16,527 matches
-
scrisori, care le-au aterizat în cap, și-i grămădeau acolo. Numai când n-au mai avut loc să-și întindă aripile și a venit Mașina Poștei să ia scrisorile, cei doi pui și-au dat seama că era o căsuță poștală, și nu o căsuță pentru păsări, chiar dacă semănau atât de bine între ele. Și-au luat zborul, că învățaseră cât au stat acolo, și au povestit la părinții lor unde au stat, din greșeală. 4 ani De unde vin jucăriile
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
în cap, și-i grămădeau acolo. Numai când n-au mai avut loc să-și întindă aripile și a venit Mașina Poștei să ia scrisorile, cei doi pui și-au dat seama că era o căsuță poștală, și nu o căsuță pentru păsări, chiar dacă semănau atât de bine între ele. Și-au luat zborul, că învățaseră cât au stat acolo, și au povestit la părinții lor unde au stat, din greșeală. 4 ani De unde vin jucăriile Știi de unde vin jucăriile și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ce mult!... Așa mi-a spus tata să mă gândesc. Și iată ce m-am gândit să le scriu: Uite: dragii mei stră stră stră nepoți vreau ca să mă ascultați ce spun viața mea e frumoasă și vă arăt o căsuță cu ceas când să vă nașteți vă dau un sfat: să fiți cuminți când să vă nașteți dragoș merișca 4 ani iași românia [L-am lăsat pe el să scrie la calculator, așa, încet. I-am arătat numai unde să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
4 ani și 2 luni Ce este paradisul? Știu. Paradisul este un loc în care găsești tot ce vrei tu. Tot ce iți place ție. Eu mi-aș dori un paradis plin cu pisici, bomboane, toate dulciurile, pisici, bomboane... câini, căsuțe frumoase, un soare zâmbind, floricele, iarbă... 4 ani și 2 luni Bucătăria inimii Suc de dragoste cu bule în formă de inimioară - a pregătit bucătarul DragoșSebastian de Sf. Sebastian. [expresiile lui]. 4 ani și 4 luni Aricii, cactușii și copiii
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
dădeau destulă, dar să-și construiască singur cum putea el. Și atunci și-a făcut o casă din dulciuri. Geamurile erau din acadele colorate. Ușa era dintr-un biscuit mai tare și ceva mai mare. Da, și-a făcut o căsuță din turtă dulce singur, pentru noapte, numai cu un pat și ceva de mâncat acolo, niște dulciuri, da, așa, și după aceea dimineața a ieșit și a văzut cealaltă jumătate din Țara Dulciurilor pe care n-a văzut-o, da
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
din plastic. Și a văzut toată lumea aceea și a ieșit prin ușa din spate a gardului lumii aceea. Și după aceea, după aceea a ajuns... în fața Țării Literelor și a Numerelor. Și acolo totul era din cifre și litere. Toate căsuțele erau așa: în formă de cărți, în care stăteau literele, și căsuțe în formă de cuburi și de rotunduri, în care stăteau cifrele și numerele. Dar trebuia să știi multă mati-mati ca să poți sta acolo. N-a întâlnit pe nimeni
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
din spate a gardului lumii aceea. Și după aceea, după aceea a ajuns... în fața Țării Literelor și a Numerelor. Și acolo totul era din cifre și litere. Toate căsuțele erau așa: în formă de cărți, în care stăteau literele, și căsuțe în formă de cuburi și de rotunduri, în care stăteau cifrele și numerele. Dar trebuia să știi multă mati-mati ca să poți sta acolo. N-a întâlnit pe nimeni în fiecare țară. Locuia acolo cineva, a văzut el mai multe căsuțe
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
căsuțe în formă de cuburi și de rotunduri, în care stăteau cifrele și numerele. Dar trebuia să știi multă mati-mati ca să poți sta acolo. N-a întâlnit pe nimeni în fiecare țară. Locuia acolo cineva, a văzut el mai multe căsuțe, dar nu știa sigur dacă locuiește cineva, dar locuia... Da, și după aceea, a mers el cât mai a mers și a ajuns în Lumea Jucăriilor. Și acolo, o fetiță l-a văzut și a spus: „Ce jucărie frumoasă!“ și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
