5,404 matches
-
strivit în timpul somnului, hainele murdare și mâinile negre. Începusem să mă uit, să uit de mine, și aceasta îmi dădea și mai multă poftă la drum. Am mers până la apusul soarelui fără să mai întîlnesc sate, mtîmpinînd numai care cu boi și câte un camion hodorogit. A fost o zi de cumplită arșiță ziua aceea, și mă opream la fiecare fântână să beau și să-mi răcoresc fața. M-am culcat o dată cu răsăritul stelelor," lângă un mango uriaș, crescut singuratec la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dreaptă. - Încearcă să rostești ceva, orice cuvânt, orice sunet. Încercă, mișcîndu-și limba, de data aceasta fără teamă, dar nu izbuti să spună ce-ar fi vrut. În cele din urmă, resemnat, începu să pronunțe, la întîmplare, cuvinte scurte: ac, cuc, bou, om, pană, bale... A treia noapte avu un vis pe care și-l reaminti întreg. Se reîntorsese pe neașteptate în Piatra Neamț și se îndrepta spre liceu. Dar cu cât se apropia, cu atât creștea numărul trecătorilor. Recunoscu, în jurul lui, pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
beznă având drept acompaniament vuietul apelor Oltului, veșnic întrerupt de răcnete sălbatice și strigăte de agonie, de zgomotul carelor prăvălindu-se cu un înspăimântător uruit în valuri, de mugetul bietelor animale (și tunurile, și chesoanele erau trase de perechi de boi, ajungând până la opt perechi), de bubuitul armelor de foc. Pereții înalți și strâmți de stâncă ai defileului făceau ca sunetele să se audă bubuitor și întreit, în această noapte de iad din care micul locotenent a fost convins că nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am nimic. Nici usturime, nici frig, n-am nimic. E drept că nici nu pot spune că mă simt prea bine... Că te-ai speriat, d-aia ! Că-ți trece numa prostii pân minte ! D-aia nu ți-s nici boii acasă. Să-ți pui diseară un săculeț cu sare-ncălzită pe burtă și-o sticlă de apă fiartă la picioare și chiloți d-ăia groși, încă să-ți pui două perechi, ascultă-mă pe mine ! Ascultă-mă pe mine, că io
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate să spună cu siguranță dacă Într-adevăr s-a auzit ceva, deși acesta ia un aer iscoditor, Înțepat. În prima duminică după-amiază, o coadă nesfîrșită de soldați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca să vadă cum sfîrÎie, o operațiune pe care o numește „ouă prăjite“. Păi de ce mă, Claudiule? insistă Marcel, pe care această nouă succesiune de vești pare să-l dărîme. De ce face așa? — De plictiseală. De plictiseală și pentru că e un bou. O să-i scriu lu’ mă-sa că e un bou și că face numai tîmpenii. După o clipă de tăcere, ca un moment de reflecție la cele ce au fost spuse, o voce din spatele meu adaugă: — Și că e damblagiu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ouă prăjite“. Păi de ce mă, Claudiule? insistă Marcel, pe care această nouă succesiune de vești pare să-l dărîme. De ce face așa? — De plictiseală. De plictiseală și pentru că e un bou. O să-i scriu lu’ mă-sa că e un bou și că face numai tîmpenii. După o clipă de tăcere, ca un moment de reflecție la cele ce au fost spuse, o voce din spatele meu adaugă: — Și că e damblagiu? Și că e damblagiu, Încuviințează Claudiu. — Și ce crezi c-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu putem trece - chiar dacă acum sîntem liberi, sîntem tot soldați. Măcar pînă la poartă, tot e ceva. Moise, În timp ce ieșim din spital pe la Urgențe, Îmi zice că Îmi vede scăfîrlia găurită de un lunetist. Eu Îi zic că e un bou și că n-o să mai fie un bou cînd o să-mi arate un terorist, un securist sau ce vrea el că trage dintr-un copac În oameni. M-a luat un acces de curaj, e aproape prînzul și nu prea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tot soldați. Măcar pînă la poartă, tot e ceva. Moise, În timp ce ieșim din spital pe la Urgențe, Îmi zice că Îmi vede scăfîrlia găurită de un lunetist. Eu Îi zic că e un bou și că n-o să mai fie un bou cînd o să-mi arate un terorist, un securist sau ce vrea el că trage dintr-un copac În oameni. M-a luat un acces de curaj, e aproape prînzul și nu prea se Întîmplă nimic