2,756 matches
-
barocă a aparenței și realității se regăsește în „"El retablo de las maravillas"” („"Catapeteasma minunilor"”), unde adaptează povestirea medievală a lui don Juan Manuel, regele dezbrăcat, pentru a realiza o critică socială. „"El juez de los divorcios"” are o tentă autobiografică și are drept concluzie «más vale el peor concierto / que no el divorcio mejor» (e de preferat cel mai slab concert divorțului celui mai bun). În ceea ce privește operele sale principale, teatrul lui Cervantes a fost prea puțin apreciat și reprezentat, cu excepția
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
personale este o greșeală. Maradona nu a avut rival pe teren, dar și-a transformat viața personală într-un spectacol, iar acum trăiește o dramă personală care nu ar trebui să fie imitată.” În 2000, Maradona a publicat cartea sa autobiografică „Eu sunt Diego", care a devenit imediat un bestseller în țara sa. Doi ani mai târziu, Maradona a donat drepturile de publicare a cărții sale „poporului cubanez și lui Fidel (Castro).”
Diego Maradona () [Corola-website/Science/308361_a_309690]
-
grad, Schlesak urmărind îndeaproape meandrele scriiturii românești, dovedindu-se fascinat de destinul românilor. În anul 1998, lui Dieter Schlesak îi apare, la Târgul de carte de la Leipzig, o antologie a poeziei românești de după 1960. În anul 1986 îi apare romanul autobiografic „Vaterlandstage”, apărut și în traducere românească la Ed. Fundației Culturale: „Zile acasă”. În postfața cărții se află și vocea lui Norman Manea, care a scris ample reflecții despre „Vaterlandstage”. Un loc aparte în scrierile lui Dieter Schlesak îl ocupă jurnalul
Dieter Schlesak () [Corola-website/Science/307435_a_308764]
-
centru-dreapta. Din copilărie, mai precis de la vârsta de 5 ani, din zilele războiului ruso-turc, desfășurat pe teritoriul Bulgariei, Krăstio Stancev a devenit admirator al Rusiei, principala susținătoare a luptei de eliberare națională a poporului bulgar. În acea perioadă, conform relatărilor autobiografice, a avut ocazia de a-l vedea pe generalul veteran Eduard Totleben (1818 - 1884), unul dintre participanții la războiul din Crimeea și dintre artizanii victoriei din 1877 asupra turcilor în Bulgaria, la Plevna (Pleven). În 1880 familia Stancev s-a
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
considerabilă a Noului Testament. Influența asupra gândirii creștine din epistolele atribuite lui a fost semnificativă, în parte datorită faptului că a fost considerat un apostol proeminent al creștinismului în răspândirea Evangheliei prin comunitățile creștine timpurii din Imperiul Roman. Din aluziile autobiografice din scrisorile sale și din cartea neotestamentară „"Faptele Apostolilor"” (considerată în mod tradițional ca fiind scrisă de un ucenic al lui Pavel, Luca; cercetarea modernă consideră că autorul Faptelor este anonim și prost informat despre viața lui Pavel) se cunosc
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
posturilor de radio "Radio Europa Liberă, Deutsche Welle, BBC, Radio France Internationale" ș.a. După 1990 a publicat corespondențe în revista "22", în "România liberă" (1992-2000), "Observator Cultural" (2000-2004), "Timpul" (din 2000), "Ziua" (2004-2005), "aLtitudini" (din 2006) ș.a. În volumul său autobiografic, intitulat ""Constrângerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri"", (Editura Polirom, Iași, 2001) descrie împrejurările în care au avut loc și contactele cu fosta Securitate: "Nu mai era pentru nimeni un secret că la ședințele publice ale Cenaclului literar "Universitas", precum și la lecturările
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
