2,921 matches
-
în timpul zilei și apoi pe seară. Pentru Toma era o enigmă ce pot să discute două femei atât de mult la telefon dar ridica indiferent din umeri, văzându-și soția atât de fericită după ce stătea de vorbă cu maică-sa. Băiețelul creștea frumos și sănătos. Era un copil normal, de loc bolnăvicios și nu plângea mai mult decât alți copii, ba dimpotrivă. Asta până în urmă cu o săptămână. De atunci începuse să fie agitat. Plângea aproape toată noaptea și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ho O, niho, ho... De după răspântie, se ivi sutana neagră a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru a primi pomenile credincioșilor, apoi, în urma lor, alergau trei băieței, clămpănind cizmele prea mari, dar, având în suflete și obraji, flori de mac roșu. Copiii și Fetea o luară la fugă spre casă, se dezbrăcară și așteptau să sărute icoana, crucea sfântă și mâna părintelui, apoi cei mari să cinstească
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe viitorul ginere să nu-i calce pragul. Anii au trecut, ei s-au cununat la biserică, părinții au murit, care de tifos, care de scârbă, rămânându-le nădejdea și bucuria creșterii copiilor. Îi privea cu duioșie pe cei trei băieței, care-și încropiseră, din coceni de porumb, adevărate tabere militare, cu care se războiau, țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite, să tresalte, încruntându-și sprâncenele de-abia arcuite și agitându-și, neputincioasă, brațele și picioarele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
trezesc într-o curte, în care se intra din drum fără nici o opreliște, nici un prag, nici un gard, o curte unde zece-doișpe copii destul de mici pentru a nu se rușina unii de alții să-și arate goliciunile feselor și sexelor de băieței și fetițe, se tăvălesc în nisip și băltoace de-a valma cu niște câini. De unde pot să iau autobuzul spre oraș? grăiesc eu cu intenția să mă fac auzit, dar a trebuit să repet de vreo trei ori până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
avut un singur lucru de făcut pentru familie și acum...dacă pățește ceva... ― Sunt sigur că nu a fost vina ta. ― Nu am făcut-o intenționat, am șoptit, dar a fost și este vina mea. Iar el e doar un băiețel, ar putea fi oriunde... ― Oriunde, repetă el. Oriunde Înseamnă multe locuri. Acasă este de asemenea oriunde. M-am uitat uimită la el. ― Eu cred că e destul de mare ca să se descurce, continuă el. Există o posibilitate ca tot coșmarul pe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
soțului meu. Am plecat în miez de noapte de „acasă“, am urcat în tren pe când se crăpa de ziuă. Ceasuri incerte, interminabile, între „câine și lup“, într-o sală de așteptare pustie și rece. Lungit pe banca tare de lemn, băiețelul nostru adormise. Brusc, un grup de bărbați tineri, înarmați, îmbrăcați în pufoaice negre traversează sala de așteptare „fuga marș“ însoțiți de doi câini-lup ținuți în lesă. Trezit din somn de zgomotul bocancilor pe podea, băiețelul nostru ne-a privit speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe banca tare de lemn, băiețelul nostru adormise. Brusc, un grup de bărbați tineri, înarmați, îmbrăcați în pufoaice negre traversează sala de așteptare „fuga marș“ însoțiți de doi câini-lup ținuți în lesă. Trezit din somn de zgomotul bocancilor pe podea, băiețelul nostru ne-a privit speriat. Nu pricepeam nici noi ce se întâmplă. Eram la un punct de trecere a frontierei, iar „invadatorii“ făceau parte dintr-o unitate specială de securitate. De pe peronul gării s-au auzit voci, lătrat de câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
colectiv. La câțiva ani după terminarea studiilor, pierdeam, tot în urma unei tentative ratate de avort, o altă fostă colegă de studii: Ica, veselă, vioaie și sensibilă. Era profesoară la Anina, iar soțul ei era inginer minier și aveau deja un băiețel... La scurtă vreme după aceea, într-un cerc de prieteni, „subiectul“ se afla în discuție. M-a cuprins un acces de „imprudentă“ furie verbală; am început să critic sistemul, controalele ginecologice forțate, faptul că doar anumite „doamne“ și „tovarășe“ din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ea la iveală întreaga monstruozitate a „decretului“! Anii care au urmat au înmulțit decesele femeilor și au rărit numărul nașterilor. Despre aceasta se vorbea mai departe tot în șoaptă. Pe medicul meu ginecolog, care m-a asistat și la nașterea băiețelului meu, l-am întâlnit într-o zi la farmacia din centrul orașului. Era abătut. Mi-a spus zâmbind trist: „Doamnă, voi pleca. Nu mai suport!“. L-am reîntâlnit după ani cu totul întâmplător în Germania, la Dortmund, după Revoluție, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
