3,148 matches
-
pante, totul formând trei suprapuneri de streșini din șiță, asemănătoare cu cele ale bisericilor din Rădulești și Lăpugiu de Jos, ambele în zona Hunedoarei. Sprijiniți pe tălpi masive din lemn de stejar, de 20 x 25 cm, pereții confecționați din bârne de brad, cioplite pe patru fețe, de 14-15 x 25 cm, și în număr de 8-10 prezintă o retragere, pentru ca în partea superioară din interior să se obțină nișa unde se săvârșește proscomidia. În locurile de întâlnire ale grinzilor situate
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
Căpriorii sunt realizați din lemn cioplit sau de 12-14 cm x 18-22 cm. Majoritatea îmbinărilor sunt asigurate cu cuie din lemn de esență tare (salcâm, carpen) de 25-30mm. grosime, cu cap simplu, lipsind cu desăvârșire prinderile metalice. Liniatura exterioară a bârnelor ce formează pereții este întreruptă doar de ferestrele de dimensiuni modeste, cu cadre masive din lemn, nedecroșate, cu excepția ferestrei de pe latura de sud care are încrustate rozete. La capătul poligonal al pronaosului se află o fereastră de 72 x 47
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
petale, pe care se sprijină o cruce. De la marginile superioare ale rozetei se înalță șerpuitor trupul a doi balauri, ale căror capete cu limbi amenințătoare tind spre animalul patruped aflat deasupra, al cărui corp, din păcate, este parțial acoperit de bârna de sprijin a scării ce duce la podul bisericii. În schimb, cei doi montanți ai intrării în pridvorul de pe latura de sud, a căror dimensiune este de 184 x 55 x 13,5 cm, pe teșitură au încrustați zimțișori mărunți
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
Marian Victor Buciu, Marian Popa, Al. Protopopescu, Horia Gârbea, Barbu Cioculescu,Gheorghe Grigurcu, Iulia Alexa, Liviu Ioan Stoiciu, Bogdan Ghiu, Nicolae Panaite, Ion Cristoiu, Dan Stanca, Roxana Sorescu, George Astaloș, Ion Mureșan, Eugen Istodor, Titus Vâjeu,Traian T. Coșovei, Nicolae Bârna, Cezar Ivănescu, George Achim, Bucur Demetrian, Ion Stratan, Carmelia Leonte, Victor Sterom, Lucian Alexiu, Radu Voinescu, Aureliu Goci, Manuela Ilie, Valeriu Bârgău, Gabriel Rusu, Constantin Crișan, Mircea A. Diaconu, Gabriela Gheorghișor, Val. Condurache ș.a.
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
bisericii, 1731. Ușa bisericii este făcută dintr-o singură bucată. În interior, așa-numita “biserică a bărbaților” (locul unde stăteau bărbații, adică naosul) e separată de “biserica femeilor” (adică pronaosul) printr-un perete din care s-au scos bucăți de bârne, pentru a facilita accesul femeilor la slujbă. Trecerea din naos în pronaos se face prin intermediul portalului interior, și acesta frumos decorat. Naosul are o boltă semicirculară, unde se distinge atât grinda centrală, cât și arc-dublorile frumos sculptate și pictate. Iconostasul
Biserica de lemn din Sic () [Corola-website/Science/312306_a_313635]
-
din localitatea omonima în județul Cluj a fost transferată și restaurată în Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului unde a fost resfințită în anul 2006. Construcția din bârne închetorate este datata de o însemnare de carte din 1672. În interior se păstrează o frumoasă pictură parietala datata în 1742. Biserică se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SB-II-a-A-12012, ce cuprinde Muzeul Tehnicii Populare din
Biserica de lemn din Dretea () [Corola-website/Science/312318_a_313647]
-
cu 650 lei din banii proprii). Lucrările de reparații au fost realizate de Ignațiu Lorenzo, arhitectul orașului Bârlad. Ca urmare a faptului că biserica se afundase în pământ cu mai mai mult de jumătate de metru din cauza putrezirii temeliei de bârne, construcția a fost ridicată în sistemul „cumpănă”, fiind înlocuite bârnele putrezite de la talpa de stejar, așezată pe temelia de piatră. Au fost placați pereții exteriori ai bisericii cu scânduri de brad, iar acoperișul de șindrilă putredă a fost înlocuit cu
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
fost realizate de Ignațiu Lorenzo, arhitectul orașului Bârlad. Ca urmare a faptului că biserica se afundase în pământ cu mai mai mult de jumătate de metru din cauza putrezirii temeliei de bârne, construcția a fost ridicată în sistemul „cumpănă”, fiind înlocuite bârnele putrezite de la talpa de stejar, așezată pe temelia de piatră. Au fost placați pereții exteriori ai bisericii cu scânduri de brad, iar acoperișul de șindrilă putredă a fost înlocuit cu unul din tablă. De asemenea, au fost spălate icoanele catapetesmei
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
