4,654 matches
-
fost totuși unul dificil, în cele din urmă reușește să termine de două ori pe locul 4, o dată pe 5 și pe 6. La finalul sezonului, Trulli termină pe locul 8 in clasamentul general, în spatele coechipierului său, Jenson Button. Cu toate că britanicul s-a dovedit a fi mai bun decât Jarno, echipa îl păstrează pe Trulli, urmând ca acesta să concureze în 2003, alături de pilotul de teste din anul precedent, Fernando Alonso. În sezonul 2003, monopostul Renault se dovedește a fi o
Jarno Trulli () [Corola-website/Science/302084_a_303413]
-
Toyota fuseseră penalizate, datorită unei neregularități găsite la eleronul spate. Așadar, Trulli pleacă în cursă ultimul, de pe linia standurilor. Speranțele sunt cu atât mai mari, cu cât, Timo Glock încheie acceași cursa pe locul 4 după penalizarea lui Lewis Hamilton. Britanicul declară după MP al Australiei că Jarno Trulli l-a depășit neregulamentar, în timp ce safety-car-ul se afla pe pistă, lui Trulli retrăgândui-se astfel locul 3. În MP al Malaeziei, însă, comisarii de cursă analizează in detaliu cazul, ajungând la concluzia că
Jarno Trulli () [Corola-website/Science/302084_a_303413]
-
pe fostul campion mondial Jacques Villeneuve. În primul sezon, cel mai bun rezultat este locul patru în Austria, pentru ca în 2004, după îmbunătățiri aduse mașinilor, Button să urce în premieră pe podium, ocupând locul trei în Malaezia. În San Marino, britanicul avea să obțină primul pole-position al carierei, însă în cursă s-a clasat doar al doilea. A încheiat sezonul pe locul trei în clasamentul piloților. Anul 2005 a început slab, fiind chiar descalificat în calificările din San Marino, dar la
Jenson Button () [Corola-website/Science/302086_a_303415]
-
întregime de constructorul japonez Honda, și Button a fost păstrat între titulari. Sezonul a avut suișuri și coborâșuri, de la o pornire din prima poziție a grilei de start în Australia, la o clasare doar pe 19 la Silverstone. La Budapesta, britanicul avea să obțină prima victorie din carieră, la al 113-lea Mare Premiu la care a participat. Într-o cursă afectată de ploaie, Button a pornit al 14-lea pe grila de start, pentru ca după 10 tururi să ajungă pe
Jenson Button () [Corola-website/Science/302086_a_303415]
-
Button a reușit să urce pe primul loc și să-și păstreze poziția până la final. La finalul sezonului 2006, Button a încheiat pe locul șase la piloți, dar în următorii doi ani echipa Honda a avut evoluții tot mai slabe, britanicul acumulând doar nouă puncte în cele două sezoane, iar coechipierul său, Rubens Barrichello, după ce în 2007 nu a obținut niciun punct, în 2008 avea să strângă 11 puncte, cele mai multe în Canada unde a încheiat pe 3. Din cauza crizei economice, constructorul
Jenson Button () [Corola-website/Science/302086_a_303415]
-
Barrichello au fost confirmați piloții pentru 2009. Începutul a fost perfect, în Australia cei doi reușind dubla, cu Button învingător. A urmat încă o victorie, în Malaezia, pentru ca în China să încheie pe locul trei. Campionatul a continuat perfect pentru britanic, învingător în următoarele patru curse consecutive, în Bahrain, Spania, Monte Carlo și Turcia. Din acest moment, Button se instalase confortabil la șefia ierarhiei generale, și fără a mai obține vreo victorie până la final, avea să devină campion mondial, păstrând titlul
Jenson Button () [Corola-website/Science/302086_a_303415]
-
în cel de-al Doilea Război Mondial în 10 iunie 1940. În septembrie 1940 Germania, Italia și Japonia au semnat Pactul Tripartit. Prin 1941, cu toate acestea, italienii au suferit mai multe înfrângeri militare, în Grecia și în Egipt împotriva britanicilor. Acesta a fost doar prin intervenția germană în Iugoslavia, Balcani și Africa de Nord, care Italia a reușit să evite un colaps militar major. Prin 1943, poporul italian și-a pierdut credința în Mussolini și nu a mai suportat războiul; Italia și-
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
că populația din Mosul nu dorea să facă parte din Turcia sau Irak, dar fiindcă erau nevoiți să decidă, au ales să facă parte din Irak. În 1925, comisia recomandase ca regiunea să rămână parte a Irakului, cu condiția ca britanicii vor păstra mandatul asupra Irakului pentru încă 25 de ani, pentru a asigura drepturile autonome ale populației kurde. Consiliul Societății a adoptat propunerea iar la 16 decembrie 1925 a hotărât să acorde Mosul Irakului. Deși Turcia a acceptat arbitrajul Societății
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