table. Tot aici, dar într-o zonă mai puțin vizibilă, se adunau băieții să se joace de-a bandiții sau de-a cine face pișu la mai mare distanță. Aici se petreceau și lucrurile de rușine, în care fetițele și băiețeii își contemplau reciproc, într-un troc foarte simplu, genitalele dezvelite din chiloței. Imediat în fața blocului se adunau femeile, mai ales vara, ca să tricoteze, să croșeteze, să bârfească, să împletească „șnur“, să coase goblen și să ne supravegheze pe noi, copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vorbească Mariana mai întâi. Să ne spună ce a aflat pe internet despre acel munte... Cum se numește muntele acela și.. în ce țară este, că am înțeles că nu se află la noi, în România, îl întrerupse George, un băiețel mărunt, cel mai scund din clasă. Muntele despre care doriți să aflați câte ceva se numește..., se numește... Sfântul Munte Athos, îndrăzni Mariana să vorbească, oarecum nesigură, roșie la obraji și cu privirea în pământ. Cum? Sfântul? o întrerupse Sandu lungindu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
casă îl izbi tăcerea nepământeană și la început crezu că e părăsită. Apoi o văzu pe Ata. Ședea pe vine în șopronul care-i slujea de bucătărie, având grijă de o supă care fierbea într-o oală. Lângă ea un băiețel se juca fără zgomot în noroi. Ata nu-i zâmbi doctorului. — Am venit să-l văd pe Strickland. — Am să mă duc să-i spun. Se duse până la casă, urcă cele câteva trepte care duceau la verandă și intră. Dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de deasupra capului. Tăcerea era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la căsuța nevopsită, acum într-un hal îngrozitor de dărăpănare și neîngrijire. Dar și aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă până în prag, și la vederea lui un băiețel care se juca nepăsător la soare tresări și se îndepărtă în fugă. Pentru el orice străin era un dușman. Dr. Coutras avu senzația că băiețelul îl iscodește pe furiș dindărătul unui copac. Ușa era larg deschisă. Strigă, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dar și aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă până în prag, și la vederea lui un băiețel care se juca nepăsător la soare tresări și se îndepărtă în fugă. Pentru el orice străin era un dușman. Dr. Coutras avu senzația că băiețelul îl iscodește pe furiș dindărătul unui copac. Ușa era larg deschisă. Strigă, dar nu-i răspunse nimeni. Păși înăuntru. Bătu la o ușă, dar din nou nici un răspuns. Răsuci clanța și intră. Mirosul care-l întâmpină agresiv îi întoarse stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
glumesc cu dumneata, dar nu am știut că azi ești țâfnos. Te știam glumeț, vesel și uite că m-am înșelat. -Sunt foarte supărat, vecină. -Dar ... ce ți s-a întâmplat? Nu ... cumva ai probleme cu sănătatea? -Mai rău; un băiețel m-a călcat și mi-a spart casa. -Cum așa? -Cât se poate de simplu, eu mă grăbeam să trec peste o cărare și să mă duc într un loc unde am mirosit că voi găsi crini cu floarea galbenă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
au plecat împreună pe ulițele comunității să vadă ce se întâmplă. Spre surprinderea lui, ce să găsească? Pustiu în stânga, pustiu în dreapta și a hotărât să meargă la casa Domnului. Când să intre pe poartă, le-a ieșit în față un băiețel îmbrăcat în zdrențe, murdar din cale afară, plin de bube pe față și pe mâini, cerșind: -Dați un ban la băiatu! Fie-vă milă, în numele binelui! -Cum te cheamă, cerșetorule? l-a întrebat iritat primasul. -Mă cheamă cum mă cheamă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Arată-ne un dans! Îi săreau pe genunchi. Se jucau cu el. Se agățau. I se uitau în urechi. — Domnule Măscărici! Îți crește părul afară din urechi! — Una, două. — Trei, patru. Cântând numerele, fetițele trăgeau firele de păr, în timp ce un băiețel îi încălecase umerii, apăsându-i în jos capul bătrân. — Joacă-te de-a căluțu’! Fă pe căluțu’ și nechează! Chokansai se târa