4,944 matches
-
albă de tenis de podeaua Întunecată, Îl invidiezi? Îl admiri? N-ai ști ce să spui, dar ți-ai dori să râzi atât de lipsit de griji ca el, dezvelindu-ți dinții sănătoși și lați, și hălăciuga ta de păr blond și creț să fie părul lui negru, des, Îmblânzit de briantina fină și dat ascultător peste cap. Ce n-ai da să fii tu cel mai aplaudat pilot acrobat de Ziua Aviației, care Își pierde În vestiarul terenului de tenis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
M A N U C Roman Avertisment: Romanul nu este istorie, ci doar un joc ficțional dea istoria. Partea întâia 1 Călărețul ascuns printre tufele înzăpezite de la marginea pădurii purta o barbă blondă potrivită după moda italiană, avea ochiul stâng acoperit cu o panglică neagră și emana prestanța agresivă a unui tânăr lup de mare. Ridică luneta la ochi și privi atent. Discul luneca ușor. O lua când la dreapta, când la stânga. Revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai poate ajuta. Zâmbea și îi cerceta expresia. Numele meu este Zerenda. Poate că ați auzit despre mine. Sunt țiganca Zerenda, singura ghicitoare adevărată din Paris. Prințul auzise într-adevăr despre celebra ghicitoare țigancă. Femeia de lângă el avea însă părul blond și pielea albă. Purta o salbă bogată, inele și foarte multe brățări din aur, care sunau la fiecare mișcare. Poate că nu era nici țigancă, nici ghicitoare și nici nu se numea, în realitate, Zerenda. Dați-mi mâna, Alteță! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tăcerea terifiantă, Nick a urcat scările încet, treaptă după treaptă. Și cu fiecare treaptă se apropia mai tare de teribilul adevăr. Nick a găsit-o pe Caitlin în dormitorul lui Milly, cu fața în jos, lipită de covor, cu părul blond răsfirat de jur împrejur și cu o mână întinsă înspre pătuțul în care fiica lor stătea în picioare, uitându-se pe deasupra balustradei. —Mami. Degețelul grăsuț al lui Milly era întins către trupul nemișcat al lui Caitlin, care zăcea sub ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de pildă, plătea toate facturile care țineau de casă. În felul acesta, Julia era liberă să facă exact ce-i plăcea. Ceea ce nu era prea mult. Dar adevărul era că Julia și merita. Femeia era absolut splendidă. Avea un păr blond, lung până la nivelul umerilor, pe care îl menținea permanent strălucitor și drept. Coama bogată, de culoarea mierii, îi scotea în evidență ochii de un verde pal. Julia își desăvârșea aspectul de femme fatale colorându-și întotdeauna buzele pline - de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
capetele tuturor bărbaților din cafenea s-au întors către ușa de la intrare. Intrase Julia, iar acum înainta încrezătoare, mișcându-și șoldurile ca o adevărată Jessica Rabbit, perfect conștientă de efectul pe care-l producea asupra celor care o urmăreau. Părul blond i se unduia dintr-o parte în cealaltă, la fel ca al femeilor din reclamele cu „Pentru că meritați“. În urma ei venea Susan, care era îmbrăcată cu un tricou pe care era scris „Dați-mi ciocolată și nimeni n-o să pățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în comparație cu prea-iubita ei fiică. Instantaneu, Susan s-a simțit vinovată de a fi avut asemenea gânduri. Cu toate că ele erau adevărate. Femeia știa cât de devastator fusese pentru Jenny și Bill să-și piardă unicul copil, iar Milly, cu părul ei blond și ochii albaștri și mari, era leită maică-sa, o bucățică din Caitlin care supraviețuise. Susan nu-și dorea decât ca acești doi oameni să-și ducă tristețea fără să-i calce și ei sentimentele în picioare. Părinții lui Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să aibă vreo părere. Bill era un bărbat înalt și ușor plinuț, cu o față blândă, care era de cele mai multe ori asociată cu desenele cu țărani din cărțile cu povești ale copiilor. Smocul de păr des din vârful capului era blond vârstat cu alb, în vreme ce sprâncenele excesiv de stufoase, într-o nuanță ceva mai închisă, adumbreau ochii, de culoarea stafidelor. Îi plăcea să râdă, iar asta se vedea din ridurile adâncite de vreme care erau un detaliu permanent pe chipul lui. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aibă propriul cont în bancă, Julia își dădea seama că reprezenta o miză foarte mare. Apoi James intrase în viața ei, iar vânătoarea începuse. James era un tip de remarcat. Nu era frumos în accepțiunea clasică a termenului. Avea părul blond, ochii verzi și un nas mare, care, în urma unui meci de rugby jucat în școală, rămăsese și strâmb. Numai că, dintr-un motiv misterios, defectul ăsta îl prindea. Ceea ce a atras-o pe Julia prima dată a fost mersul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Perioada dintre copilărie și viața de adult. Puștiul nu fusese așa de la început. Când Fiona se cunoscuse cu David, în urmă cu patru ani, Jake fusese un băiețel prietenos, de doisprezece ani, cu ochi mari și albaștri și un păr blond, nețesălat. Fusese angelic și ca aspect, și ca fire. În vremea aia, până și Belinda fusese înțelegătoare. Ea se despărțise de David înainte ca bărbatul s-o cunoască pe Fiona. Fusese o decizie de comun acord, la care părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mi-aduc aminte de poza asta! Nick se oprise în fața uneia dintre fotografii și-o arăta cu mâna. Asta a fost făcută în luna de miere. De fapt, chiar eu am făcut-o. Ca întotdeauna, Caitlin arăta splendid, cu părul blond și strălucitor răsfirat pe umerii bronzați. În poza aia stătea cu picioarele scufundate până la glezne în apa mării. Nick a început să urce din nou. Susan a apreciat faptul că bărbatul se simțise destul de confortabil ca să facă remarca respectivă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
diferență. Ca om, e teribil de haioasă. Deși nu pot să-l înghit pe bărbată-su. —E și el aici? Susan și-a sucit gâtul ca să se uite împrejur. Da. Îl vezi pe tipul ăla gras, cu claia de păr blond? Ăla e. Julia s-a uitat urât în direcția bărbatului respectiv. —E așa de lacom că m-am gândit să instalez benzi de limitare a vitezei pe drumul către bufet, a explicat ea fluturându-și mâna în semn că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se decidă ce să-i spună tatălui. —Salut! Fiona a împins căruciorul Jessicăi într-un din colțurile întunecate ale salonului. Din fericire, fiică-sa dormea profund. —Salut! Jake a încercat să zâmbească, dar era de o paloare cadaverică, iar părul blond, de obicei zburlit, era acum lipit de țeastă din cauza transpirației. Așa cum stătea acolo, puștiul arăta ca de doisprezece ani - un ghemotoc vulnerabil, care tremura de frig. Fiona a fost surprinsă de profunzimea sentimentelor care s-au trezit în ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu persoane atât de negre ca Paul. El e sută la sută jamaican, la fel ca și mine, așa că ar fi o premieră ca bebelușul să nu aibă și unele caracteristici africane. Or, copilul ăsta are o claie de păr blond. Jade a oftat prelung. —În orice caz, după ce a ținut copilul în brațe, Paul a luat-o pe doctoriță afară din salon și-a întrebat-o pe de-a dreptul dacă ea crede că bebelușul poate să fie al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui. Când îl mai văzuse foindu-și pumnii în buzunare și lungind gâtul ca o găină speriată? Nu reușea să distingă prin zarva de la mese ce dracu-i spuneau tipii ăia trei. Se vedea totuși că-l amenință. Era unu’ blond, mic și rotofei, cu un lanț gros din zale de aur lăfăindu-se peste cămașa înflorată, iar ceilalți doi păreau tată și fiu, după asemănare și după diferența de vârstă. Aveau figuri fumurii de soboli, fără bărbii, cu boturi țuguiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Doar că se uita a milă la halbele goale și lungea gâtul spre sobolul bătrân. Să-i dea bani pentru încă un rând, da, și acesta îi dădu fără să comenteze nimic, și pe urmă făcură prezentările. Rafael, da, iar blondului cu lanț de aur la gât îi zice Adrian. Ceilalți doi, tată și fiu într-adevăr, sunt nea Ghețu și Răzvănel. Răzvănel, sobolul cel tânăr, se apucă să-i explice lui Rafael cum că ei, în definitiv, îi vor binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nimeni. Eram plină de energie și aveam sentimentul că toată lumea era a mea. M-am Întors către Tom. — Vrei ceva de băut? Cam tâmpită Întrebarea, la drept vorbind. I-am cumpărat un whisky, iar eu mi-am luat o bere blondă, apoi ne-am așezat la bar, cercetând din priviri restul clienților. De fapt, numai eu făceam asta, căci În local nu exista genul de specimene care l-ar fi putut interesa pe Tom. Nu era Într-o dispoziție tocmai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
