KorAP: Find »[drukola/base=bombă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...256 >

6,391 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

să-mi trimită un e-mail de Crăciun ca răspuns e mort. Înainte să ies din casă, îi trimit lui Adam un mesaj de mulțumire pentru flori. Nu-mi răspunde, dar probabil lucrează. Repetă o scenă pasională de dragoste cu vreo bombă sexy. Doamne, mereu mă gândesc la ce-i mai rău, nu? Intru în micul magazin de lângă stație, ca să am ce frunzări pe drum. Dacă nu am nimic de citit, o să ajung să mă uit fără să vreau în ochii oamenilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

aer, picioarele lui sunt răsucite În jurul ei și amândoi sunt roșii ca racul și gâfâie din greu. — Scuzați-mă ! mă bâlbâi. Doamne, vă rog să mă scuzați. — Emma, stai ! o aud pe Lissy că strigă și fug ca speriată de bombe În camera mea, trântesc ușa și mă arunc pe pat. Îmi bate inima să-mi spargă pieptul. Mi-e pur și simplu rău de la stomac. În viața mea n-am fost atât de șocată. Nu trebuia să deschid În viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

mă rog în gând. Atâta te rog, nu îl deschide. — Ți‑ai mai oprit și tu câte ceva? zice cu un zâmbet până la urechi și deschide ușa de la șifonier. Și începem să țipăm amândouă. E ca o explozie. Doar că, în loc bombă, explodează hainele. Nu știu ce s‑a întâmplat. Nu știu ce am greșit. Însă una dintre pungi a plesnit și din ea au început să sară pulovere, și asta le‑a împins afară și pe celelate. Apoi s‑a mai spart încă una, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
care te ridica în slăvi și toată lumea din magazin era de acord cu ea. — Serios? zice Suze cu voce mică. — Da! Ești atât de talentată și ai atât de mare succes... Mă uit în jur la camera mea lovită de bombă și simt cum mă cuprinde un val de disperare. Și eu sunt complet varză. John Gavin avea dreptate, ar fi trebuit să fi investit și eu în ceva până la ora asta, ar fi trebuit ca totul să meargă ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

trebuie să pornească la drum! În cele din urmă, amanții se ridică din pat. Mao își aprinde o țigară și trage adânc din ea. Afară, Micul Dragon îi zorește. Să... ? Înainte ca Lan Ping să termine propoziția, explodează o altă bombă. Jumătate din tavan se prăbușește. Lan Ping țipă. Cu toate astea, Mao fumează mai departe, netulburat ca un munte. Micule Dragon! îl cheamă el într-un final. Gărzile de corp se năpustesc înăuntru. Adună hărțile și păturile. Micul Dragon aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
spre soare, care apune pe după trunchiurile copacilor, el îmi propune să ne așezăm la umbra unui copac. Lao Lin începe să mă felicite. Îmi spune că cererea noastră de căsătorie a fost aprobată. Nu schițez nici o reacție. Aștept să arunce bomba. Nu ești încântată? Zâmbind, își netezește barba țepoasă cu degetele-i lungi. M-am pregătit să lupt pentru drepturile mele, îi răspund eu cu franchețe. Lao Lin râde stingherit. Îi arunc o privire iubitului meu, care se uită țintă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
privire iubitului meu, care se uită țintă la râu. Mi se acordă certificatul de căsătorie? îl întreb pe Lao Lin. Păi, eu trebuie să... Vezi dumneata, înainte de a putea să fac asta, trebuie să am promisiunea dumitale. Aha, deci iată bomba. Sunetul exploziei. Fără să se uite la mine, Lao Lin îmi prezintă regulile. Impactul îmi zguduie miezul fiiței. Mă mușcă din plin. E mai mult decât mi-am închipuit. În mijlocul liniștii de pe malul râului, explodez: Cum adică să nu fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
înapoi spre Yenan. El vede războiul civil ca pe ceva inevitabil. Îi spun că-i admir curajul. Îmi răspunde: Iubito, cea care mă împinge să câștig este frica, orbirea față de moarte. Mânios, Chiang Kai-shek începe să-și arunce din nou bombele peste acoperișul nostru. Mao ordonă faimoasa evacuare din Yenan. Soldații Armatei Roșii și țăranii sunt mobilizați să se mute în zonele muntoase îndepărate. Mao refuză să vadă pe oricine se plânge în legătură cu părăsirea pământului natal. Pentru a nu-i primi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
sau spre iad! El se întoarce spre ea, cu ochii plini de blândețe. Ea se simte apreciată la fel cum era apreciată cu treizeci de ani în urmă, în peștera din Yenan. Își aude iar propriul glas, declarând iubire printre bombele care cad. În devotamentul ei, el se recunoaște din nou drept erou. Treptat, privirea lui se încețoșează. Își coboară glasul. Îmi doresc ca totul să fie doar în capul meu. Un bătrân sărit, paranoic fără nici un motiv. Îmi doresc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
mama mea - nu am încercat niciodată să aflu ce s-a întâmplat cu ea. * Mao nu vorbește despre războiul din Coreea. Asta pentru a evita durerea pricinuită de pierderea lui Anying, fiul său cel mare, care a murit din cauza unei bombe americane. Mao nu și-a revenit niciodată de pe urma morții lui Anying. Doamna Mao Jiang Ching știe că Anying este mereu în mintea lui în momentele de sărbătoare, mai ales în timpul Anului Nou Chinezesc. Mao nu acceptă niciodată invitațiile de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Ochii mi se măresc și buzele îmi tremură de emoție. Am discutat cu Kang Sheng că tu ai fi cel mai bun candidat pentru a lua comanda laturii ideologice a activității mele. Ce părere ai? Pentru tine, Mao Zedong, dacă bombei tale îi lipsește un fitil, o să-mi întind eu trupul pe jos. 16 mai. După ce revizuiește de șapte ori „Notificarea 5.16”, Mao își pune semnătura pe ea și intitulează documentul „Manualul Revoluției Culturale”. În timp ce aceasta merge la presă, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
pat, Mao pune la îndoială siguranța piscinei. Îl cheamă pe șeful pazei și îl întreabă dacă bazinul e rezistent la proiectile. Când răspunsul e nesigur, Mao ordonă ca piscina să fie dărâmată. Transformați-o într-un adăpost subteran rezistent la bombe! Pentru problemele de somn ale lui Mao, e chemată o echipă de medici. Însă nimic din ceea ce îi prescriu ei nu dă vreun rezultat. Problema se agravează după ce trece vara. Mao refuză să se scoale din pat, darămite să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

