KorAP: Find »[drukola/base=băț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...135 >

3,370 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

de zile a durat această dragoste a mea neîmpărtășită, pe urmă am renunțat. Mai târziu (desigur, mult mai tîrziu!) ea însăși mi-a povestit. Însurat fiind, de aceste vizite ale mele și râdea și acum de faptul că foloseam acel băț ca să-mi anunț prezența. Așadar mă vedea. "Și tu, idioato, i-am spus, de ce nu ieșeai, dacă îți dădeai seama că pentru tine veneam?" Pentru mine, a exclamat ea surprinsă. De unde să știu eu că veneai pentru mine?" Și mi-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-i spusesem dacă sânt reușite sau nu și i-ar fi plăcut și lui), și mă luă de braț și mă duse în fața unei mese cu harta României în relief, executată special pentru această întîlnire. El luă în mână un băț, îl puse pe undeva pe lângă Cernavodă și apoi de-acolo făcu harști cu el până pe lângă Constanța. Pe-aici, zise, faci-un canal care să lege Dunărea de Marea Neagră, și îi trimiți acolo să-l sape pe toți ăștia care

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
continuă el, pune mâna și ține pancarta, de 23 August ai lipsit... Vremea boierilor s-a dus, nu face pe boierul... Filozoful trebuie să-și verifice sistemul cu practica, praxismul'', adăugă el rânjind și încercă să-mi vâre în mâini bățul. Nu, zic, ți s-a încredințat, du-ți sarcina la bun sfârșit. Dacă ai să cazi în nas de atâta efort, preiau eu..." " Mergem pe urmă la o bere?" îmi șopti. "Mergem! Dar să nu mai inviți, ca data trecută

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Nu aspir să-mi perpetuez neapărat specia, adică gospodina să mă pună deoparte, să reînviu spărgîndu-mi gogoașa sub formă de, fluture, și să depun sămânță. Nu, eu accept să fiu aruncat într-o căldare cu apă fiartă și cu un băț ordinar gospodina să-mi prindă firul și să-l depene pe o vârtelniță. Puțin mă interesează că după aceea corpul meu fiert va fi aruncat în grădină și cu asta procesul s-ar încheia. Nu alta e soarta a tot

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
i-a venit ideea, a preferat să insinueze că nu pe Matilda o iubeam eu, ci frumoasa ei casă, cum încercase să-i sugereze și lui taică-său. " De copil a spus că o să-l bage într-o traistă pe băț și o să se ducă și o să-l arunce într-o prăpastie. Întrebați-l! E adevărat că așa mi-ai spus? mi se adresă cu aerul că n-o să am curajul să spun că nu. Îndrăznește să spui că nu e

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mi-a povestit Tamara, mi-a fost rușine, dragă, de bărbatul meu... Auziți, un intelectual, un universitar cu înalte studii, să-i spună unei doamne ca un birjar, bărbatu-tău are sau n-are? Colosal!..." "Ce să aibă, zise bunicul, băț? Dacă e traistă, e și băț." Bunica îl înghioldi, Vasile făcu ha, ha, Tasiei îi conveni această interpretare și râse și ea. Tamara rămase cu masca ei care nu ascundea nimic, țeapănă, ca și când nu ea ar fi alimentat indignarea aceasta

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fost rușine, dragă, de bărbatul meu... Auziți, un intelectual, un universitar cu înalte studii, să-i spună unei doamne ca un birjar, bărbatu-tău are sau n-are? Colosal!..." "Ce să aibă, zise bunicul, băț? Dacă e traistă, e și băț." Bunica îl înghioldi, Vasile făcu ha, ha, Tasiei îi conveni această interpretare și râse și ea. Tamara rămase cu masca ei care nu ascundea nimic, țeapănă, ca și când nu ea ar fi alimentat indignarea aceasta acumulată de-atîta vreme și care izbucnise

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
orice ordinărie, dar eu sânt mai bapabil decât tine și o să ți-o iau înainte, jjj, jjj, și o să te fag să bați din bopită ga un gal răbgiugos înainte să fie belit și să i se bună pielea bă băț.. Iar eu o să mă biș pe stârvul tău...'' "Ești inconștient, domnul Calistrat, nu observi că așa-zisul nostru șef râde de noi, răspunse Bacaloglu cu o grimasă care arăta că nu mai avea replică și vroia să abată discuția spre