genul de oameni care considerau că scoaterea unei țigări din pachet e o activitate epuizantă. — Cu cine vorbește? Întrebă Tom, Însuflețindu-se brusc, pentru prima dată În acea seară. Femeia la care se referea era drăguță și, fără nici o Îndoială, blondă, purtându-și părul bălai strâns sus Într-o coadă de cal care se revărsa În jurul feței. Era mult mai scundă decât Derek, ceea ce o făcea să pară fragilă prin simpla alăturare. Era clar genul lui Tom. — Habar n-am, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
striga ceva ușor diferit... — Ultima dată când se cântă, este schimbat cu „Fuck Me, I’m Sick“. — Da, asta era. Se Înfioră ușor. Îmi mai dai un whisky? Îl Întrebă el pe barman. Mi-ar prinde bine. Și o bere blondă pentru prietena mea. Împinse băutura spre mine și spuse: Cred că amicul tău tocmai a plecat cu fata aia. Păreau a fi În relații foarte cordiale. — Cine, Derek? — Domnul Mușchi În persoană. Cineva mă bătu pe umăr. — Salut, Sam. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nevoie mai au de el. Lui Derek Îi plăcea. Deși În mod normal era mai mult decât fericit să facă sex cu orice femeie frumoasă pe care se Întâmpla să o Întâlnească, prefera totuși ca prietenele lui să fie subțiri, blonde și elegant Îmbrăcate. Ca Linda - și ca fata cu care Îl văzusem În seara precedentă, de altfel. În mod ideal, mai trebuia și ca ele să Înțeleagă că el se considera liber să aibă aventuri, atâta vreme cât se asigura că partenerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aflați În timpul liber. Lesley abia Își Începuse slujba la sală. Era tânără și plină de elan - de fapt, nu era decât cu vreo câțiva ani mai mică decât mine, dar În compania ei mă simțeam bătrână și obosită - , avea părul blond tuns scurt, ochii mari și albaștri și un corp ca al unei păpuși Barbie balerină care dă impresia că-și poate răsuci membrele de cauciuc În toate pozițiile imaginabile, fără a-și pierde zâmbetul vesel. În ciuda acestor atuuri, dispoziția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vidul din creier - aș insulta grav pernele dacă aș spune că avea puf de gâscă - Îmi permitea să manifest față de ea o atitudine de superioritate Îngăduitoare mai degrabă decât una de ură pentru că era mai Înaltă, mai suplă și mai blondă. Era evident că așteptase de multă vreme un prilej să se descarce. Fără să-și bage În seamă ceaiul, exclamă de Îndată ce ne așezarăm: — E așa de posesivă În legătură cu orice! Asta nu pot să suport la ea! Nici una din noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
in China pe spate? — Ești scârbos. L-am băgat În gură și avea gust de calamar. — Și Muma Pădurii? Nu cred că-i convine prietenia dintre cei doi. Lui Tom nu-i plăcea Linda pe motiv că, deși era slabă, blondă și atrăgătoare, Îi lipsea fragilitatea delicată pe care el o căuta la femeile de genul ei. El e mai degrabă de modă veche. Își scuipă sângele de pe colți, la ce altceva te-ai fi așteptat? Derek a Încercat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
niște banane caramelizate și-atunci chiar că o să te pui bine cu ea. — N-are culoarea de păr potrivită, spuse el cu părere de rău. — Ești atât de Încuiat. Ah, asta-mi amintește de un banc: cum spune o blondă „blond“ pe litere? — Nu’ș. — B - L - O - o, Doamne, nu mai știu! Tom izbucni În hohote de râs. Asta-mi place la el: e foarte ușor de mulțumit. * * * Bărbatul În costum cenușiu și cu servietă era la fel de ușor de observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de bretele demodate, cu clapetă. Cumva, Fliss reușea să-și păstreze o aparență destul de naturală; o văzusem chiar scăpărând un chibrit de fermoarul de la pantaloni. Îl Întâlnisem de câteva ori și pe prietenul ei, Andy, un omuleț drăgălaș, cu bucle blonde și voce suavă. Se asortau de minune. Lou oftă. — Suntem foarte Încordate zilele astea, zise ea, Întorcându-se la biroul de la recepție. Eu, una, nu numesc astea condiții de muncă omenești. Fliss ridică din sprâncene și se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]