mai Întinde mâna spre soneria smulsă din zid de ani de zile și spărtura astupată și tencuită și ușa, pe care, cândva, intrau ei toți, Încuiată și descuiată de mâini străine, până În clipa când o va smulge din țâțâni suflul bombei? Ce mai căuta ea acolo, după douăzeci de ani? — ...Mi-a fost frig În casa aceea toată copilăria! Era prea costisitor să Încălzești camerele mari, cu plafonul foarte Înalt. Cu excepția serilor de muzică și a sărbătorilor, iarna focul se făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
ferestrei mele scăpase. A avut mână bună, casa de pe Hauptstrasse a scăpat la bombardament ca prin minune, spre deosebire de cea din Bergstrasse, unde locuiam cu mama și Klara. Aici s-au spart doar geamurile și ușa a fost smulsă de suflul bombei. A rămas până azi cofetărie, chiar dacă proprietarii s-au tot schimbat... Ce altceva mai poți să faci decât să tragi spre tine bicicleta rezemată de zidul străin și să cobori Încet, ca În somn, pe Hauptstrasse, să nu te uiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
atâtea zeci de ani, se străduiește să uite. Lumina galbenă, roșie, care se Întețește deasupra Rinului plumburiu, până atinge dealurile roșii, până atinge cerul roșu-prăfos, În timp ce ea aleargă pe bicicletă, aleargă, cine a spus că pe Bergstrassse, acolo, a căzut bomba? Gâtul Îi e Înfundat cu praful cenușiu, gustul de ars, de funingine, pe limbă, icnește, bicicleta s-a poticnit de un corp moale și a aruncat-o Între mormanele de moloz care fumegă, imense, pe cerul roșu, se ridică În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
de ce, de ce? Ca să rămână doar ea să rătăcească, cu gâtul sufocat de aerul Înecăcios, de praful cu gust de ars, printre movilele de moloz În care se aud scrâșnind lopeți, sunt prizonierii de război francezi, americani, ruși, polonezi, care caută bombele neexplodate, care Îi scot pe cei morți, asfixiați, striviți de sub ruine. * De fiecare dată când revine la poveștile din trecutul ei, Christa devine irascibilă. A trecut de mult faza plânsului În pat, după ce fac dragoste, e drept și că fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
și reacția promptă. Din acel moment conștiinciosul cronicar Daniel, asupra căruia căzuseră sorții să plece după țigări, iese din scenă, nu Înainte de a da În dreapta și În stânga asigurări că nu va Întârzia mult, că nu va merge decât până la prima bombă, că are bani suficienți, chiar și pentru un Golf. Și ultima frază pe care o mai aude, atunci când Închide ușa, o rostește tot Cătă: — Hai, Mihnea, las-o moartă! Nu vezi că Dani a plecat după țigări? Mergi mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
pe mine ei m-au salvat. Eram cu ei În adăpost când s-a zguduit pământul, Întuneric, țipete, miros oribil, adăpostul era prost aerisit și unii de frică vomau sau se scăpau pe ei... Dar ne-am dat seama că bomba nu căzuse În apropierea noastră, ci mai departe, și cineva, o voce de bărbat, a spus: au lovit În Bergstrasse. Când s-a oprit alarma, am alergat de nebună până acolo, am văzut de departe ruinele caselor Înegrite, În flăcări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
În beznă, luminat doar de flăcări? Nu mai scurma cu unghiile tale rupte, Însângerate, În cioburile de sticlă, În sârmele Înroșite În foc, nu mai striga: Klara! Mamă! Așteaptă! Au să vină deținuții francezi, prizonierii ruși care dezgroapă cadavrele și bombele neexplodate, le vezi umbrele lângă mormanul de cărămizi unde cândva ai visat că este clădirea vecină cu casa noastră din Bergstrasse? Nu mai săpa cu mâinile În molozul Încins, nu mai urla: Klara, mamă, așteaptă! Au să vină prizonierii, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