dintre ei nu a murit iar apoi au divorțat.S-a recăsătorit rapid cu profesoara Michiko Ishihara iar prima lor fiică s-a născut în Iunie 1941. În anii '30 și '40, Dazai a continuat să scrie romane și nuvele autobiografice.Prima lui poveste, "Gyofukuki" (1933), este o fantezie despre sinucidere. Alte scrieri din această perioadă cuprind "Dōke no hana" (1935), "Gyakkō" (1935), "Kyōgen no kami" (1936), și colecția "Bannen" (Ani de declin, 1936) ce descriu izolarea și viața dezordonată a
Osamu Dazai () [Corola-website/Science/302544_a_303873]
-
Tomie Yamazaki, o văduvă de război care și-a pierdut soțul după 10 ani de căsătorie.Dazai și-a abandonat șoția și copii, mutându-se cu Tomie.A scris apoi Ningen Shikkaku (Umanitate pierdută),cea mai mare lucrare a lui,autobiografică,ce povestește viața lui Osamu din copilărie și până la maturitate. "Ningen Shikkaku" ni-l prezintă pe personajul principal, Oba Yozo (Osamu Dazai însăși) trecând printr-o autodistrugere continuă, disperare și neputință de a fi ca ceilalți,luptând cu dependența de
Osamu Dazai () [Corola-website/Science/302544_a_303873]
-
de locotenent de marină. Bolnav de tuberculoză, și agravândui-se boala, își ia un concediu mai lung și este trimis de familie pentru tratament la sanatoriile de la Bad Wörishofen (Germania), Abbazia (Croația) și Merano (Italia). Se pare că acum scrie însemnările autobiografice „Cartea vieții mele”. Tot acum își definitivează acuarelele, pe baza schițelor de călătorie, sperând din tot sufletul să devină pictor. În aprilie 1896, simțindu-se tot mai slăbit, se întoarce din străinătate acasă. În drum spre Lugoj, poposește câteva zile
Victor Vlad Delamarina () [Corola-website/Science/302820_a_304149]
-
prezintă camera copiilor cu întreaga frescă, așa cum a fost inițial desenată de Schulz. Proza poetică a Schulz construiește un univers oniric, centrat pe un viața într-un orășel imaginat pe modelul Drohobîciului care trece prin diverse faze de dezintegrare. Elementele autobiografice sunt combinate cu detalii fantastice, cu trimiteri la folclorul polonez, la mituri grecești și evreiești, cu episoade de pierdere a sensului și rațiunii. Personajul principal este propriul tată, dar afectat o boală ce seamănă mai mult a demență și nu
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]
-
Lucien Leuyen"...). După ce termină ultima sa capodoperă, "Mânăstirea din Parma", în 1839, Stendhal moare de o criză cardiacă în noaptea de 22 spre 23 martie 1842 și este înmormântat în Cimitirul Montmartre din Paris. Opera lui Stendhal conține atât texte autobiografice (ca "Viața lui Henri Brulard") cât și romane dintre cele mai frumoase ale literaturii franceze: "Roșu și Negru", "Lucien Leuwen", "Mânăstirea din Parma". "Roșu și Negru " este primul mare roman al lui Stendhal și primul care combină în mod subtil
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
-lea... Opera lui Stendhal este profund inspirată din propria sa viață, romanele lui constituind o autobiografie ideală a scriitorului. Julien Sorel, Lucien Leuwen, Fabrice del Dongo sunt cei care Stendhal ar fi visat să fie. Există trei tipuri de opere autobiografice la Stendhal: pe de o parte, Stendhal a scris timp de ani și ani un "Jurnal", conținând evenimentele din viața sa; pe de alta, marile opere autobiografice intitulate "Viața lui Henri Brulard" și "Amintirile unui egoist". Acestea urmăresc aceeași idee
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