KO în repriza a patra împotriva lui Librado Andrade (29 noiembrie 2009), KO după trei runde cu Edison Miranda (17 aprilie 2010), KO în runda a noua cu americanul Jesse Brinkley (15 octombrie 2010) , TKO în runda a zecea cu britanicul Brian Magee (20 martie 2011), TKO după patru runde cu francezul Jean-Paul Mendy și cu jamaicanul Glen Johnson la puncte după 12 reprize. Pe 29 noiembrie 2009, Lucian Bute îl învinge prin KO în runda a patra pe Librado Andrade
Lucian Bute () [Corola-website/Science/302207_a_303536]
-
conflictului, S.U.A. nu vor lăsa singur Israelul atâta timp cât acesta nu va lua decizii de unul singur: "Israel will not be alone unless it decides to go alone". Odată eșuată inițiativa pentru "Regata Mării Roșii", atât guvernul american, cât și cel britanic au întrevăzut pericolul blocării Canalului Suez și deci al circuitului transportului de petrol. În plus, Marea Britanie se temea, în caz de război, de o devalorizare a lirei sterline ca urmare a unei eventuale retrageri de capital arab din băncile britanice
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
au rămas fără muniție, dar au fost uciși pe loc. Un efect important al insurecției cretane, și mai ales al brutalității cu care a fost ea înăbușită de turci, a fost creșterea atenției publicului european, și mai ales a celui britanic, în problema oprimării creștinilor din Imperiul Otoman. „Oricât de mică era atenția dată de poporul englez afacerilor Turciei ... s-a văzut suficient din când în când încât să se producă o impresie vagă dar generală că Sultanii nu-și îndeplineau
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
Finlanda, care, după război, a primit titlul de "Batalionul Vechea Gardă", titlu pe care încă îl mai păstrează. Sub presiune britanică, Rusia a acceptat armistițiul oferit de Imperiul Otoman la 31 ianuarie 1878, dar a continuat să avanseze spre Constantinopol. Britanicii au trimis o flotă maritimă de război pentru a intimida Rusia și a opri armata acestui imperiu să ocupe orașul, iar forțele rusești s-au oprit la San Stefano. În cele din urmă, Rusia a impus otomanilor tratatul de la San
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
anul 2008, Apple a recunoscut că la baza popularului iPod stă tehnologia pusă la punct de inventatorul britanic Kane Kramer, 52, care a creat un prototip la vârsta de 23 ani. Compania Apple a fost forțată să admită faptul că britanicul este părintele lui iPod, după ce a fost dată în judecată de firma Burst, care susținea că deține patentul pentru tehnologia playerului muzical. Dispozitivul inventat acum 30 de ani de britanic, numit IXI, putea stoca numai 3,5 minute de muzică
IPod () [Corola-website/Science/302516_a_303845]
-
ani. Compania Apple a fost forțată să admită faptul că britanicul este părintele lui iPod, după ce a fost dată în judecată de firma Burst, care susținea că deține patentul pentru tehnologia playerului muzical. Dispozitivul inventat acum 30 de ani de britanic, numit IXI, putea stoca numai 3,5 minute de muzică pe un cip. Schițele sale arătau un player de dimensiunile unui card de credit, cu un ecran rectangular și cu un meniu central, foarte similar cu cel de la iPod. Primul
IPod () [Corola-website/Science/302516_a_303845]
-
Statelor Unite ale Americii și Marii Britanii pe de altă parte. Cu toatea acestea, Coudenhove-Kalergi rămîne un prizonier al ideilor "mitteleuropene" ale lui Naumann și Kjellen, de moment ce modelul său paneuropean exclude din proiect atît spațiul sovietic, cît și arhipelagul britanic. De altfel, britanicii nici n-au manifestat un interes prea mare pentru acest proiect, în timp ce în țările Europei Centrale, mai ales în Germania, Austria și Cehoslovacia, la apelul său s-a răspuns prin crearea imediată a unor secții naționale ale Uniunii Pan-Europene
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
5 mai pentru a da asigurări că războiul dintre Germania și Uniunea Sovietică nu avea să fie lansat până în 1942. Conducerea finlandeză a dat crezare acestor spuse, cel puțin la nivel oficial și a retransmis acest mesaj către suedezi și britanici. Când războiul a izbucnit numai două săptămâni mai târziu, este de la sine înțeles că atât suedezii cât și englezii s-au considerat înșelați de finlandezi. În primăvara anului 1941 au fost discutate cu autoritățile militare germane planuri comune de luptă
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
urma să aștepte o hotărâre politică. Ministrul de externe finlandez l-a rugat pe ambasadorul american ca aceste informații să nu ajungă la urechile germanilor. La 22 septembrie, prin intermediul ambasadorului norvegian, guvernului finlandez i-a fost prezentată o notă a britanicilor prin care se cerea expulzarea tuturor trupelor germane din Finlanda și retragerea din Karelia Răsăriteană pe poziții aflate dincolo de frontierele existente înaintea Războiului de Iarnă. Marea Britanie amenința Finlanda cu declararea războiului. Declarația de război a fost remisă de Ziua Independenței
