2,653 matches
-
și este reprezentată prin Albotă Alexandru, înscris în anul 1852 în cartea I-a a nobilimii rusești. După anexarea Bucovinei de către Austria Habsburgică în 1775, noua administrație imperială și-a propus integrarea în structurile proprii a boierimii românești. Numărul familiilor boierești române din Bucovina între anii 1775-1786 (după alipirea Bucovinei la Galiția) era: 18 familii de boieri mari, 119 familii de boieri mici și 154 familii de mazili . Împăratul Iosif II emitea la 14 martie 1787 o patentă imperială ce stabilea
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
să facă o cerere. Flondorenii au făcut-o, dar numai Nicu a căpătat dreptul a se numi baron. Iancu ori nu a subscris o cerere sau cea a lui a fost respinsă din cauza atitudinii sale necooperative față de guvernul austriac. Numele boieresc al familiei este pus în legătură cu coloniștii de origine germană din secolul XII . Flondorenii au ctitorit biserica "Sfântu Gheorghe" din Storojineț (în 1888) și biserica "Adormirea Maicii Domnului" (în 1786) din Hlinița.
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
a fost construită în anul 1777 (potrivit unei inscripții pe strană și a sinodicului bisericii), pomelnicul bisericii atestând anul 1594 ca an al construcției. Ctitorul bisericii este considerat a fi boierul Petre Palade Secară, biserica fiind situată vizavi de curtea boierească (fost sediu CAP în perioada comunistă). Mormântul ctitorului se află în imediata apropiere a bisericii. Prezența pomelnicului care ajunge în timp până la 1594 i-a făcut pe unii vizitatori să afirme că biserica de lemn din Costești datează din acel
Biserica de lemn din Costești, Iași () [Corola-website/Science/317338_a_318667]
-
Radu cel Frumos. Biserica a fost ulterior arsă de turci. Pe temeliile acestei bisericuțe, la sfârșitul secolului al XVI-lea (în anul 1597), postelnicul Teodor (Toader) Movilă a construit aici o biserică de zid. Postelnicul făcea parte dintr-o familie boierească de vază a Moldovei, fiind fiul mai mare al logofătului Ioan Movilă și a primei sale soții Greaca, și frate vitreg cu domnitorii Ieremia și Simion Movilă și cu mitropolitul Gheorghe Movilă al Moldovei. Ctitorul a înzestrat mănăstirea cu numeroase
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
este un conac boieresc construit pe la mijlocul secolului al XVII-lea de către vistiernicul Iordache Cantacuzino, în satul Șerbești (azi satul Ștefan cel Mare din județul Neamț). El a suferit adăugiri în secolul al XIX-lea. Conacul se află în imediata apropiere a bisericii "Sf. Gheorghe
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]
-
împărțit între cei doi gineri ai boierului Costea Bucioc; Iordache Cantacuzino a devenit proprietarul părții nordice a moșiei, spre Cârligi. Iordache Cantacuzino s-a stabilit la Șerbești în jurul anului 1630, construindu-și aici pe la mijlocul secolului al XVII-lea o reședință boierească. El a îndeplinit rangul de mare vistiernic la curtea domnească de la Iași, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Marele boier era cumnat cu domnitorul, soția sa Catrina Bucioc fiind soră cu Doamna Tudosca, întâia nevastă a domnitorului. În anul 1637
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]
-
domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Marele boier era cumnat cu domnitorul, soția sa Catrina Bucioc fiind soră cu Doamna Tudosca, întâia nevastă a domnitorului. În anul 1637, cumnatul său, domnitorul Vasile Lupu a zidit aici o biserică. Biserica și curtea boierească erau împrejmuite cu zid de piatră; cel din jurul conacului a fost demolat prin anii 1950-1957. Inițial, conacul era o construcție fără etaj, cu pereți groși de piatră și cărămidă și un sistem de boltire tipic moldovenesc alcătuit din cupole sferice
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]
-
aduse de la Biserica „Sf. Gheorghe Nou” din București, ctitorită de voievodul Constantin Brâncoveanu. Biserica „Sf. Nicolae” din Călinești-Bucecea a fost reparată în 1896. În curtea bisericii se află cimitirul localității. Lângă peretele nordic al bisericii, înspre conac, sunt mormintele familiei boierești Miclescu și ale altor boieri înrudiți cu Micleștii. Acolo sunt înmormântați următorii: În prezent, Parohia „Sf. Nicolae” din Călinești-Bucecea aparține din punct de vedere canonic de Protopopiatul Dorohoi.