cei care Stendhal ar fi visat să fie. Există trei tipuri de opere autobiografice la Stendhal: pe de o parte, Stendhal a scris timp de ani și ani un "Jurnal", conținând evenimentele din viața sa; pe de alta, marile opere autobiografice intitulate "Viața lui Henri Brulard" și "Amintirile unui egoist". Acestea urmăresc aceeași idee ca "Jurnalul", dar și ideea "Confesiunilor" lui Rousseau, aceea a autocunoașterii, dar se deosebesc de "Jurnal" fiind scrise a posteriori. În sfârșit, autobiografia ia o formă originală
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
sfârșit, autobiografia ia o formă originală la Stendhal: îi plăcea să scrie pe marginea cărților, (sau chiar a romanelor sale, dar de manieră criptică) sau pe obiecte de îmbrăcăminte (de exemplu pe o curea în "Viața lui Henri Brulard"). Opera autobiografică la Stendhal nu se deosebește atât de scopul urmărit (Rousseau urmărind aceeași idee) decât prin importanța pe care o dobândește, exprimându-se la fel de bine prin romane ca prin autobiografii propriu-zise, și chiar critica de artă la Stendhal ia forma unei
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
Elveția, de unde, după șase săptămâni, a plecat în Statele Unite. La sosiresa în America (în aprilie 1967), a denunțat, într-o conferință de presă, atât regimul tatălui său, cât și cel al noilor lideri sovietici. Intenția ei de a publica lucrarea autobiografică "Twenty Letters To A Friend" "(Douăzeci de scrisori către un prieten)" în 1967, totodată anul celei de-a 50-a aniversări a "Marii revoluții socialsite din Octombrie", a stârnit opoziția în Uniunea Sovietică, guvernul sovietic amenințând cu publicarea unei versiuni
Svetlana Allilueva () [Corola-website/Science/298981_a_300310]
-
amenințând cu publicarea unei versiuni neautorizate. Conflictul diplomatic a fost aplanat prin amânarea publicării în Occident. În 1970, Allilueva a acceptat invitația văduvei lui Frank Lloyd Wright, Olgivanna Wright, de a vizita Taliesin West din Scottsdale, Arizona. Potrivit cărții sale autobiografice "Distant Music", Wright credea în misticism și era convinsă că Svetlana Allilueva era o înlocuitoare spirituală pentru propria fiică, Svetlana, care murise într-un accident de automobil. Aceasta din urmă care fusese căsătorită cu principalul colaborator al lui Frank Lloyd
Svetlana Allilueva () [Corola-website/Science/298981_a_300310]
-
însărcinare diplomatică, Martha Bibescu își publică, la întoarcerea în Franța, prima sa carte: "Les Huit Paradis" (1908). Premiat în scurt timp de Academia Franceză, acest volum va deschide seria unei opere impresionante, din care nu vor lipsi romanele de inspirație autobiografică sau istorică, evocări ale unor personalități din trecut sau contemporane, note de călătorie, versuri, poeme în proză, eseuri, cugetări, corespondență, o serie de biografii istorice, semnate, în parte, sub pseudonimul "Lucile Decaux". Începând din 1916 Martha Bibescu a condus un
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
Nicolae Goldberger, care l-a ajutat să plece în URSS, tranzitând Cehoslovacia. După 1936 s-a înrolat voluntar în Brigăzile Internaționale de partea forțelor republicane din Spania sub numele Walter Roman. Anii petrecuți în Spania au fost evocați în volumul autobiografic "Sub cerul Spaniei. Cavalerii speranței". În războiul civil din Spania a avut gradul de maior și a fost comandantul unui batalion de artilerie din brigada a 11-a “Venceremos”. În Spania, Walter Roman s-a căsătorit cu Hortensia Vallejo, o
Valter Roman () [Corola-website/Science/304507_a_305836]
-
și tatăl pe care nu l-am mai simțit alături.” În 1978, Spielberg a anunțat că va filma "Growing Up" în 28 de zile. Proiectul a fost amânat din cauza întârzierilor avute la filmările lui "1941", dar conceptul unui scurt film autobiografic despre copilărie a rămas în planurile de viitor ale lui Spielberg. A luat în considerare și o continuare a "Close Encounters of the Third Kind", și a început să elaboreze, alături de John Sayles, un proiect mai sumbru pe care l-
