memorabile, ca de exemplu: „Câmpul a rămas deschis Întins cu aripi de vultur ucis Din orizont Ca din fum, ies aștrii de fier Flori de soare, cu bulgare spre cer.” În anii `30 a mai publicat cronici literare. A decedat, în orașul Tulcea, în anul 1986. șIMCIC NICOLAE - INGINER CONSTRUCTOR S-a născut la Chișinău la 8 noiembrie 1920. Tatăl său
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
de ură, pentru a face, într-un cuvânt Răul, lumii întregi și Răul Excelenței Voastre Dezvăluită de misterul necunoașterii. Cel care vă avertizează are onoarea de a fi Cavaler al Planisferelor, Prinț al Zodiacului, Sublim Filosof Hermetic, Suprem Comandor al Astrelor, Sublim Pontif al lui Isis, Prinț al Colinei Sacre, Filosof de Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Gardian Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rele, care era iminentă; dacă nu a putut împiedica acele rele, a ajuns în schimb să le învingă. Biserica a fost găsită de Grigore într-o stare asemănătoare celei în care se afla pămîntul în momentul solstițiului de iarnă. Deși astrul dătător de viață, ajuns la maxima sa distanță față de centru, care domnește în zona noastră se reîntoarce în acel punct extrem în cursul său și se reapropie de meridianele noastre, totuși nu se întoarce atît de curînd, așa încît trebuie
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Trecuta-au anii și-am ajuns, Să rătăcesc pierdut prin aștri, Să n-am nici astăzi un răspuns De la doriții... ochi albaștri. Demult, am stat odată-n noapte, Cuprinși sub bolta cu pilaștri, Ți-aud și-acum acele șoapte Și-ți văd mereu, ochii albaștri. Pe vechiul drum, pas după pas
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Niculai Șorea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93315]
-
Într-adevăr nevoia de a inventa un limbaj poetic apt să ducă la Îndeplinire această misiune copleșitoare: a trimite prin cuvânt mesaje la depărtări foarte mari, Într-un spațiu deschis nu numai sufletului tuturor locuitorilor cetății, dar și mării, văzduhului, aștrilor. Este lesne de Închipuit cum aceste cuvinte se cuvenea să poarte În ele o forță, o energie capabile să susțină un astfel de contact. Nu știm mare lucru despre viața acelor oameni, purtătorii acestor cuvinte În urmă cu două mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu trebuie forțat, totul trebuie să curgă firesc, frumos și sigur, devenind apoi chiar spectaculos! Căci spectaculos este fiecare milimetru de drum parcurs spre desăvârșire... Continuând analiza, căutând motivațiile acestei periodicități, mi-a fugit gândul la fazele lunii, la așezarea astrelor pe cer, la horoscop. Sper să nu fiu acuzat că mă scuz, ascunzândumă după planete și horoscop. Dar planetele sunt Virata iar noi, din momentul în care ne-am primit Realizarea, am fost conectați. Din acest motiv mi-am declarat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
râde de ea, ochii cățelei se învârteau: două stele de aur în nea. Blaga Privea ceru-n neștire, Scheunând amar, În timp ce luna subțire Se pitea după-o culme-n hotar. Umilă, smerită, parcă datoare, Când unul, altul o mai lovea, Aștri blânzi, licăreau prin ninsoare Ochii ei de cățea. I. Olteanu La Berlin, în 1922, recitând această poezie la rugămintea lui Maxim Gorki (care va fixa memorialistic momentul), Esenin rostise ultimele două versuri ale ei cu ochii în lacrimi. Berdiaev mărturisea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Oamenii simpli știu să citească cu multă înțelepciune ce este scris în stele și nici unul dintre ei n-a urmat cursuri de astronomie. Seara privesc cerul împreună cu Aia și sunt impresionat de cunoașterea pe care o posedă. Îmi descrie fiecare astru, reconstruind întâmplările mitice în care acesta a fost implicat și la care au participat zei și oameni. Mă cuprinde o nostalgie nelămurită ca și numele meu să fie dat, după moarte, unei constelații nemuritoare. Antrenament erotic Deseori mi se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu o dulce visare. Mă ajută să îndur existența și mă protejază de monștrii nepoftiți ai somnului. Descântec Luna - inspiratoare aici de rituri magice - e un element cosmic de mare importanță. Energia ei misterioasă ajută mai ales regnul feminin. E astrul nopții care comandă ploaia, nașterea și moartea. Într-o noapte cu lună plină, m-am dus împreună cu Aia să culeg plante de leac: îmi amintesc cum ea, întoarsă cu fața către lună, a început să declame cuvintele tainice ale unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