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]
-
patru evangheliști. Biserica are în patrimoniul său mai multe cărți de cult tipărite după anul 1800, printre care și câteva evanghelii ferecate în metal și scrise cu litere chirilice. În curtea bisericii se află mai multe morminte ale membrilor familiei boierești Negruzzi. Lângă zidul sudic al bisericii au fost înmormântați următorii: Pe piatra funerară aflată deasupra mormântului scriitorului Costache Negruzzi se află un epitaf, ce conține și o strofă din poemul ""Inscripții"": <poem>""Aice se odihnesce CONSTANTIN NEGRUZZI "născutu in 1808
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
se remarcă prin concepția arhitecturală simplă și sărăcia motivelor decorative, fiind una dintre cele mai modeste construcții de acest gen ale arhitecturii medievale românești. Ca aspect general, ea pare să se înscrie în seria tipologică a bisericilor care sunt ctitorii boierești (Biserica Arbore, Biserica Șipote sau Biserica Văleni). Lăcașul de cult este o construcție de plan dreptunghiular, fără turlă, împărțită în pronaos, naos și altar. Ea are fațadele simple, tencuite și văruite și nu au nici un fel de decorații și nici
Biserica Cuvioasa Parascheva din Cotnari () [Corola-website/Science/316329_a_317658]
-
spre Castelul Sturdza. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, la numărul 1439, având codul IS-II-a-B-04199 și fiind formată din 3 obiective: În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza (1710-1792) a ridicat aici un conac boieresc cu demisol și parter și care avea formă de cruce. În 1782, el a construit o biserică de lemn cu hramurile "Sf. Voievozi" și "Buna Vestire" pentru a servi ca paraclis al curții boierești. Pe pereții vechii biserici construite de
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
1710-1792) a ridicat aici un conac boieresc cu demisol și parter și care avea formă de cruce. În 1782, el a construit o biserică de lemn cu hramurile "Sf. Voievozi" și "Buna Vestire" pentru a servi ca paraclis al curții boierești. Pe pereții vechii biserici construite de vel-vornicul Ioan Sturza s-a aflat următoarea pisanie în limba română cu caractere chirilice: ""Această sfăntă beserică întru care se prăznuește seborul sfinților celor fără de trup îngeri Mihail și Gavriil care din temelie sau
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
compus din cinci monumente cu același regim: Familia Carp s-a stabilit în Moldova în secolul al XVI-lea, venind din țările baltice. La începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir citează familia Carp, în "Descriptio Moldaviae", printre principalele neamuri boierești ale Principatului Moldovei. În anul 1646 armașul Carp Lungul cumpără moșia Țibănești de la vistiernicul Enache. Aceasta este vândută 12 ani mai târziu vistiernicului Necula Manole. Prin cumpărare și moștenire, moșia trece pe la mai mulți proprietari, ajungând în 1750 în stăpânirea
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
etaj. El construise în sat, cu un an mai înainte, o biserică cu hramul "Duminica Tuturor Sfinților". Întors de la studii de la Viena și Berlin, unde se obișnuise cu luxul european, fiul său, paharnicul Petrache Carp, a dorit să înfrumusețeze domeniul boieresc, amenajând în jurul anului 1830 un parc în jurul conacului. El și-a adus aici soția, Smaranda, fiica boierului Iorgu Radu din Ținutul Tutovei. Ei obișnuiau să locuiască la conac de la începutul verii până la sfârșitul toamnei ocupându-se de agricultură și de
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
sfârșitul secolului al XVII-lea. Istoria Mânăstirii Mamu, cu hramul Sfântul Nicolae, se pierde în timp, undeva pe la începutul veacului al XVI-lea. Se cunosc destul de puține date legate de prima ctitorire dar, se pare, că ea se datorează familiei boierești a Buzeștilor. Se știe că la 1437, anul atestării documentare a satului, moșia Mamul se afla în stăpânirea boierilor Rutas, Coica, Novac și Strațimir. Mai târziu, ea a devenit proprietatea lui Constantin Brâncoveanu. Denumirea de Lungești apare prima dată într-
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
Marian), numele de Mirăuți provine de la faptul că aici erau miruiți domnii Moldovei înainte de a fi înscăunați. Aici a fost uns ca domn al Moldovei și voievodul Ștefan cel Mare. Alte surse spun că numele ar proveni de la o familie boierească (Mirea sau Mereuță) pe al cărei teren sau în apropierea căreia a fost construită biserica. Această ultimă teorie este susținută de o mențiune într-un protocol austriac de delimitare a moșiilor din 1785 pentru zona în discuție, prin care Andrei
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