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
prietenia, iubirea și curajul, gândirea liberă, creația." "Aha! făcu Matilda, și tu le-ai păstrat!..." Da, le-am păstrat..." "Și de-aia mi-ai spus tu mie, când ai auzit că sânt însărcinată, că o să-mi pui copilul pe-un băț și o să-l arunci într-o prăpastie!" " Nu, n-am spus acest lucru, dar văd cu uluire că nu e vorba de o gândire exprimată de tine, atunci la botez, într-un moment de furie, ci chiar crezi că e

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
întîmplat atunci, noaptea târziu când te-am așteptat să-ți spun ce mi-ai făcut și ce mi-ai zis! Am vrut să mă duc să întrerup sarcina. Ăsta e bărbat, care îmi spune că o să-mi pună copilul pe băț chiar în clipa când soția lui îl anunță că va fi tată și o să-l arunce într-o prăpastie? Trei zile și trei nopți am auzit în urechi vorbele astea. Dar m-au oprit toți, și Tasia și Petea și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pricină, și spunea: nu mai scriu! se producea mare panică în rândul activiștilor mărunți, responsabili de nemulțumirea scriitorului. Și atunci începea o agitație: era chemat criticul și beștelit, pus să-și retracteze opinia, erau pedepsiți cei care îi puseseră scriitorului bețe în roate, până ce acesta, îmbunat, declara că va scrie. Și atunci știrea zbura sus transmisă cu entuziasm: scrie, scrie! Cată să vezi deci semnificația acestei poziții luată în ședință față de secretarul general al Uniunii: ne împiedică să scriem! Nu pe

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
se face milă de el și se oprea să-l aștepte. Milă? Să-l aștepte, credeți? Nici nu apuca ăla să se apropie, să stea și el puțin și să-și tragă sufletul și gagica întorcea schiurile, se proptea în bețele alea, i-arăta curul și hîîîrști, valencia! Credeți că Costaichie a tras vreo concluzie negativă de-aici? A luat-o în continuare la goană după ea și-așa s-a repetat figura până jos, zece kilometri. Când au ajuns pe

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
sâmbătă și ne-a invitat o cunoștință la un concert în care se cânta pentru întîia oară la noi ceva de Enescu." "Dixtuorul", zise Ciceo. Da, ceva cu suflători, dar parcă nu erau nici flaute, nici clarinete, un fel de bețe. Dar nu erau nici fluiere, fiindcă se sufla în ele dintr-o parte. Dirija Silvestri. Ti-ti, ti, fî, fî, fî, su-șu-sum fi, fi, fi, n-am înțeles nimic, da' nu numai eu, nici n-a durat câteva minute și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
așteptată: ovalul devenea hexagon, strâmb însă într-o parte, cu un zadarnic surâs care nu se vroia, dar nici... nu era serafic. Adolescenta avea fie o paletă de tenis în mână pe un teren de tenis în costumul respectiv, fie bețe de schi pe o pârtie de zăpadă cu o ridiculă căciuliță pe cap, fie rame de barcă, pe fond de lac cu putrezi copaci împrăștiați ici-colo pe suprafața apei. "Ăsta e Lacul roșu, strigai, Ghilcoșul, nu?!", ca și când dacă era așa

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Asta și vroia și rămăsei mirat când o văzui cum își dădu drumul. Nu aluneca pur și simplu la vale, în voia schiurilor, cum îi văzusem pe ceilalți, ci își sporea viteza în genul patinatorilor, folosind în același timp și bețele și lăsând în urma ei trâmbe de zăpadă în care se învălui și pieri ca într-un vârtej. "Da, gândii, surâzând, iată, ea care trăiește cu o multitudine de frâne interioare și contradictorii și al căror farmec neștiut nici de ea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
făcu o cristiană în trombă și mă așteptă... O imitai... Nu, zise, am timp, până la toamnă aranjez eu și chestia asta." Până la vale merse alături de mine, dar tot așa, luînd-o adesea înainte și schiind ca la un concurs, trecând printre bețe imaginare și foarte apropiate unele de altele, ceea ce o silea să facă răsuciri bruște de la dreapta la stânga. Jos ne oprirăm să ne odihnim câteva minute, în timp ce valea se umplea de schiori. Unii aterizau spectaculos, alții însă (și aceștia erau cei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510

6 silabe: Eu pun un lemn pe foc. Iarna e tare frig. Calul fuge pe drum. Tehnica utilizată este următoarea: i se atrage atenția copilului spunându-i: "Ascultă ce-ți spun și zi după mine: pisică. Zi acum: Am un băț". Dacă copilul a înțeles și repetă cuvintele, trecem la propozițiile menționate mai sus. Se cere repetarea exactă a trei, fără nici o omisiune, fără adaus sau transpunere de cuvinte. Se trec cu vederea defectele de pronunțare. Dacă subiectul a reușit cu

Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

pregătit de culcare. La „Litere“, nu era o problemă dacă lipseai de la ore. Studenții se bucurau, plecau prin oraș vreo două-trei cursuri, apoi te reclamau. Așa, fără vreun motiv anume, ai fi zis că le face plăcere să-ți bage bețe-n roate. Sau poate era doar un exercițiu democratic: aveau dreptul să se plângă, îl foloseau. Curgea cu reclamații, în fiecare semestru; găseai un teanc la secretariat, sub corespondența profesorilor. Unde ajungeau hârtiile, nu se știa, pentru că nimeni nu văzuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-n cutii de conserve și exploda-n contact cu apa), lița (o sârmă moale și subțire, de culoare arămie, cu care reparai siguranțele când săreau), degetarele (niște căciulițe de tablă pentru degete, să nu te înțepi la cusut), sorcova (un băț de lemn așchiat, prevăzut de-o parte și de alta cu niște flori de hârtie colorată; se folosea pe 30 decembrie, împreună cu niște versuri naive, ca să scoți bani de la vecini și rude) sau lopețile cu coadă lungă de lemn (iarna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
un cui în mijlocul scenei și trebuia să faci mai departe pe Scapin sau Richard III. Situațiile erau grotești, de desen animat. La Anna Karenina, eroina se sinucide în fața trenului: locomotiva e-un tip care fuge c-un felinar prins de băț, printr-un nor de azot lichid. La Numele Trandafirului (6 ore, un chin!), Beligan adoarme pe fotoliu în mijlocul unei replici și-l trezește Mihai Călin. La Hamlet, regelui i se picură niște apă-n urechi în scena veninului. Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
monedă cu stema republicii. Julieta Szöny n-a mai apărut niciodată la „2 Mai“, deși musculatura mea se dezvoltase corespunzător. Am căutat-o câteva veri în șir pe plajă, în speranța că va ieși de sub un cearșaf prins între patru bețe (pe vremea aia, nu existau umbrele) și mă va recunoaște. Am mers și la nudiști, trăgând cu coada ochiului în toate direcțiile. Găseai orice vroiai acolo: copii mici amețiți de soare, copți în apa mării ca porumbul fiert în gălețile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Miza îți tăia răsuflarea: priveai ultimul loc liber al orașului. În mijlocul lui, două turnuri de 30 de metri ar fi acoperit Ateneul, Palatul Regal și Biblioteca Universitară. Plecau și monumentele, cu piedestale cu tot: Brătianu, copacul de fontă, „chifteaua pe băț“. Clipeai și fugea tot decorul. Fiecare dimineață începea altfel, ca visul unui bolnav de nervi. Modificările veneau zilnic, memoria nu mai făcea față, nimeni nu le putea înregistra. Orașul trebuia părăsit, locuitorii lui să sară din mers, cât mai aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
știau pe de rost. Se preda la școală, la „Citire“, îl urmăreai la televizor, de 30 decembrie, cu pupături pentru tovarășul și tovarășa Ceaușescu, se practica oriunde nimereai, dar mai ales la scara blocului; trebuia doar să scoți din dulap bățul cu flori colorate de hârtie. Colegii de joacă făceau bani buni, sorcovindu-i pe vecini. Eu ratasem ocazia, pentru că, la sfatul competent și-autoritar al lui Doru, modificasem ușor versul trei: „Sorcova, vesela/ Să trăiți, să-mbătrâniți/Și la anul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-o ca un acid; din nou în mijlocul pieței, enorm și vizibil, un soi de țesut necrozat înfipt la vreo 20 de metri înălțime într-o furculiță de marmură (lumea îl botezase-n fel și chip: cartoful în țepușă, chifteaua pe băț, coiul canceros; autorul îi zicea mai simplu, „monumentul eroilor“). Noaptea, lumini verzi și portocalii împroșcau statuile cu-o ceață orbitoare, prin care dansau fluturi și musculițe. Nu trecea nimeni să se uite. Dincolo de piețe și parcuri, Bucureștiul respira fără viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mult; dincolo de chit, găseai o armătură de cărămidă cu beton) și-am dat peste ramele altei uși, în spatele celei capitonate. Ramele nu erau prinse perfect de perete, zidul se deplasase puțin, ca după cutremur, lăsând o fantă liberă, cât un băț de chibrit. M-am chinuit să privesc înăuntru. Prin fantă tremura o fâșie de lumină, parcă și-un clopot și niște cabluri. Cine știe ce comandant dădea ordine înăuntru, în așteptarea operațiunii secrete. M-am apăsat cu ochiul de perete, până am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]