3,155 matches
-
moderat și a nu da nici un semn de plictiseală. Când Ioanide o neglija din cauza ocupațiilor lui, se privea lung în uriașele oglinzi pe care le instalase arhitectul, vocaliza discret spre a controla ecoul odăilor, proba unele gesturi ale mâinilor și bustului ca într-o repetiție, uneori se arunca pe divan și citea, când nu dormea pur și simplu. Alteori dispărea pentru câtăva vreme acasă. Primul simptom de oboseală al arhitectului fu provocat de problema ferestrelor. Seara Ioanide era obișnuit să doarmă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și o înmînă clasicistului, care, temîn-du-se a nu contraria pe amfitrion, o luă în mână. Hangerliu îi făcu semn să se așeze pe canapeaua foarte largă, iar el însuși se urcă cu picioare cu tot la capătul celălalt, scuturîndu-și tot bustul. 2 Sălbatic (fr.). Dar să știți că-i ceva bun! (fr.). G. Călinescu - E frig al dracului, domnule! observă. - Boreu devine pervers! Își dădu în petic Suflețel, făcîndaplicații mitologice. Hangerliu îl privi liniștit, trosnind în gură o sămânță, apoi aprobă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu era deloc neconvenabil, se rădea cu grijă, făcîndu-și o față lustruită ca porțelanul pe porțiunea care nu cădea în falduri, și avea în toată ținuta o corectitudine. Însă era senil și pitoresc. Pomponescu, dimpotrivă, avea păr tare, mustață dură, bustul umflat, mersul drept, excepție făcând o încovoiere a șirei spinării, reclamată parcă de nevoia adaptării la cubajul camerelor. Afară de această soliditate corporală, se observa o rezistență morală. Pomponescu nu se văita vreodată de dureri fizice, nu lua posturi de infirm
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a intra într-o instituție publică, și se simțea foarte stânjenit de salutul sergentului. Madam Pomponescu făcu unele modificări de mobilier în anticameră, puse pe un perete un portret în ulei al lui Jean, iar într-un colț un bust al aceluiași, opere a doi artiști care voiau să pătrundă în societatea înaltă. Pomponescu nu era modest din fire, de data aceasta simți un soi de jenă de a popula casa cu simulacrele sale. În fine, madam Pomponescu renovă somptuos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dedicat eternului feminin. Frenezia de la început a Sultanei se converti brusc în sentimentalism, voi să înlocuiască, în măsura în care putea, pe Pica. Frecventa pe madam Ioanide și o copleșea de toate gingășiile posibile. Procurîndu-și o fotografie a Pichii, comandă prin Expertul un bust surprinzător de reușit, în care artistul, folosind mijloace simple, evoca mișcarea caracteristică a părului Pichii dintr-o parte într-alta. O seară întreagă soții Ioanide priviră emoționați imaginea postumă. În fine, Sultana își dezvoltă noua ipostază până la sfârșit, ceru consilii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mine. După o distanță apreciabilă de timp, ca să nu fie suspectă, Erminia, umblând cu o sforicică pe lângă Ioanide, îi cerea voie să vadă ceva, din curiozitate. Obținând permisiunea, îi măsura distanța dintre umeri, îi petrecea sforicica pe sub brațe, încercuindu-i bustul, apoi, cu gândul în altă parte, șoptea "bine" și dispărea o clipă cu sforicica, spre a o întinde asupra unui metru și a nota dimensiunile. Mai târziu, Erminia revenea. - Vrei să întinzi puțin pumnul? Așa, ca să văd lățimea. Și cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rostit mai apăsat. Lanark văzu păr negru și strălucitor, lăsînd descoperită o frunte albă, un ochi ușor mare și desăvîrșit, subliniat cu rimel, un nas mare și drept, o gură dreaptă, mică și nerujată, o bărbie mică, dar fermă, un bust bine conturat sub un pulover negru. Dacă îi simțea cumva privirea, se prefăcea că nu o sesizează ci își lăsa capul pe spate suflînd fumul pe nări. Gestul ei îi amintea atît de bine de o fetiță care se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că mama era nefiresc de înaltă, dar părea de două ori mai înaltă decît oricine, avea părul castaniu și era maiestuos de suplă de la șolduri în sus. Sub talie se schimba mereu, fiind deseori gravidă. îmi amintesc că-i vedeam bustul ridicîndu-se deasupra curbei stomacului asemeni unei uriașe pe jumătate ascunse de orizontul unei mări calme. îmi amintesc cum stăteam în curba aceea cu spatele sprijinit între sînii ei, știind că fața ei era undeva deasupra și simțindu-mă foarte sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