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
al planificării militare era șeful Statului Major Franz Halder. OKW avea ca subordonați "Oberkommando der Luftwaffe" (OKL), condus de colaboratorul apropiat al lui Hitler Hermann Göring, și "Oberkommando der Marine" (OKM), de sub comanda amiralului Erich Raeder. Pe 10 octombrie 1939, britanicii au refuzat oferta de pace a lui Hitler. Pe 12 octombrie, francezii au refuzat la rândul lor propunerile germane. Franz Halder a prezentat responsabililor germani prima versiune a „Fall Gelb (Planul Galben)” pe 19 octombrie. Planul Galben era numele numele
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
în Belgia, exista posbilitatea ca atacul principal german să fie dat în centru, pe frontul dintre Meuse și Moselle, front care ar fi fost complet lipsit de resurse pentru respingerea atacului. Întreaga planificare strategică aliată a căzut în sarcina francezilor. Britanicii au acceptat statutul de partener secundar în alianță și au fost de acord cu totate propunerilr franceze. În iarna 1939-1940, personalul consulatului belgian din Cologne a anticipat liniile principale ale planului lui von Manstein. Bazându-se pe informații secrete, belgineii
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
aproximativ o treime dintre bărbații de 20 - 45 de ani, ceea ce a făcut ca efectivele armatei să crească la aproximativ 5.000.000 de soldați. În jur de 2.240.000 de oameni erau mobilizați în cadrul unităților militare din nord. Britanicii au contribuit cu aproximativ 897.000 de oameni în 1939, efectivele crescând la 1.650.000 în iunie 1940. Olandezii și belgienii mobilizaseră 400.000, respectiv 650.000 de soldați. În total, francezii mobilizaseră 117 divizii, din care 104 (inclusiv
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
1939, efectivele crescând la 1.650.000 în iunie 1940. Olandezii și belgienii mobilizaseră 400.000, respectiv 650.000 de soldați. În total, francezii mobilizaseră 117 divizii, din care 104 (inclusiv 11 de rezervă) fuseseră destinate apărării zonei de nord. Britanicii contribuiau cu 13 divizii, dintre care 3 erau încă în curs de mobilizarea atunci când a început războiul. Încă 22 de divizii belgiene, 10 olandeze și 2 poloneze s-au mai alăturat forțelor aliate. Britanicii au adus în tabăra aliaților 1
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
fuseseră destinate apărării zonei de nord. Britanicii contribuiau cu 13 divizii, dintre care 3 erau încă în curs de mobilizarea atunci când a început războiul. Încă 22 de divizii belgiene, 10 olandeze și 2 poloneze s-au mai alăturat forțelor aliate. Britanicii au adus în tabăra aliaților 1.280 de tunuri, belgienii 1.388, olandezii 656. Francezii aveau 10.700 de baterii de artilerie. Astfel, aliații dispuneau de aproximativ 14.000 de piese de artilerie, cu 45% mai multe decât germanii. Armata
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
artilerie. Astfel, aliații dispuneau de aproximativ 14.000 de piese de artilerie, cu 45% mai multe decât germanii. Armata franceză avea un grad de motorizare mai ridicat decât germanii, care își bazau încă transporturile pe atelajele cu cai. Deși belgienii, britanicii și olandezii nu dispuneau practic de blindate, francezii aveau 3.254 de tancuri. Tancurile franceze erau nu doar mai numeroase decât ale germanilor, dar aveau o mai bună calitate, cum de altfel a demonstrat rezultatul celei mai mari bătălii de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
parte, deși Hoepner a reușit să țină Armata I franceză departe de Sedan, el nu a reușit să o distrugă sau să o încercuiască. Francezii aveau să scape din încercuire și, în cele din urmă, să asigure un sprijin important britanicilor în timpul retragerii de la Dunkerque, două spătămâni mai târziu. În regiunea centrală, înaintarea Grupului de Armată A în Ardeni trebuia să fie întârziată de infanteria motorizată belgiană și de diviziile de cavalerie mecanizată ("Divisions Légères de Cavalerie"). Rezistența antigermană principală a
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Noyelles-sur-Mer, la 100 km vest de pozițiile inițiale de pe 17 mai. De aici, tanchiștii germani puteau să vază estuarul râului Somme și Canalul Mânecii. A apărut astfel o pungă uriașa, în care fusese prins Grupul de Armată I, formate din belgieni, britanici și Armatele I și a VII-a franceze. Tancurile lui Guderian și Rommel au ajuns pe țărmurile Canalului în 11 zile. În prima conflagrație mondială, Germania nu reușise o asemenea performanță în patru ani. Cinci zile mai târziu, Rommel și-
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]