În Caracal, toată lumea e În fața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dirijat spre diverse locuri cu nevoi, unul din ele fiind spitalul. — Pa, Moise, te-mbrățișăm, nu uita să ne scrii. Pupă-l pe locotenentul Stancu din partea noastră! strigăm după el, atîrnați de gard. Cine e Stancu? mă Întreabă Claudiu. — Un bou, Îți povestesc mai tîrziu. PÎnă spre seară, cenușiul clasic al epocii, care se regăsește și În cromatica spitalului, e Întrerupt de un curcubeu de culori de cutii și de ambalaje și de pachete, cu nume și embleme și instrucțiuni În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vînt! Ovidiu ar vrea să spună și el ceva, se ghicește fremătînd În Întunericul albăstrui. Dar pînă să caște gura ia o scatoalcă de la frate-său, care are dreptul, pentru că e mai mare cu un an. — Să nu te aud. Boule, dacă votezi cu Iliescu, rămîi În armată. Cred c-o să-ți placă, mai ales după ce te face Stancu caporal. Ovidiu tace pentru moment, dar nu e Împăcat. Freamătă și e clar că e gata să izbucnească. — Taci, boule. Nu Începe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te aud. Boule, dacă votezi cu Iliescu, rămîi În armată. Cred c-o să-ți placă, mai ales după ce te face Stancu caporal. Ovidiu tace pentru moment, dar nu e Împăcat. Freamătă și e clar că e gata să izbucnească. — Taci, boule. Nu Începe, am crezut că ți-am scos din cap prostia asta. — Terminați, zău. Parcă ați fi monștrii ăia doi din Hune doara. Păi și ce dacă votează cu Iliescu? — I-auzi, altu’! Păi mai bine mă duc și vi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și pensionarii ăia care se-adună pe la prefectură ca să plîngă după Ceaușescu o să votați cu neocomuniștii. După alegeri, te expulzăm din cartier. Te trimitem În Siberia. — Cre’ că ne trimite el pe noi. Ia zi bă Doldele cum Își trasă bou’ ăla de tac-tu certificat de revoluționar. După ce, la Revoluție, Îl adună ăla cu sindicatu’ și-l sui În trenu’ de Timișoara Înarmat c-o coadă de lopată să mardească la timișorenii ăia de ieșiră În stradă. Și tac-tu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
actul superior al gîndirii... Că-ți vine să spui că e un mutant, o creatură Împotriva naturii și a ordinii ei. Și, pentru că nu-și cunoaște firea Într-o proporție rezonabilă, moare, așa, un animal nefiresc, un... mutant. Se naște bou și moare vacă. Stînd cu curu’ pe atîtea bombe și pe atîtea pricini de gîlceavă și uneltiri și scandal pe care numai creierul lui superior le poate naște, așa că nu mai are timp să evolueze. Războiul? Căsăpirea de semeni e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
negru. Mă surprinde plăcut mulțimea credincioșilor, dintre care mulți sunt tineri și copii, iar majoritatea se și împărtășesc. Lângă biserică, pe o stradă baricadată bine cu bare de fier, are loc o întrecere cu cai, în fața cărora sunt fugăriți doi boi. Nu mă prea încântă spectacolul șimi continui drumul spre Arles, unde ajung în după amiaza zilei. Orașul acesta este renumit pentru cele două mari vestigii antice, amfiteatrul și teatrul roman, pe care orice vizitator trebuie să le vadă. Obosit, mă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
forma unui copil. Franciscanii, fideli "exemplarismului" sfântului Bonaventura, adică atenți la forța imaginilor, au pus în scenă marea slăbiciune a copilului-Dumnezeu prin ieslea (presepio) prezentă în cadru. Copilul Iisus este înconjurat acolo de ființe inofensive și drăgălașe: Fecioara, bătrâni, măgarul, boul, mieii. Dumnezeu se încarnează sub forma unui copil. Metaforă frumoasă ale cărei efecte continue le putem vedea. În aceeași ordine de idei, sfântul Bernard vedea în Satan spiritul rătăcitor care nu se întoarce niciodată la punctul de plecare 108. Imagine