când aruncau asupra persoanei osândite cuvinte de ocară. În perindele se băgau „femeile stricate”, hoții dar și cei care furau brazdă din pământul vecinului. Sancționarea efectivă avea loc prin așezarea acestora în genunchi, cu mâinile și cu capul petrecute printre bârnele de lemn care glisau între doi stâlpi situați la un capăt și celălalt al târnațiului, între talpă și „cosoarbă”. Astfel, palmele și capul vinovatului rămâneau afară, corpul era în perindele. Perioada de ședere în perindele variază în funcție de interlocutor, unii spunând
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
face legătură între Cluj-Napoca și Oradea, se află biserica de lemn din Bucea. Tradiția locală spune că biserica a fost construită de primele șapte familii de creștini ortodocși din sat pe la 1791, fapt întărit și de înscripțiile aflate pe o bârnă de la intrarea în biserică . În anul 1880 biserica este pictată de către Dionisie Iuga, conform inscripției pictate pe iconostasul bisericii. Inscripția aflată pe iconostasul bisericii este următoarea: „"Santa bis. sa zugrăvitu în vara a. 1880 sub stăpanitoru F:Josif I imp
Biserica de lemn din Bucea () [Corola-website/Science/312403_a_313732]
-
consolele de sub streșini. De remarcat portalul de intrare în biserică, trilobat în partea superioară, tăiat mai înalt în ax și decorat cu rozete și alte motive filigranate în jurul golului intrării. Temelia și soclul acestei biserici sunt din piatră, pereții din bârne de stejar, iar acoperișul inițial din draniță care deteriorându-se a fost înlocuit cu tablă. Pridvorul de formă pătrată cu latura de 4,70 m, iluminat de o singură fereastră în partea de apus, este despărțit de restul bisericii printr-
Biserica de lemn din Corjăuți () [Corola-website/Science/312425_a_313754]
-
valea Jghiabului de la Coita și merge printre interesante aflorimente de gresie, se poate ajunge și cu mijloace auto. Accesul final spre poarta așezământului se face "per pedes apostolorum". La construcția actualei biserici cu hramul "„Adormirea Maicii Domnului”", s-au folosit bârne din lemn de brad căptușite cu scândură, așezate pe temelie de piatră. Edificiul are un plan treflat, cu absidele altarului în șapte laturi, iar absidele laterale în 5 laturi. Sunt patru turle egale pe axul longitudinal și două turle mici
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
tradiției locale, aceasta a fost înălțată înițial pe „Leșioară”, de unde s-a mutat pe actualul loc. Mutarea bisericii s-a făcut înainte de 1829, dată la care s-a zugrăvit. Cu ocazia acestei mutări s-au făcut și unele înlocuiri de bârne din pereții bisericii. Astăzi biserica are absida construită din bârne de brad, peretele vestic din bârne de stejar, iar ceilalți pereți din brad și stejar. Lăcașul a fost edificat ca biserică unită (greco-catolică). Sătenii își aminteau că ultima liturghie arhierească
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
s-a mutat pe actualul loc. Mutarea bisericii s-a făcut înainte de 1829, dată la care s-a zugrăvit. Cu ocazia acestei mutări s-au făcut și unele înlocuiri de bârne din pereții bisericii. Astăzi biserica are absida construită din bârne de brad, peretele vestic din bârne de stejar, iar ceilalți pereți din brad și stejar. Lăcașul a fost edificat ca biserică unită (greco-catolică). Sătenii își aminteau că ultima liturghie arhierească greco-catolică a fost săvârșită în această biserică în anul 1938
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
Mutarea bisericii s-a făcut înainte de 1829, dată la care s-a zugrăvit. Cu ocazia acestei mutări s-au făcut și unele înlocuiri de bârne din pereții bisericii. Astăzi biserica are absida construită din bârne de brad, peretele vestic din bârne de stejar, iar ceilalți pereți din brad și stejar. Lăcașul a fost edificat ca biserică unită (greco-catolică). Sătenii își aminteau că ultima liturghie arhierească greco-catolică a fost săvârșită în această biserică în anul 1938, de către episcopul unit Iuliu Hossu. În
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
de conservare și restaurare a picturii în perioada 1990-2010. În 7 iunie 1998 biserica a fost resfințită de către episcopul Irineu Pop, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi și un mare număr de credincioși.” Biserica a fost clădită din bârne de stejar dar și de brad, îmbinate în cheotoare dreaptă și în coadă de rândunică, pe o fundație de piatră, dar altarul este edificat numai din grinzi de brad și are o formă poligonală, cu pereții retrași. Pe latura sudică
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
nu să și vadă. Când acest perete a fost tăiat, probabil în timpul păstoririi episcopului Vasile Moga, a dispărut inscripția referitoare la anul construcției bisericii, 1730, care se afla deasupra ușii naosului. ”Monumentul a fost ridicat conform datelor săpate într-o bârnă a peretelui de sud al naosului și pe usciorii ușii de intrare în naos, în anul 1730, în luna august cu contribuța a tot satul și prin grija preotului Popa Ioan, de către meșteri lemnari deveniți anonimi prin ruinarea parțială a
