2,558 matches
-
a mutat unități de infanterie din Corpurile XVI, care înainta prin Liege, în Corpul XXVII, plus cu escadrilele de sprijin aerian și un număr de mașini blindate. Aceste forțe s-au infilrat între punctele întărite franceze și angajat în luptă blindatele lui Bougrain. Această acțiune a germanilor, care a blocat blindatele franceze în apărarea propriei infanterii, i-a permis lui Hoepner să își concentreze atacul împotriva unităților comandate Prioux la vest de Hannut. Dacă Bougrain ar fi organizat un atac al
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
prin Liege, în Corpul XXVII, plus cu escadrilele de sprijin aerian și un număr de mașini blindate. Aceste forțe s-au infilrat între punctele întărite franceze și angajat în luptă blindatele lui Bougrain. Această acțiune a germanilor, care a blocat blindatele franceze în apărarea propriei infanterii, i-a permis lui Hoepner să își concentreze atacul împotriva unităților comandate Prioux la vest de Hannut. Dacă Bougrain ar fi organizat un atac al blindatelor spre nord sau nord-est, ar fi putut să pună
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
lui Bougrain. Această acțiune a germanilor, care a blocat blindatele franceze în apărarea propriei infanterii, i-a permis lui Hoepner să își concentreze atacul împotriva unităților comandate Prioux la vest de Hannut. Dacă Bougrain ar fi organizat un atac al blindatelor spre nord sau nord-est, ar fi putut să pună în pericol planul german. Doar că Prioux nu a dat ordinul pentru organizarea unei asemena acțiuni. Punctul principal al atacului german de pe 13 mai era la vest de Hannut. Ordinul venit
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Diviziei a 3-a a început înaintarea în jurul orei 11:30, cu Regimentul al 5-lea pe flancul drept, respectiv Regimentul al 6-lea pe cel stâng. Tancul comandantului de brigadă înainta în rândurile Regimentului al 5-lea. În jurul prânzului, blindatele luptau în orășelele puternic baricadate și minate aflate de-a lungul râului Petite Gette. După 90 de minute de lupte grele, ambele regimente germane de tancuri au reușit să respingă elementele apărării franceze peste râu, spre Marilles și Orp. În
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
reușit să respingă elementele apărării franceze peste râu, spre Marilles și Orp. În continuare, comandamentul german a ordonat Regimentului al 6-lea să schimbe direcția de atac spre Jandrain și Jandrenouille, într-o zonă în care terenul era mai favorabil blindatelor și de unde putea fi sprijinită mai eficient acțiunea Diviziei a 4-a Panzer. În timpul înaintării de pe cele două maluri ale râului Petite Gette, Regimentul al 6-lea german a intrat în regiunea apărată de tancurile granceze la Orp, unde a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
erau amplate aflată în fața localităților Marilles și Orp (Divizia a 3-a Panzer), respectiv în fața Thisnes și Merdorp (Divizia a 4-a Panzer). Brigăzile a 5-a și a 6-a a Diviziei a 3-a Panzer deschis lupta cu blindatele franceze. Tancurile germane dețineau superioritatea numerică și manevrau în formații mai numeroase, în vreme ce tancurile franceze acționau în grupuri mici, care executau foc cu o cadență inferioară germanilor. Între 15:00 și 15:48, comandantul Brigăzii a 3-a Panzer a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
15:48, comandantul Brigăzii a 3-a Panzer a cerut în mai multe rânduri sprijinul avioanelor Luftwaffe. Batalionul al 2-lea al Regimentului al 5-lea Panzer, care se afla încă la Marilles, a fost atacat prin surprindere de forțe blindate franceze suprioare. Jurnaul de campanie al Brigăzii a 3-a Panzer a menționat mai apoi că timp de 15 minute, Batalionul al 2-lea a rezistat atacului francezilor fără să primească sprijin din partea forțelor proprii terestre sau aeriene. În acest
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de 37 și 75 mm a. În acea dimineață, Batalionul al 2-lea al Regimentului al 11-lea dragoni a suferit pierderi grele din cauza tirurilor de artilerie și a raidurilor aeriene. În acest timp, unități de motocicliști germani și mașini blindate au executat misiuni de recunoaștere pentru identificarea punctelor de infiltrare și traversare. Începând cu ora 11:30, Divizia a 3-a de infanterie franceză a identificat prezența a cam 80 de tancuri inamice la Marilles și aproximativ 100 la Orp
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
des Loges, comandantul sectorului nordic al Diviziei a 3-a de infanterie mecanizată, a ordonat retragerea. În timp ce dragonii se retrăgeau, tancurile lor Hotchkiss H35 și alte două escadroane de Hotchkiss din cadrul unității de cuirasieri au contraatacat. Tancurile franceze au respins blindatele germane până pe malul râului. Cele două tabere au suferit pierderi comparabile - șase tancuri germane și patru franceze. Colonelul de Vernejoul, comandantul Regimentul I cuirasieri, a dat ordin celor 36 de tancuri 36 SOMUA S-35 din subordinea sa să oprească