din Volovăț ar fi putut adăposti odată mormântul legendarului Dragoș Vodă. Un hrisov domnesc din 17 martie 1723 al voievodului Mihai Racoviță confirmă spusele cronicarului: La sfrșitul secolului al XIV-lea, boierul Giurgiu (Giurgea) de la Volovăț a construit o curte boierească și o biserică, ale cărei temelii se păstrează și azi. Fundațiile bisericii vechi au fost descoperite cu ocazia cercetărilor efectuate de Alexandru Artimon în perioada 1969-1973. În toamna anului 2004, arheologul Florin Hău a decopertat fundațiile vechii biserici din Volovăț
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
ulterior cu fragmentele unui acoperiș de draniță provenind de la o casă din sat. Ploile din vara anului 2010 au dus însă la inundarea sitului și la deteriorarea acoperișului de draniță care proteja fundațiile acestui monument istoric. În prezent, ansamblul curții boierești a lui Giurgiu de la Volovăț-"Siliște” se află la o distanță de circa 100 m sud-est de biserica medievală actuală. El este înscris pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava sub codul SV-I-s-B-05444, fiind format din două obiective: În locul bisericii
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
locuitori, Harpa, la care s-a adăugat suficul -ouți. Satul s-ar fi numit inițial Harpouți, iar prin metateză denumirea s-a schimbat în cea de Părhăuți. La începutul secolului al XVI-lea, satul Părhăuți se afla în stăpânirea familiei boierești Trotușan. Logofătul Gavriil Trotușan, personaj menționat în vechile cronici ale Moldovei, își avea aici curtea boierească, pe locul numit "La beci". Mama logofătului, Maria, a decedat în anul 1506, iar piatra ei de mormânt se află în biserica satului. Biserica
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
iar prin metateză denumirea s-a schimbat în cea de Părhăuți. La începutul secolului al XVI-lea, satul Părhăuți se afla în stăpânirea familiei boierești Trotușan. Logofătul Gavriil Trotușan, personaj menționat în vechile cronici ale Moldovei, își avea aici curtea boierească, pe locul numit "La beci". Mama logofătului, Maria, a decedat în anul 1506, iar piatra ei de mormânt se află în biserica satului. Biserica "Duminica Tuturor Sfinților" din Părhăuți a fost construită de către logofătul Gavriil Trotușan în anul 1522. Prezența
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
și sârbele din Oltenia și Muntenia, între învârtitele din Ardeal și jocurile cu strigături din Banat: "Tărășelul", "Ca la Breaza" și "Doina de la Sibiu", "De doi ca-n Banat", "Învărtita din Făgăraș", "Țarina ca la Abrud", "Sârba din Moldova", "Hora boierească", "Horă și sârbă muntenească" etc. Nu au lipsit nici creațiile celorlalți lăutari, precum "Sârba lui Pompieru" (Costică Pompieru), "Sârba lui Bârlan" (Ion D. Bârlan), "Hora lui Dobrică" (Ioan Constantin Dobrică) sau "Țiganul" de Stelian Mâță s.a., precum și propriile lucrări în
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Iordache Cantacuzino era cumnat cu domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), soțiile lor fiind fiicele marelui boier Costea Bucioc, proprietarul moșiei Șerbești. În apropierea curții boierești, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu a construit din piatră și cărămidă în anul 1669 o biserică cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Lăcașul de cult a fost reparat în 1722 de către nepotul ctitorului, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?), care a înzestrat-o “cu
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
Ursache care primea Ipoteștiul ca moșie. Hotarele satului Ipotești s-au fixat la 3 august 1716. Dintr-un alt document aflăm că Constantin Cantacuzino Măgureanul, care stăpînea numeroase sate, printre care și Horodnicenii și Ipoteștiul, s-a stabilit în curțile boierești de la Tișăuți. Din documentele ce ni s-au păstrat rezultă că acesta a avut serioase preocupări gospodărești. In 1788 fiul său Ienache scria că își aduce aminte „"din auzire de la părinț"i“ că în vremea cînd aceștia au stat la
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
a fost un sat ortodox cu pește 95% din populație, însă în perioada comunistă își face apariția penticostalismul, insă comună rămâne în continuare majoritar ortodoxă. La sfrșitul secolului al XIV-lea, boierul Giurgiu (Giurgea) de la Volovăț a construit o curte boiereasca și o biserică, ale cărei temelii se păstrează și azi. Fundațiile bisericii vechi au fost descoperite cu ocazia cercetărilor efectuate de Alexandru Artimon în perioada 1969-1973. Biserică „Înălțarea Sfintei Cruci” din Volovăț este o biserică ctitorita de Ștefan cel Mare
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
care, însă, nu a profitat. În anul 1836 Bally a fost numit trezorier (cămăraș), fără salariu, al poliției (agiei) Țării Românești. funcție pe care a ocupat-o vreme de zece ani. În 1840 a luat în arendă moșii ale familiei boierești Manu.. După 1850, Bally a participat la mai multe inițiative de modernizare a capitalei, între care înființarea unei unități bine echipate de pompieri și pavarea principalelor străzi ale orașului A fost activ și în domeniul promovării culturii, finanțând, de pildă
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]