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
de de-asupra satului, ca o mărturie a vremurilor de umilință și suferințe, ca o mamă mângâietoare a acelor crdincioși care s-au mutat pe rând din satul frământărilor vremelnice, la locașurile de odihnă vecinică din jurul ei”. Această biserică din bârne de stejar, lucrată numai cu securea și închiotorată cu măestrie, după anul înscripționat deasupra ușii, care cu greu se mai poate descifra, pare să fi fost ridicată în anul 1781 și zugrăvită mai târziu. Deasupra strănii e scris pe perete
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
pe prestol, dar la acea dată ea a înlocuit, indubitabil, biserica de lemn menționată în Conscripția din 1733 a episcopului blăjean Inochentie Micu Klein. Edificată după obiceiul pământului, în cimitirul satului, pe o fundație de piatră, biserica este construită pe bârne solide din stejar, îmbinate ân coadă de rândunică și cheotoare dreaptă, având la bază un plan dreptunghiular unitar, cu pronaosul de 2,80m /4,65m, iar naosul de 4,55m/4,65m, pereții laterali prelungindu-se dincolo de iconostas, cu încă
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
o reușită arhitectonică. Unitar peste întreaga construcție, acoperișul are deasupra altarului forma interesantă a trei triunghiuri isoscele, ce se întâlnesc („lovesc”) la coamă, căpriorii fiind fixați pe câte o cosoroabă așezată pe consolele formate de capetele mai lungi ale ultimelor bârne din pereți. Pictura murală, care se păstrează fragmentar, a fost realizată în 1841 de pictorul Simion Mărincan, ceea ce reiese din inscripția aflată deasupra ferestrei de sud-est a naosului: „S-au zugrăvit această sfântă biserică in zilele înălțatului împărat Ferdinand, fiind
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
de 373m corespunzătoare luncii Oltului și 1049m corespunzatoare „Vârfului Sorliței”. Coborând în trepte pe direcția nord-est, nord-vest, deosebim mai întai o zonă de munți scunzi, puternic fragmentați, legată organic de versanții nordici ai Munților Făgăraș. În cadrul ei se evidențiază: „Dealul Bârnelor”(972m), „Cetatea”(846m), „Vârful Scaonelor”(799m) precum și „Chiscul Pleșii”(779m), înălțimi acoperite cu păduri întinse de fag. La poalele acestora se întind dealurile joase, de podiș, aparținând extremității vestice a Depresiunii Făgărașului. Unele dintre acestea ca „Cetațuica”, „Răpa Bii”(606m
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
muzeu ridicat recent lângă vatra casei în care a trăit Ion Oargă (1747-1785), mai bine cunoscut sub porecla de Cloșca, unul din liderii proeminenți ai răscoalei țăranilor ardeleni din 1784. Casa memorială a fost ridicată în anii din urmă din bârne de lemn închetorate cu scopul de a adăposti un mic muzeu. Muzeul este dedicat lui Ion Oargă, zis Cloșca, fiul satului Cărpiniș, erou al răscoalei de la 1784, și cuprinde exponate cu caracter istoric și etnografic. Pe locul vechii vetre a
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
bine conservată casa în care a locuit căpitanul Cloșca. Ea este așezată în Coasta Cloșceștilor ce se mărginește la amiazi cu părăul Cloșceștilor, iar la apus cu drumul ce merge spre Câmpeni și cu Apa Abrudului. Casa e edificată din bârne cioplite de brad, cu fața cătră miazănoapte, este astăzi în posesiunea lui Iosif Galdău, un strănepot a lui Cloșca și constă din o galerie și o odae de locuit cu două ferești, una cătră miazăzi și alta cătră apus și
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
din lemn, internediară sau poate chiar cea pe care o menționează recensământul ecleziastic din 1733, o nouă biserică devenise necesară, întrucât comunitatea avea aproape 700 de enoriași. a fost construită de meșterul Ioan Ghiran din Nadăș și este clădită cu bârne de brad, îmbinată atât în cheotori drepte, cât și în cheotori nemțești. Ea are un plan dreptunghiular unitar pentru pronaos și naos, la corpul central al construcției adăugându-se altarul poligonal, bine proporționat și simetric situat, cu unghi în axă
Biserica de lemn din Apahida () [Corola-website/Science/310131_a_311460]
-
de conscripția lui Bucow. Pereții monumentului înscriu tipul de plan trilobat cu abside poligonale, fiind prima mărturie a pătrunderii, din Moldova, a acestei forme tipologice. Structura acoperirii interioare respectă tradiția. În navă o boltă, semicilindrică, retrasă de la linia pereților pe bârne, rezemate pe console; bolta altarului este racordată la traseul pereților prin fâșii curbe; absidele laterale sunt acoperite cu câte o boltă tronconică. Execuția consolelor, crestate în linii drepre și curbe a rămas neîntrecută, aspectul lor plastic fiind desăvârșit. Capetele bârnelor
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]