în patru labe, supus, și când, dintr-o dată, strănută băiețașul îi căzu din cârcă. Doamnele de onoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ploaia umplea șanțul până sus. Cineva anunță imediat familia băiatului. Vecinii curioși de pe Strada Scursurilor începură să năvălească din case ca apa dând în clocot dintr-un cazan, iar părinții ieșită în fugă, desculți. Era o nenorocire. Dar, când sosiră, băiețelul fusese salvat deja. Arăta ca o rădăcină de lotus smulsă din nămol și suspina zgomotos. Copilul și doi misionari erau împroșcați cu noroi pe mâini și haine. Al treilea misionar, care sărise în șanț după băiat, se umpluse complet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Vasalii inferiori, ca Shonyu, Hosokawa, Tsutsui, Gamo și Hachiya, ședeau în spatele lor. Chiar în față, pe locurile de cel mai înalt rang, se aflau Nobutaka și Nobuo. Dintr-o latură, însă, putea fi văzut Hasegawa Tamba, ținând în brațe un băiețel. Desigur, acesta era Samboshi. În spatele lor aștepta, cu modestie, Maeda Geni, vasalul care primise ultimul ordin al lui Nobutada când acesta din urmă era pe punctul să moară, în lupta de la Castelul Nijo. După câte se părea, nu găsea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
smuls brânzoaica din mână. Nestor s-a pornit să urle plin de obidă, dar doamna mai în vârstă, prietena mamei și stăpâna casei, mai întâi a râs cu poftă, apoi a zâmbit îngăduitor și, cu multă afecțiune, i-a întins băiețelului farfuria plină vârf cu brânzoaice de unde să-și aleagă alta. Nestor era însă prea umilit ca să accepte altă brânzoaică. Pisica se retrăsese după colțul scrinului și, stând acolo cu spinarea arcuită, concentrată asupra prăzii, ca și cum n-ar fi făcut nimic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mult de tot să ajungă manechin. Chestiunea n-avea cum să se lămurească prea repede fiindcă, iată, mama se apropia de el se apropia de el și de doamna cea tânără și zveltă, căreia mama îi spunea Felicia. Ai un băiețel dulce-dulce, Tereza, îi spunea Felicia mamei sale. Da, spuse mama, îl cheamă Nestor și se teme de manechine. Nestor percepuse clar în glasul ei o undă de reproș și de ironie. O! exclamă Felicia dezamăgită. Nu pot să cred! Nestor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
taburet, la o masă grosolană de brad, având deasupra capului scândurile groase ale scenei. Cineva umbla bocănind pe acele scânduri. Pe când i se fixau aripile la spate, doamna Poenaru spuse: Nu trebuie să vă jenați de rochițe. Voi rămâneți tot băieței, și tot drăguți. Am întâlnit bărbați care nu purtau rochițe, dar afară de faptul că erau bărbați nu prea aveau cu ce să se laude. Lucian băga de seamă că și pe Mirel Poenaru îl îmbrăcaseră într-o rochie de hârtie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a lui Bull. După părerea lui Nicholson, o mulțime de fetițe avuseseră la pubertate parte de un influx de testosteron care le transformase clitorisurile în penisuri și determinase apariția testiculelor. Numai că nu se putea spune același lucru și despre băieței. Dacă nu aveau vagin de la bun început, nu se alegeau cu vreunul pe parcurs. Și asta corespunde cu ceea ce știm cu toții, în mod intuitiv. Fiziologia masculină este una statică, lipsită de viață, un vid metabolic, lipsit de activitate, neafectat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
străină. Naomi îl cunoștea vag. Știa că e un psiholog pentru copii de la Clinica Gruton și se specializase în bebelușii cu probleme. Ea și Cecile se întâlniseră la un moment dat cu el și cu fiul lui, Hector, pe stradă. Băiețelul de doi ani se lipise uimit de peretele de sticlă al unei bănci, în timp ce tatăl său făcea o scenă în fața trecătorilor. — Nu am să accept așa ceva! zbiera psihologul de copii. Nu suport așa ceva! se tânguia el. Împrăștiase pe trotuar conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
erau ai mei? Apoi își ridică privirea spre mine și îmi spuse cu o seriozitate tristă: — Hei, cum te cheamă? — Eu sunt Martin, am spus eu dintr-odată... Îmi urăsc numele. Vreau să spun că dacă ai un copil, un băiețel, cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru el e să-i dai numele de John? Eu mă numesc John Self1. Dar pe cine nu-l cheamă așa? Pe tine cum te cheamă? — Mi se spune Moby. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]