15,206 matches
-
și prin încetarea utilizării semnelor, ci și prin absența bruscă a armelor de luptă și a cailor, ambele aduse de călăreți războinici cu o structur socială patriarhală care veneau dinspre stepa euro-asiatică și pătrunzând în Câmpia Dunării și în alte câmpii fertile din Balcani și din Europa Centrală. Sosirea lor a condus la o schimbare dramatică în preistoria Europei - o modificare a structurilor sociale, a modelelor de habitat, a artei și credințelor - și a fost un factor decisiv în formarea Europei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
despre soiurile de cai și boi, mai mici la munte și mai mari la șes, despre faptul că, anual, pentru aprovizionarea Constantinopolului se cumpărau din Moldova 60.000 de oi, „cu carnea deosebit de gustoasă și ușor de mistuit.” „ÎRegiunile de câmpie au însă cai mai mari, falnici, renumiți prin frumusețea armonioasă a făpturii, prin iuțeala și rezistența lor, dar și foarte lăudați de poloni și unguri, ba chiar și de turci, care au și un proverb: „Un persan tânăr și un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
echinocțiul de primăvară, leurda la echinocțiul de toamnă, altele în toiul unor sărbători calendaristice, care oscilau în funcție de fazele lunii, de caracterul fast sau nefast al zilelor din săptămână, de însorirea zilei sau înnegurarea cerului noaptea, de locul culegerii: munte, deal, câmpie, luncă sau deal. Culegerea plantelor de leacă respecta un ritual sau ceremonial strict: mătrăguna se culegea de 3 persoane, una culegea și două păzeau pe culegător ca să nu fie văzut, deranjat de curioși, de trecători. Culesul ceremonial se desfășura colectiv
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în Asia, unde populația se sedentarizează, progresele sunt fulgerătoare. în Asia Centrală, unele triburi înumite astăzi mongoli, indo-europeni și turci) învață să crească reni, cai și cămile. Tot ele descoperă roata, revoluționând condițiile de transport, dar și războaiele, și încep cucerirea câmpiilor mai fertile din Mesopotamia, India și China. în fața năvălirilor, primele sate se baricadează; sunt construite case și întărituri de piatră; șefii colectează primele impozite pentru construirea armatelor. Apar primele state - sedentare, prin natura lor - care încearcă să facă față agresiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
democratică din Istorie; în 586 î.e.n., regele babilonian Nabucodonosor distruge Ierusalismul și-i deportează din nou pe evrei, de data asta în Babilon; în 538 î.e.n., recent coborâți din munți, perșii, sub conducerea regelui Cirrus, se îndreaptă și ei către cîmpiile fertile ale Mesopotamiei, cuceresc Babilonul și-i trimit încă o dată pe evrei în Israel, înainte de a invada întreaga regiune - din Mesopotamia până în Egipt -, punând capăt o dată pentru totdeauna, în 525 î.e.n., bimilenarului Imperiu Egiptean. în aceeași epocă, un înțelept chinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
monarh absolut nu preia surplusul acestor burguri situate la marginea feudalismului; iobăgia nu monopolizează întreaga forță de muncă; o nouă clasă creativă, burghezia, aplică un complex de cunoștințe tehnice noi, economisind muncă, pentru a-și însuși profitul. Mai întâi, pe câmpiile din jur apar asolamentul trienal, hamul pentru cai, morile cu apă, piua mecanică; aceste progrese tehnice permit începerea industrializării producției de alimente. Urmează apoi invenția majoră, cârma încorporată, care-i permite vasului să navigheze împotriva vântului și, ceva mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
unui al treilea competitor. încă o dată, un conflict reglementează în forță o succesiune considerată imposibilă. încă o dată, așa cum s-a mai întâmplat de cinci ori până acum, această transmitere a puterii între două porturi se decide în mediul rural, pe câmpiile roditoare. Și asta pentru că pământul furnizează în continuare totul: hrană, îmbrăcăminte, unelte, lemn pentru energie și pentru construcția corăbiilor. Tot aici este produsă și renta funciară, ce finanțează industria și creează primele profituri. în 1768, un nou război de țesut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sine. Ba chiar cred c-o ura și pe partenera inevitabilă a desfrâului. După ce-și recăpăta controlul asupra propriei sale ființe, se scutura înfiorat la vederea femeii de al cărui trup se bucurase. Atunci gândurile lui pluteau