naturii, fără să simtă nevoia retoricii și a tuturor falsificărilor de la oraș. Existența lor e condusă de aceleași ritmuri ca și a plantelor sau a animalelor; nopțile lor sunt pline de ceruri înstelate, gândurile lor sunt suspendate între visările despre aștri și cântecul greierilor din ierburi. E o concepție despre viață, aceasta, profundă și plină de inocență. Război Totuși, aici simt zilnic în jur prezența concretă a morții: o ating fizic ca pe o bucată de pâine pe care o țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-ul nu e deloc tolerabil: nu trebuie urmărită cu tot dinadinsul răsturnarea ordinii cosmice. Cei care fac astfel de încercări sunt metamorfozați și transformați în broaște, în păsări, în porci, boi sau pești. Adesea, ființele omenești sfârșesc prin a deveni astre; precum în cântecul Soarele și luna, unde eroina devine mai întâi mreană și apoi se transformă în luna de pe cer, fiind astfel pedepsită fiindcă se opune incestului. Colectivitatea nu admite aici ca regulile fundamentale să fie violate: transgresorii sunt exilați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a șters lacrimile cu atâta blândețe, așa cum numai o mamă poate să o facă. Masacru În asfințit, soarele se destramă lunecând într-o baie de sânge. Stau întins pe plajă ca un infirm și primesc în corp căldura agonică a astrului muribund. Reînnoirea acestui eveniment produce în mine întotdeauna același efect; lumina crepusculară îmi străpunge dureros ochii și tâmplele. E ca o pulsare de materie crudă: am impresia că atomii incandescenți se desprind din sfera purpurie a astrului solar, străbat spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
căldura agonică a astrului muribund. Reînnoirea acestui eveniment produce în mine întotdeauna același efect; lumina crepusculară îmi străpunge dureros ochii și tâmplele. E ca o pulsare de materie crudă: am impresia că atomii incandescenți se desprind din sfera purpurie a astrului solar, străbat spațiul și vin să-mi sfâșie corpul cu puterea dată de ascuțișul unor pumnale. O durere atroce mă obligă să mă-ntorc mai devreme acasă și să nu asist la acest masacru. Când lucrul nu se-ntâmplă, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cei ce sunt scutiți prin lege;/tâmplele mi-au fost încinse cu sacra cunună/pe care favoarea publică a vrut să mi-o ofere fără ca s-o cer”). Astrologie Aici se prevede viața unui nou-născut, studiindu-se poziția și mișcarea astrelor. Aia e o abilă ghicitoare în stele și toți ceilalți vin s-o consulte, de câte ori li se naște un prunc. Ea știe că fiecare suflare a vieții se află într-un raport foarte precis cu aștrii și cu lumea subterană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-se poziția și mișcarea astrelor. Aia e o abilă ghicitoare în stele și toți ceilalți vin s-o consulte, de câte ori li se naște un prunc. Ea știe că fiecare suflare a vieții se află într-un raport foarte precis cu aștrii și cu lumea subterană. Sânge Pentru a face ca voința lui Zalmoxis să fie îndeplinită, e necesar să plătești un preț foarte înalt: să verși sângele celui apropiat. Dacă nu s-ar jertfi ființe omenești, ritualul sacrificial n-ar avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cântec oral de aici. Rămân cu ochii țintă „în prundișul de mare”, furat de unduirea valurilor, fără să-mi dezlipesc privirea până ce apare, reflectat în apă, globul de foc. Sunt singur în răcoarea plăcută a dimineții. Aștept nașterea magică a astrului și simt că ea îmi aduce o nouă viață: e ca și cum aș reînvia și eu în fiecare zi. Când soarele e deja destul de sus pe cer, mă întind într-o groapă săpată de mine, în care nisipul nu-și pierde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să fi fost trădată cu o lașitate atât de mare. Purtarea lui Iason nu poate fi definită decât ca deplorabilă. Aș fi procedat identic, dacă aș fi fost în locul ei. Eros Aia mă învață că soarta oamenilor e înscrisă în aștri, și nici unui muritor nu-i e dat să se revolte față de ea. Nu e permis să cauți să te sustragi propriului tău destin: orice mică schimbare va deveni sursă de întâmplări teribile, așa cum se petrece în tragediile grecești. Potrivit acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