an... Nu. Stai. Thaw se uită la mîna mare și noduroasă a domnului Coulter, care stătea liniștită pe plapumă, ținînd o țigară cu vîrful carbonizat între două degete. A fost acum trei ani. I-a apărut numele în Bulletin. Făcea bustul lui Winston Churchill pentru un oraș din Anglia. Cînd am citit, mi-am zis: pe vremuri te cunoșteam. Domnul Coulter fredonă o melodie lentă, apoi zise: Tatăl meu era în branșa celor care confecționau rame. Se ocupa de tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Duncan. Thaw se uită la ea. — Mda. Haide, zise el inspirat. Ia-mă de braț. Dincolo de pod, drumul se bifurca și aici se ridica un monument dedicat lui Carlyle. Era un stîlp aproape necioplit de granit, cu vîrful dăltuit înfățișa bustul profetului. Razele lunii se așterneau ca o pojghiță de gheață pe fruntea, barba și umerii lui, lăsînd în întuneric obrajii supți și concavitățile ochilor. Thaw își eliberă mîna și strigă: — Du-te acasă, spionule! Du-te acasă, trădător al democrației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în albastrul fluid al camerei de sub cerul gol. Acolo, stând de mână, față în față, ochii lui, albaștri ca ai mei pe lumină, deveneau albicios-transparenți ca ai peștilor, și pe sticla lor, zgâriat cu un vârf de ac, îmi vedeam bustul și tapetul înflorat, jupuit, de pe peretele din spatele meu. Cum era de pe atunci frânt dintre omoplați, mai adus de umeri decât orice om pe care l-am văzut vreodată, trebuia să dea capul pe spate cât putea de mult ca să privească
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care acum era tovarășul Ciocan de la raion, îi oferi o slujbă mai bună. Prin toate parcurile Capitalei sculptorii care se înrolaseră în lupta pentru pace și socialism, care lepădaseră aberațiile artei burgheze, formalismul și intimismul, presăraseră sute și mii de busturi ale oamenilor de cultură și artă din toate timpurile și de pe tot globul care, deși nu putuseră înțelege corect raporturile dintre clase și lupta proletariatului pentru o viață mai bună, avuseseră totuși o viziune realist-critică a societății în care au
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sau marmură roșie pe uriașe piedestaluri (dar astea n-aveau să intre în atribuțiile lui). Firește, nea Zambilă, tov. Ciocan-de-la-raion, nu-i înșirase atunci toate aceste nume, ci îi spusese simplu că are nevoie de cineva care să curețe periodic busturile din parcurile raionale de zgura, funinginea, praful și (pardon) găinațurile de porumbei care le mânjeau capul și umerii. Tot ce-avea Ionel de făcut era să ia o scară, o găleată cu apă și-o perie aspră și să colinde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ușor ca aerul, cu penisul zăcîndu-i moale și lucios pe burtă, își punea o mână sub cap și-nchidea ochii. Vedea sub pleoape, cu o precizie a detaliilor mai mare chiar decât în realitate, statui, numai statui, populații întregi de busturi cu numele scrise dedesubt cu litere negre, capete și umeri ieșind unele din altele, suprapunîndu-se, intersectîndu-se... Trăsăturile li se combinau, Caragiale purta pletele lui Eminescu, Olga Bancic barba lui Tolstoi, sub Alecsandri scria Makarenko... Adormea așa, întins pe spate, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cățărat pe scara lui în formă de A, luptîndu-se cu cărăbușii care țineau neapărat să se izbească de tâmplele încrustate cu licheni ca niște firișoare de tutun ale lui Pușkin, Ionel observă o fisură neagră ca smoala chiar la baza bustului, acolo unde se îmbina cu piedestalul. Se distrase toată după-amiaza să recunoască fețele cetățenilor de piatră doar pe pipăite: cum zărea de departe o lucire albă într-un boschet de liliac, mijea ochii și se-ndrepta-ntr-acolo silindu-se să nu vadă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al lor e-al lor, ai vreunei ilegaliste... dacă erau prea murdari îi trăgea de urechi... Cu acest Pușkin din parcul Ghica Tei, ascuns bine pe o alee pe unde nu trecea nimeni niciodată, era ceva în neregulă. Față de alte busturi, bine cimentate pe soclurile văruite vulgar, cel care acum îl privea ochi în ochi pe Ionel ca altădată pe Dantes, în timpul duelului fatal, se clătina abia perceptibil la fiecare mișcare a periei aspre de scândură cu care i se frecau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
puterile, cum stătea în vârful scării cu câte un picior pe fiecare versant al ei, împinse violent în umărul stâng, cu epolet, al junelui scriitor, fără să-și poată da seama dacă bucurie sau spaimă era ceea ce simțea văzând că bustul glisează ca pe un pivot înfipt în umărul drept, și că în postament se cască un puț adânc, cu trepte din bare de metal pe o parte. Un cărăbuș îl lovi ca un glonte greu de aramă în buză. Mireasma