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
et son au-delà" la Plon. Metafizica marceliană se articulează din perspectiva unei ontologii de-a dreptul dramatice. În 1969 îi este decernat Premiul Erasmus, pe care îl împarte cu fizicianul Carl Friedrich von Weizsäcker. În 1971 publică, la Gallimard, opera autobiografică "En chemin, vers quel Eveil ?" și "Coleridge et Schelling" la Aubier-Flammarion. În 1973 apare , la Plon, "Cinq Pièces majeures (Un Homme de Dieu, Le monde cassé, Le Chemin de crête, La Soif, Le Signe de la Croix)". La 8 octombrie 1973
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
călătorește mult în Uniunea Sovietică, producând lucrări cu scop didactic. În anul 1927, Petrov-Vodkin a fost contaminat cu tuberculoză și a avut o perioadă de inactivitate în următorii ani. Astfel s-a aplecat asupra literaturii, scriind trei volume cu tente autobiografice: "Khvalynsk", "Spațiul lui Euclid" și "Samarkandia". Primele două fiind considerate capodopere ale literaturii ruse în acea perioadă. În anul 1932, K. Petrov-Vodkin a fost ales primul președinte al nou înființatei "Uniuni a Artiștilor din Leningrad". O pictură importantă din această
Kuzma Petrov-Vodkin () [Corola-website/Science/304650_a_305979]
-
activitatea competițională. În prezent (2012), Andreea Răducan este comentator sportiv în România, jurnalist și lucrează pentru organizația "Forul Olimpic Român." Andreea a comentat concursurile de gimanstică feminină de la Jocurile Olimpice de la Atena, 2004. În 2010 a publicat prima ediție a cărții autobiografice "Reversul medaliei," care a fost republicată în 2012 cu multe completări și adăugiri." 1998 Campionatele Europene de Juniori: 4 individual compus; 2 bârnă; 3 sol Campionatul Național: 3 individual compus 1999 Campionatele Mondiale: 1 echipe; 1 sol; 2 bârnă; 5
Andreea Răducan () [Corola-website/Science/303848_a_305177]
-
Ca și în toate romanele lui Dick, și aici există un fir legat de paranoia și disocierea multiplelor realități percepute simultan. A fost ecranizat în filmul A Scanner Darkly de Richard Linklater. "VALIS" (1980) este, probabil, cel mai postmodernist și autobiografic roman al lui Dick, examinând experiențele sale neexplicate. E posibil să fie opera sa cea mai studiată în mediile academice, fiind adaptată pentru operă de Tod Machover. "VALIS" a fost votat cel mai bun roman al lui Philip K. Dick
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
fiind adaptată pentru operă de Tod Machover. "VALIS" a fost votat cel mai bun roman al lui Philip K. Dick pe site-ul philipkdickfans.com. Operele din perioada de sfârșit, cum ar fi și trilogia VALIS, sunt în mare parte autobiografice, făcând referire la influența "doi-trei-șaptezeci-și-patru" (2-3-74). Cuvântul VALIS este acronimul pentru "Vast Active Living Intelligence System". Ulterior, Dick a emis teoria că VALIS este atât un "generator al realității" cât și un mod de comunicare extraterestru. Un al patrulea manuscris
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
atac asupra instituției căsătoriei, și a contribuit la răcirea și mai gravă a relațiilor deja dificile dintre Hardy și soția sa, deoarece Emma Hardy a îngrijorat-o ideea că "Jude the Obscure" ar putea fi interpretat ca fiind un roman autobiografic. Unii vânzători de carte au vândut romanul în pungi de hârtie maro, iar episcopul de Wakefield este reputat că a ars un volum. În ciuda acestor critici, Hardy devenise deja o celebritate în literatura engleză la începutul anilor 1900, fiind autorul
Thomas Hardy () [Corola-website/Science/304257_a_305586]