scheunând jălalnic, s-a culcat la picioarele noastre, după ce s-a tot Învârtit În jurul cozii, acum jerpelită, plină de scaieți. Când plecasem În pădure, Îl lăsasem În lanț - cine se putea apropia de fiara sălbatică? După ce-au căzut multe bombe și plunghi, Moș Iacob a băgat de seamă că Osman a dispărut cu lanț cu tot. L-a crezut mort, Împușcat, ori sugrumat de lanț, În vreun tufiș. Și uite-l: nu mai mârâie, nu mai rânjește, nu mai sare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
i-au apărat... Am aflat asta după Întoarcerea mea acasă de la un... informator de-al maică-ti, unul din cei care-i spuseseră că mă văzuse cu ochii lui, la vreo douăzeci de pași, cum mă rupsese În două o bombă - fiindcă au dat și cu aviația... Nenorocitul! Degeaba scăpase cu viață! Tata se bate peste gură: - Ba nu, asta nu trebuie s-o spun - a scăpat, Dumnezeu cu el... Laurma urmelor, de la el și de la cei ca el s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
zice. «A venit la noi, acum vreo trei ani, să mă-ntrebe de bărbatu-său, Învățător În Mana...» «Și ce i-ai spus?» Nu-mi mai aduc aminte...» « Că bărbatu-său a murit lângă dumneata, rupt În două de-o bombă, În lagărul de la Balta!» «Așa i-oi fi spus - dar cine ești dumneata de mă anchetezi ca la poliție?» «Cum, nu mă recunoști? Eu sunt mortul, nene Iancule! Bibicul cel rupt În două de o bombă - lângă dumneata!» Se face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
În două de-o bombă, În lagărul de la Balta!» «Așa i-oi fi spus - dar cine ești dumneata de mă anchetezi ca la poliție?» «Cum, nu mă recunoști? Eu sunt mortul, nene Iancule! Bibicul cel rupt În două de o bombă - lângă dumneata!» Se face alb. După aceea roșu: «Să fie Într-un ceas bun Învierea...», Încearcă el s-o dea pe glumă. «Învierea mă-ti de mincinos!» și Îl apuc de guler. «De ce-ai mințit-o pe nevastă-mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
el arde foarte frumos și Înalt, când te uiți la el de departe... - Doamne ferește-i pe Ploieșteni, murmură mama În baticul ei de-nvățătoare. Americanii. Ei, cu avioanele lor zburătoare. Vedem bine: sunt foarte mici avioanele Americanilor, dar-Însă ele conțin bombe foaaaarte. Noi nu vedem, de-aici, bombele foarte-marile, dar-Însă-totuși, vedem Petrolulși. Cum arde el foarte mare. Și foarte Înalt, pe Întreg cerul, la Apus. Și nu mai arde. La noi - la ei, la Ploiești, În urma noastră, Doamne-ferește-i, vorba mamei. Arde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
te uiți la el de departe... - Doamne ferește-i pe Ploieșteni, murmură mama În baticul ei de-nvățătoare. Americanii. Ei, cu avioanele lor zburătoare. Vedem bine: sunt foarte mici avioanele Americanilor, dar-Însă ele conțin bombe foaaaarte. Noi nu vedem, de-aici, bombele foarte-marile, dar-Însă-totuși, vedem Petrolulși. Cum arde el foarte mare. Și foarte Înalt, pe Întreg cerul, la Apus. Și nu mai arde. La noi - la ei, la Ploiești, În urma noastră, Doamne-ferește-i, vorba mamei. Arde, arde, arde, la ei, la Ploiești, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]