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-n mâini pe ghizd urile puțului, tânărul se cufundă pân-la brâu în bezna de smoală dm interior, unde-n lumina oblică a lunii luceau stins doar primele două trepte. Ionel coborî cu grijă încă o treaptă și trase cu greutate bustul lui Pușkin peste deschizătură, obliterând astfel parfumul cerului de primăvară și rămânând în noaptea absolută. Mai tîrzm, cam la vreo săptămână după acea seară luminată ca de o năzărire tulbure, băiatul avea să-i povestească Mariei, cu care încă se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trebuia să fie deja bătrână, fie era alta, poate fiică-sa. În orice caz, Stănilă recunoscuse în zugrăveala barăcii, la intrare, coama neagră și ochii verzi ca fierea, țâțele globulare, oarbe și hidoasa fojgăială de labe negre din care ieșea bustul monstrului: erau aidoma celor de pe panourile din amintirea sa, de parcă pictorii de bâlci ar fi avut canoanele lor, asemenea zugravilor de biserici. În fine, după ce pe fundalul de cîrpă-nstelată al scenei se mai desfășură un număr destul de curios (pe o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în raza groasă, desenând inflorescențe de cenușă vie. Deși ofițerul, cu părul ridicat în creștet și cu ochii holbați - Ionică din Teleorman, feciorul lui Ilie Apetrachei, care nu intrase niciodată la panaramă - era cu totul subjugat de imaginea păianjenului cu bust de femeie, o mișcare vie, umedă și măruntă, într-un plan mult mai apropiat, îi atrase deodată atenția și-i făcu globii ochilor să conveargă către unul dintre capetele din fața lui, profilate pe raza de culoarea vinului. Tresări violent și-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spre ieșire. Ce aștepta? Ce așteptam? Ce aștept? Ce nebunie cu neputință de privit se va forma și se va deforma pe cerul mereu frământat al minții mele, al cărții mele? Frosica se aplecase acum mult peste masă, târând cu bustul ei nu prea mare (dar cu dudele țâțelor neobișnuit de lungi și de aspre, își aminti Vasile, și animalul inocent dintre pulpe începu să i se umfle din nou) solnița și-mprăștiind câteva scobitori. Cu palma pusă complice pe brațul proprietăresei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la piciorul pilastrului. Lunile erau acum de lumină pură. Le zărea uneori sub câte o boltă sau printre stâlpii suciți ai unei galerii. Golul înserat era mai mult decât putea inima să îndure. Ieșind dintr-un lung coridor străjuit de busturi identice ale cine știe cărui bărbat ilustru, copilul se trezi din nou afară, sub cerul liber. Era acum pe platoul de lespezi din vârful muntelui, platou circular, megalitic, înconjurat de foarte ciudate statui. Primitive, strâmbe, cu granitul înnegrit de trăznete, aveau încleștate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ridicau depozite zmolite, cu pereți orbi, ca niște flamuri negre, care o speriaseră întotdeauna. Găsi, în fine, ușa stacojie pe una dintre fațadele din stânga. Într-o parte și-ntr-alta a ei se aflau două mici firide, cu câte un bust de ipsos în fiecare. Apăsă butonul de ebonită și auzi declicul care o anunța că ușa s-a descuiat. Pătrunse în întunericul cald și praf os. Lumina de-afară se prelinse pe o distanță nedefinită în sala care părea că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
colierul de aur, de care atârna o cruce bătută cu rubine și care se legăna peste marginea veșmântului, pe pielea ei dezgolită și albă. Abia după aceea îl zări pe tânărul ce stătea rezemat de un bloc de travertin, cu bustul gol, cu umărul și brațul strânse într-o legătură improvizată; sprijinindu-se în mâini și scormonind cu picioarele pământul, căuta în zadar să se ridice. Las-o! îl auzi gemând furios spre Rutger. Blestematule, porc ucigaș! Ceva mai încolo, Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se concentră aproape imediat asupra bărbatului ce ședea cu fața spre ușă și îl fixa cu o privire pătrunzătoare, continuând însă să roadă metodic o bucată mare de carne. De fapt, în seara aceea, Balamber nu purta brâul; era cu bustul gol, îmbrăcat în pantaloni din piele de berbec, prin nimic deosebite de ale tuturor războinicilor ce-l înconjurau. într-adevăr, din trăsăturile sale nu se putea citi nici un semn de noblețe, ba chiar, văzându-l în hainele acelea obișnuite, Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]