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
până pe malul râului. Cele două tabere au suferit pierderi comparabile - șase tancuri germane și patru franceze. Colonelul de Vernejoul, comandantul Regimentul I cuirasieri, a dat ordin celor 36 de tancuri 36 SOMUA S-35 din subordinea sa să oprească înaintarea blindatelor germane care atacau dinspre Orp spre Jandrain. Panzerele germane au reușit însă să ia prin surprindere tancurile franceze, iar atacul acestora din urmă a fost un eșec. Această ofensivă eșuată a fost principalul efort depus de Divizia a 3-a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
-a de infanterie motorizată a lansat la rândul ei raiduri împotriva flancurilor încă vulnerabile ale Diviziei a 4-a Panzer, iar câteva grupuri mici de tancuri franceze au reușit să străpungă liniile germane. În cele din urmă însă, acțiunea acestor blindate a fost respinsă de bateriile antitnac al Batalionuli al 64-lea, din cadrul Diviziei a 4-a Panzer. În afară de aceste raiduri de mică amploare, Divizia a 2-a de infanterie motorizată nu a mai făcut nici o în cercare de atac împotriva
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
abandonat și, manevrând în mod inspirat, au zădărnicit atacul germanilor. În aceste condiții, tanchiștii germanii au decis să ocolească orașul prin flancul stâng, dar această manevra a lăsat fără sprijin infanteria germană, care a fost nevoită să cedeze teren în fața blindatelor franceze. După depășirea orașului, blindatele germane au atacat pozițiile franceze din spate. La început, tancurile franceze au rezistat date fiind puterea de foc și blindajul superioare, dar tactica germană "schwerpunkt" („centrul de greutate”) de concentrare a atacului în punctele vitale
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
inspirat, au zădărnicit atacul germanilor. În aceste condiții, tanchiștii germanii au decis să ocolească orașul prin flancul stâng, dar această manevra a lăsat fără sprijin infanteria germană, care a fost nevoită să cedeze teren în fața blindatelor franceze. După depășirea orașului, blindatele germane au atacat pozițiile franceze din spate. La început, tancurile franceze au rezistat date fiind puterea de foc și blindajul superioare, dar tactica germană "schwerpunkt" („centrul de greutate”) de concentrare a atacului în punctele vitale a dat rezultate în cele
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
4-a Panzer a generalului Stever trebuia să străpungă centrul frontului aliat la Perwez. Hoepner a declanșat atacul fără sprijinul infanteriei, dar nu a reușit să înfrângă rezistența francezilor. Tancurile Diviziei a 4-a Panzer a intrat în luptă cu blindatele franceze care, bine poziționate în regiunea împădurită din jurul comunei Perwez, au rezistat inițial atacului. După o serie de lupte grele ale tancurilor sprijinite de această dată de infnaterie, linia defensivă franceză a fost distrusă. Armata I franceză își redistribuise batalioanele
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
franceză a fost distrusă. Armata I franceză își redistribuise batalioanele de tancuri în spatele formațiunilor de infanterie. Subunitățile de tancuri franceze, desfășurate pe teren pe distanțe mari, fără sprijin corespunzător de al infanteriei și artileriei, au fost înfrânte în luptă de blindatele germane, care acționau concentrat, asigurând-și superioritatea numerică și tehnică. Înaintarea Diviziei a 3-a Panzer a fost oprită la un moment dat pe linia defensivă a Diviziei a 2-a mecanizată franceză. Îndârjirea cu care francezii și-au apărat
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
-a mecanizată franceză a încetat acțiunile, iar comandanții germani și-au recâștigat liniștea și încrederea. Forțele aliate au câștigat timp pentru reorganizarea forțelor în vederea respingerii următorului asalt al germanilor de pe 15 mai. Tancurile Panzer III și Panzer IV erau singurele blindate germane care egalau sau erau superioare în luptă tancurilor franceze SOMUA S35. SOMUA S35 a fost considerat în timpul campaniei din vest cel mai performant tanc. Deși aliații se bucurau atât de superioritatea tehnică cât și de cea numerică de până la
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
superioritatea tehnică cât și de cea numerică de până la 2:1, forțele germane au reușit să iasă învingătoare în toate luptele. Succesele germane s-au datorat abordării tactice inovatoare. Folosirea comunicațiilor radio și exploatarea la maxim a mobilității unităților de blindate au dus la zădărnicirea planurilor defensive ale francezilor, care foloseau tactici de apărare statice, moștenite din timpul primei conflagrații mondiale. Tancurile franceze nu puteau comunica cu aceeași rapiditate și în condiții tehnice la fel de bune cu cele germane. Toate aceste motive