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sutele de capete preocupate să afle noutăți de la vecini. Însă nimeni nu părea să fie la curent. Da' știu c-au făcut ceva mobilizare! Nu-i chiar ca la chemarea sub arme, dar e la fel de înălțător! Pocnind din bici pe lângă boi!... Jipa se răsuci pe scaun trecându-și un cot peste spetează și aruncă o privire plictisită în susul stalului. Ia uite la ei! Dezgustător! Îi fixezi drept în ochi și ei îți ocolesc privirea. Rând pe rând! Toți! Și știi de ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care în clipa următoare erau cu țevile la tâmplele <inamiciloră. Toaibă l-a luat în primire pe sergentul Limbosu, care ședea deja în groapa săpată de cei doi soldați. Ce faci, domn’ sărjănt? Soileală de voie. Nu? Cred și eu! Boii ară și caii mănâncă sau, mai pe șleau spus, leatul sapă și eu stau la adăpost, așteptând să-mi pice în labă Toaibă cu ai lui. Ce gândeai? Să vezi ce îi iau la secerat cu automatul... Numai că - treabă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vorbă, altul alta și așa mai aflu și eu noutăți. Și cam ce vorbe se spun? Cică aiștia care vin de sus au început să vorbească despre un fel de... de tovărășie... Ce-ai spus? Adică dai pământu’, plugu’, caru’, boii, caii și oamenii cu brațele... Odată pâmânturile adunate, trece cu plugul peste haturi și îl face una... Aista-i colhoz, bade! Dai pământul și toate cele, iar tu te duci să muncești, cât îs vara și toamna de lungi, pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aista nu-i semn bun”... După primii pași, pătruns de frig, și-a strâns sumanul mai bine pe trup și a pornit mai departe, încercând - ca niciodată - să îngaime un cântec: „Ș-am să beau hătu-i amaru’, pân-oi bea boii și carul... Grijania mamei lor de blăstămați!” Mergea cu bărbia în piept, pentru a se feri de ploaia și omătul ce îi băteau în ochi fără milă. Călca greu prin mocirla drumului. Piciorul rănit îl durea, mai ales că în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
altă dată, acum nu-i mai venea să-l dea peste cap. L-a dus la gură și și-a înmuiat doar buzele, rămânând cu țoiul în mână. Prispă privea la el curios... Mă tem că astăzi nu ți-s boii acasă. Nu prea te trage ața la băut. S-a întâmplat ceva, Toadere? Nu s-a întâmplat nimic deosebit, bade. Nu am poftă de băut doar. Da’ tu nu știi că pofta vine mâncând? Ba știu, dar astăzi nu mă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de ceremonial, sacrificiale, spre exemplu, sau cărora li se conferă atribute prin care sunt ritualizate, pot fi traduse atât ca factori de demitizare, cât și ca actanți ai transcenderii tocmai într-un tărâm spiritual: DECI: TĂMÂIE, vin și carne de bou... ă... să / mă prezint: sunt zeu, mare, din cer, coborât, elev / în clasa a treia (acum / în vacanță) la Adjudu-Vechi (...) - prezența conjuncției concluzive, „deci”, la începutul poemului, putând fi o sugestie a combustiei trăite anterior textului, care se constituie într-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lui Tommaso, care a ajuns însă la Florența pe jumătate, pentru că de încărcat l-au încărcat și el, și nevasta, și slujnicele, și copiii, de parcă ar fi fost Gabburra joia, când el împreună cu băieții care îl ajută la măcelărie doboară boul cu maiul. Așa încât, văzând de partea cui era câștigul, le am spus celorlalți că nu mai am lemne; și din pricina aceasta s-au supărat pe mine cu toții nespus de rău, mai cu deosebire Batista, care o socotește și pe aceasta
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și glumește stăpâna, Marie-Louise: „Eu trăiesc în pădure, ca Albă ca Zăpada. îmi lipsesc doar piticii”. Marie-Louise e o femeie foarte vrednică. Ea a făcut din casa ei un adevărat muzeu etnografic. Am văzut acolo chiar și un jug de boi, din lemn, foarte vechi și el. - Și nu ți-e frică, Marie-Louise, să trăiești în pădure? - Nu mi-e frică. Am vecini. - Dar unde sunt vecinii, că nu prea i-am văzut? - Sunt la vreo jumătate de kilometru - a râs
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
zis norodului: "Sunt șase zile în care trebuie să lucreze omul; veniți dar în aceste zile să vă vindecați, și nu în ziua Sabatului!" 15. "Fățarnicilor", i-a răspuns Domnul; "oare în ziua Sabatului nu-și dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, și-l duce de-l adapă? 16. Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, și pe care Satana o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]