căsătorie. Soarele comite un hybris, încălcând o cutumă a colectivității, dar și fata depășește măsura îngăduită condiției ei de muritoare, îndrăznind să-și ia singură viața. Ca s-o pedepsească, demiurgul o metamorfozează mai întâi în mreană și apoi în astrul nocturn. Acum cei doi protagonști sunt egali și pot să aplaneze astfel conflictul iscat, căci „Soare când răsare/Lună intră-n mare”. Inconsistență Când privesc cerul, norii suspendați deasupra orizontului mării desenează contururi de femei uriașe. În fiecare noapte, lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care o arătam la Roma. Cum pot oare să mai vorbesc fără să mă rușinez dinaintea murmurului acvatic, a foșnetului silvestru, când aud sfâșierea adâncă ce se ridică din mare, gângăniile ce zumzăie în iarbă, sau când captez speriat glasurile aștrilor? Nu găsesc cuvinte potrivite dinaintea tăcerilor elocvente ale Aiei, căreia-i place să vorbească doar cu ochii. E comunicarea cea mai pură. Aici totul vorbește, fiece element al peisajului se exprimă pe sine: e o limbă încărcată de mister ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
importanță a dialogului. Azi pot spune că am crescut față de mine însumi. Sunt acum în stare să mă introspectez, fără însă să mai simt nevoia scrisului. Descoperirea cea mai recentă constă în dialogul cu tăcerea, urmărind dâra sincerității. Nașterea unui astru Azi am văzut cum se naște un miel; l-am moșit cu mâinile mele și l-am șters de lichidul placentar. Mi s-a părut un lucru solemn și grav, întocmai cum aș fi participat la nașterea unui astru. Excremente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unui astru Azi am văzut cum se naște un miel; l-am moșit cu mâinile mele și l-am șters de lichidul placentar. Mi s-a părut un lucru solemn și grav, întocmai cum aș fi participat la nașterea unui astru. Excremente Întotdeauna m-a uimit această curiozitate bolnăvicioasă pe care o am încă de pe când eram copil. Îmi place să observ diferitele forme pe care le iau excrementele: de om, de câine, de veveriță, de cal, de bou, de cerb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vor părăsi. Acum, dimpotrivă, pot să spun că mă simt mai sănătos decât la sosirea mea. Aia mă prevenise în privința asta. Poate că cerul atât de apropiat a înrâurit asupra ritmurilor mele vitale. Am simțit o ciudată comuniune cu mișcarea aștrilor. La Tomis îmi plăcea să contemplu profunzimile valurilor, dar freamătul stelar era mai atractiv decât huruitul adâncurilor marine. E atâta vitalitate cosmică în ceruri, poate mai viguroasă decât oricare alta pe care am trăit-o vreodată. Aici, pe Kogaionon, creierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a tradițiilor lor, a credințelor religioase, a concepțiilor despre viață, a limbii lor. Astfel, cel care scrisese faimoasele Metamorfoze - în care se reflectă miturile întregii Antichități grecești și latine, de la nașterea lumii din haos și până la transformarea lui Cezar în astru și la apoteoza lui Augustus - iată-l pe acel Ovidiu uimit acum de propria-i metamorfoză, omenească în cel mai înalt grad. Dacă romanul-jurnal al acestei aventuri îl cufundă pe cititor în istoria unui timp îndepărtat, el nu-și pierde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
informații prizărite prin gazete, avea să mă ispitească cu chemări spre alte orizonturi, În legă tură cu invenția neagră a tiparului, de care am văzut că po menește Horoscopul cel versatil și indiscret, care, În concluzie finală, Îmi interpretează majoritatea astrelor la orizont În ora nașterii mele În semn fix și mutabil: „Decis intern - și fluctuant În exterior: iată primejdia existenței tale!“ Se anunțase În [acea] toamnă apariția Noii Reviste Române conduse de filozoful C. Rădulescu Motru, bărbatul prea Înțelept, prea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-și găsească o altă formă de liniște sau de zbucium. Acum nu mai era pământean, nu se mai putea hrăni cu roua și zorile fiecărei dimineți așteptând să afle secretul fiecărei zile. Aproape de îngeri, de lumea de dincolo și de astre avea să simtă toată energia stelară, atingându-l ușor valurile argintii ale steluțelor. Tranzita pragul dintre cele două lumi, văzute și nevăzute, trecând prin vămile văzduhului, ducându-l în fața Marelui Judecător Suprem. Anii copilăriei sale, a Carlinei nu-i dădeau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]