senine înspre Câmpiile Elizee și simțea față de această femeie oroarea pe care poate că o simte și fluturele frumos colorat învârtindu-se pe deasupra florilor, pentru crisalida scârboasă din care a ieșit în chip triumfător. Presupun că arta este o manifestare a instinctului sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se Întrerupeau ici și colo fără o logică aparentă, ca și cum ar fi fost alcătuite În joacă de un uriaș capricios. Părea că arhitecții Își puseseră În minte să se ia la Întrecere cu vechii romani, semănând noi ruine pe Întinsul câmpiei. Ajunși dincolo de viitoarea poartă, din care se ridicase doar puțin mai mult decât fundamentul, urmară o scurtă porțiune pe strada bătută, pentru a o coti mai apoi spre nord de-a lungul unei poteci de țară ce se Întindea printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Sienezul păli. Dar numai pentru o clipă, după care Își reluă de Îndată atitudinea dezinvoltă. - Hai, Dante, doar nu vrei să-i faci una ca asta vechiului tău tovarăș de arme? Nu-ți amintești cum ți-am apărat spatele, În câmpie la Campaldino? - În câmpie la Campaldino ți-am văzut spinarea, alerga Înaintea tuturor! - Care va să zică, erai În preajma mea! Dante clătină din cap, Îngrețoșat. - Cu cine ești În afacerea asta? - În Italia sunt atâția gata s-o facă pe preoții, zâmbi celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru o clipă, după care Își reluă de Îndată atitudinea dezinvoltă. - Hai, Dante, doar nu vrei să-i faci una ca asta vechiului tău tovarăș de arme? Nu-ți amintești cum ți-am apărat spatele, În câmpie la Campaldino? - În câmpie la Campaldino ți-am văzut spinarea, alerga Înaintea tuturor! - Care va să zică, erai În preajma mea! Dante clătină din cap, Îngrețoșat. - Cu cine ești În afacerea asta? - În Italia sunt atâția gata s-o facă pe preoții, zâmbi celălalt. Și cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Trase la loc chepengul, dar, În clipa aceea, niște strigăte de jos Îi atraseră atenția. Se părea că se petrecuse ceva dramatic. Coborî În graba cea mai mare. Strigătele veneau dinspre partea cealaltă a vechilor ziduri romane, unde cândva Începea câmpia. Pe sub un arc, trecu dincolo de zid, ajungând din urmă un grup de oameni care stăteau aplecați peste ceva, la baza turnului. Trupul matematicianului zăcea sfărâmat pe pietre, Într-o baltă de sânge. Printre cei de față, care priveau uluiți, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aur, ca În Ierusalimul ceresc, sau În Republica filosofilor dumitale, ci cel puțin de argint, asta da... Știu că ai fost administrator la străzi. - E adevărat. Și ce-i cu asta? - Te-ai ocupat de deschiderea unei străzi noi către câmpiile de la Santa Croce, continuă cardinalul, arătând din nou spre hârtii. Își ținea ochii mijiți, ca și când n-ar fi avut nici o nevoie să citească. - Era o lucrare necesară, În măsură să Înlesnească tranzitul În cartierele răsăritene. - Oh, e foarte adevărat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
drept înainte la ceea ce noi, ceilalți nu voiam niciodată să vedem. Se uita cu un zâmbet frumos, față de care surâsurile pe care ni le adresa zilnic, și Dumnezeu mi-e martor că acelea erau fermecătoare, păreau palide și distante. Privea câmpia brună și infinită, tremurătoare sub coloanele de fum ale exploziilor îndepărtate, a căror furie ajungea la noi estompată și decantată, într-un cuvânt: ireală. Departe, linia frontului se confunda cu linia orizontului, atât de bine încât uneori ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dintre toți, cel despre care scria cel mai defavorabil, eram eu. A fost un mic șoc să citesc scrisoarea în care era vorba de mine. Fusese scrisă în seara faimoasei zile în care o văzusem pe costișă, privind în depărtare câmpia, parcă pentru a găsi acolo un sens al vieții ei. 4 iunie 1915. Dragostea mea, Scrisorile tale sunt un fel de sugativă, într-atât le desfac, le închid la loc, le citesc și recitesc, și plâng pe ele... Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acolo, ridică mâna dreaptă și îi stropește cu busuiocul greu de apă sfințită, aghiazma mare, toți caii zvâcnesc, flăcăii chiuie, doar armăsarul lui stă pe loc, nu pleacă, mâinile lui țin hățurile strâns și nu îi dau voie. Rămâne pe câmpia goală, fără nimeni, pe calul transpirat. Drept, aprig și singur, iar inelul de aur e jos, în margine de drum... Și Rita, iar. — Măi, fato, tu ești nebună?, ce cauți aici?, nu știi că noi doi ne vom căsători?, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de a-l căuta pe Monsignor la Washington. Din cauza unui decalaj de două ore, nu s-au Întâlnit și, hotărându-se să stea câteva zile la un unchi străvechi, de care tocmai și-a adus aminte, Amory a călătorit prin câmpiile luxuriante din Maryland, până În comitatul Ramilly. Dar În loc de două zile, sejurul său acolo a durat de la mijlocul lui august până aproape de sfârșitul lui septembrie, fiindcă În Maryland a cunoscut-o pe Eleanor. CAPITOLUL 3 IRONIE TÂNĂRĂ Mulți ani după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prin ochii ei verzi. În seara aceea păgânitatea lui s-a Înălțat triumfătoare, iar când buzele ei s-au simțit o clipă calde pe buzele lui și apoi fata a dispărut treptat pe drum la vale, ca un strigoi fumuriu, câmpiile au Început să emită o melodie gravă, care i-a umplut drumul până acasă. Fluturii de noapte văratici au intrat și au ieșit toată noaptea pe geamul lui Amory. Toată noaptea, acorduri lungi și cuprinzătoare au cutreierat, ca Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
banul cu care am cumpărat Încântare din lună.“ O POEZIE TRIMISĂ DE AMORY LUI ELEANOR, INTITULATĂ DE EL FURTUNĂ DE VARĂ „Vânturi subțiri, un cântec pierit și frunze căzând, Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit... Și ploaia, și peste câmpii o voce chemând... Norul nostru gri s-a umflat, grăbit se ridică, Alunecă agitat peste soare, surorile pe aripi purtând. Umbra unei porumbițe pică Jos, pe hulubărie; crengile de aripi gemând; Iar jos În vale, prin crângul ce plânge, Zboar-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe lângă mine prin ceață, o năzărire Cu părul răsfirat de ploaie, cu buzele ude-arcuite În timp, În ironia aceea sălbatică, În voioasa disperare Care, cum am văzut pe vremuri, te-mbătrânește. Ca un spectru treci plutind În fața ploii, care Peste câmpii flori fără tulpini risipește. Cu vechile-ți nădejdi, frunze și iubiri moarte iară... Vagă ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din pomi o să moară.) Noaptea, acum, Sfâșie la pieptu-i ud bluza-mproșcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cuprins pe el, care e un geniu, iar nevasta lui prozaică o nimicește complet. Trebuie să mă ocup de treaba din bucătărie, e timpul, ba‑i chiar prea târziu. În timpul ăsta soțul se lasă pradă gândurilor ce‑l poartă pe câmpiile Poloniei și Rusiei, care acum trimit neîncetat comunismul încoace, spre meleagurile noastre. Pe câmpiile alea erai încă cineva, dar acum cine ești, un nimeni care lucrează ca portar. Domnul Witkowski e fericit că în ’50 s‑a împiedicat o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Trebuie să mă ocup de treaba din bucătărie, e timpul, ba‑i chiar prea târziu. În timpul ăsta soțul se lasă pradă gândurilor ce‑l poartă pe câmpiile Poloniei și Rusiei, care acum trimit neîncetat comunismul încoace, spre meleagurile noastre. Pe câmpiile alea erai încă cineva, dar acum cine ești, un nimeni care lucrează ca portar. Domnul Witkowski e fericit că în ’50 s‑a împiedicat o lovitură de stat. Și el a fost o mică rotiță (chiar dacă, de această dată, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de rodul toamnei îmi flutura - tartane - Tot vioriul umed al prunelor gîtlane: Grădină îmi sta cerul; iar munții - parmalîk. Un drum băteam, aproape de alba Isarlîk, Cu ziduri forfecate, sucite minarete Și slujitori cu ochii rotunzi ca de erete Și, azmuțit câmpiei, un fluviu leșios; În gânduri încărcate, când căutam pe jos Argintul unei scule de preț, atunci picată: Cuțit lucrat, vreo piatră în scump metal legată, Greu cearcăn de cadână topit la un bairam; Nici eu nu mai știu astăzi ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un gest de renunțare Atâtea stânci expiră-n vijelie, Șuvoiul apei neîncăpătoare, - Șerpuitoare formă veșnic vie - Prin necuprinsa zărilor câmpie Se-ndreaptă către mări odihnitoare... COPACUL Hipnotizat de-adînca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină. Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De nouri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău trufaș și-mpotrivirea Celor din urmă insule-aurii... O, moartea strălucirilor târzii Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit; - Când, Umbră, sub zenitul poleit, Te vei preface-n mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]