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Au fost angajate în operațiunile militare efectivele celor două armate (peste 450.000 de militari români), care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindată și 6 brigăzi independente, precum și aviația militară (672 de avioane, dintre care 219 de bombardament și 146 de vânătoare) și forța maritimă (3 distrugătoare, două submarine și alte vase mici). Cimitirul de la Țiganca (Basarabia); ceremonia pentru cinstirea eroilor Armatei române
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
9 iulie 1941, marile unități române dețineau controlul deplin asupra întregului teritoriu al Nordului Bucovinei. Ultimele divizii sovietice retrase din partea de nord a Basarabiei dincolo de Nistru au fost cele din zona orașului Orhei (15 iulie). La 16 iulie, unitățile Diviziei blindate au intrat în orașul Chișinău, continuând înaintarea spre Tighina. S-a trecut la ofensivă în sudul Basarabiei, unde acționa Corpul 5 armată. Amenințate cu încercuirea, trupele sovietice au început să se retragă spre est, până la aliniamentul fortificat de pe malul estic
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
Britanian(America; de asemenea, denumit Britannia), Federația Chineză (Asia), și Uniunea Europeană (Europa și Africa; cunoscut anterior ca Euro-Univers). Povestea are loc după ce Sfâtul Imperiu Britanian cucerește Japonia pe 10 August 2010, ca urmare a creării noii arme de război "Cavalerii Blindați Autonomi", sau ”Knightmare”. Britania îi privează pe cetățenii Japoniei de toate drepturile și libertățile sale și redenumește țara ” Zona 11”, iar sun cetățenii denumiți ca unsprezeci. Lelouch vi Britannia este un prinț Britannian exilat care a fost trimis ca un
Codul Geass () [Corola-website/Science/336051_a_337380]
-
Șef de Statul Major a fost numit maiorul Dubinin. În compunerea fiecărui batalion au intrat patru companii de infanterie, o companie de mitraliere, o unitate de legătură și o companie de depozit. În dotarea Batalionului I au intrat 2 mașini blindate. Dintre cei 5.000 de voluntari încartiruiți inițial la Irkutsk, doar 2.000 au dorit să rămână în noua unitate. Ceilalți fie s-au repatriat în grupuri mici, fie s-au reîntors ca prizonieri în lagăre, aceștia din urmă fiind
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cu un efectiv de 3000 de baionete), 3 escadroane de cavalerie precum și din artilerie, s-a găsit la câțiva kilometri spre vest de câteva trenuri cehoslovace aflate în gara Șeragul, unde se aflau și batalionul românesc „Mărășești” cu trenul său blindat, escadronul de lăncieri ai "Legiunii" și un detașament de distrugere din compania română de pionieri. Trupele de lăncieri de recunoaștere trimise de români spre vest au fost distruse, iar în noaptea de 3 spre 4 februarie o brigadă rusă a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
spre Vladivostok, la Harbin Cădere a început organizarea unui Stat Major propriu care să-l ajute în acțiune și a trecut serviciile sanitar, de intendență și cultural ale "Legiunii" în subordine directă. Transportată în cinci eșaloane feroviare și două trenuri blindate, Legiunea continua să formeze ariergarda corpului expediționar și a ajuns la Vladivostok pe 18 mai 1920. Aceasta s-a întâmplat în pofida unor manevre de întârziere coordonate de cehi - care controlau traficul feroviar în sector și care au oprit eșaloanele în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
inaugurat în 1920 amintește de victimele atacului. La 24-25 ianuarie, posturile române de pe valea Crișului Alb de la Sebiș au fost atacate de de forțe inamice cu un efectiv de 1.000-1.200 de soldați, susținuți de artilerie și două trenuri blindate. Reacția energică a trupelor române a fost temperată de opunerea Aliaților, permițându-se numai ocuparea localității Zam, unde se afla un mare depozit, pe care trupele ungare ar fi dorit să îl ridice. În zorii zilei de 23 februarie 1919
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
pe Linia Siegfried aproximativ 230.000 de soldați, dintre care 100.000 erau proaspăt mobilizați. La începutul lunii, germanii dispuneau pe frontul de vest de aproximativ 100 de tancuri, pentru ca spre sfârșitul lui septembrie să aibă aici aproximativ 500 de blindate. După ce au mobilizat trupe și mari cantități de armament, comandanții germani au reușit să asigure pe Linia Siegfried o defensivă cu o adâncime de aproximativ 4,8 km. SHAEF de sub comanda generalului Dwight D. Eisenhower își fixase ca obiectiv imediat
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]