e o poveste mai tristă. Sau așa trebuie să fie? - Aaa... așa am făcut-o eu. 5 ani și 7 luni Propunere Dragoș, după ce a văzut că toate jucăriile lui sunt fabricate în China [Dragoș-Sebastian are de acum propria-i căsuță poștală (i-am facut-o eu): dmerisca@gmail.com] Acolo a primit de la Marina, de la Paris, mai multe pps-uri, pe care mă pune, din când în când, să i le deschid. I-am arătat un pps cu orașul Shanghai - e
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
satul acesta era și el acum cenușiu, ca și jucăriile din sacul lui cenușiu, și globulețele, și brăduțul - nici măcar Crăciunul nu mai era o sărbătoare frumoasă. Căluții de lemn, care au dat o raită prin sat, au văzut că numai căsuța lui Pinocchio păpușa de lemn - mai era colorată. Și au dat sfoară în tot satul de lucrul acesta. Atunci s-au dus cu toții la el și au bătut la ușa galbenă, ca să vorbească cu Pinocchio. 4. Și Pinocchio le-a
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ce e vorba, că au nevoie de un cadou colorat, și i-au cerut: „Dă-ne ceva din casa ta...“ „Dar eu n-am nimic în casă“, a zis Pinocchio. „Am doar ceva de-ale gurii, din resturi e făcută căsuța mea și nu am nici o bogăție pentru ce aveți voi nevoie.“ „Trebuie să găsești tu să-i dai ceva vrăjitorului, în schimbul culorilor. Bogăția ta e bunătatea ta, salvează-ne!“ au zis ei. „Bine, îi voi da chiar casa mea. Mă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cine îl deranjează, Pinocchio era în interior, iar Vrăjitorul, afară!... Da, și-au început să discute. Pinocchio a zis: „Îți dau acest dar în schimbul culorilor“. Iar Vrăjitorul a spus: „Mmm... Sunt de acord.“ „Dar cum se face că tu și căsuța ta, v-ați păstrat culorile?...“ „Păi pentru că mereu sunt vesel! Niciodată n-am fost certat, niciodată n-am fost trist și chiar nu am niciodată un coșmar, am doar vise frumoase și colorate! Și niciodată nimeni nu a fost
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
gândesc că ne-ai luat culorile. Îmi pare rău de tine că ai fost supărat și nefericit, pentru că tu nu aveai nici o culoare pe Muntele Pleșuv. Dar eu vreau să nu mai fii așa, nefericit, și îți fac un dar: căsuța mea colorată! Ai să vezi că o să-ți placă mult să stai în ea!... 7. Și Pinocchio plecă. Și a mers el o zi și o noapte, până a ajuns în sat. Și a văzut că totul era din
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
trist. În timp ce eu tastez la calculator această post-realitate literară sau postliteratură, Dragoș-Sebastian se ascunde în casa lui de sub masă și bocește încetișor. După un timp, mă aplec ca să mă uit la el și mă alungă Ce faci, plângi acolo, în căsuța ta? Plângi după Mihaela-Cosânzeana?... - Da... Îți pare rău că ai vândut-o Crabului zâmbitor pentru bani ca să-ți cumperi bomboane? - Da..., eu am vrut banii să-mi cumpăr bomboane, dar Mihaela-Cosânzeana să rămână la mine! Eu așa am vrut! Dar
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
de zăbală calul îndărătnic. Unde ne duci? — E o grotă la o jumătate de milă mai în față! îi răspunse Audbert, strigând, la rândul lui. Balamber, ajungând lângă el, scutură capul cu putere și îi arătă în fundul văii largi o căsuță din piatră, ce abia se vedea dintr-un pâlc de carpeni încovoiați de vânt. — Ce ai, ești orb? Uite, jos - strigă - casa, n-o vezi? Audbert se uită și se întoarse imediat spre el. — E mai bine s-o ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl obligă să coboare pe pantă, prin iarba înaltă, lovită de suflul necruțător al vântului. Tovarășii săi, împreună cu Audbert, îl imitară, deși Kayuk trebui să trudească binișor ca să tragă catârul în jos pe coasta aceea, sub plesnetele ploii. Ajunseră aproape de căsuță, dar nu găsiră pentru animale alt adăpost decât sub coroanele răvășite ale copacilor; era, totuși, mai bine decât nimic. în vreme ce tovarășii săi le legau de arbuști cât puteau de zdravăn, Balamber izbi cu piciorul în ușă, dând-o de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pline cu lichide suspecte, plante puse în tot felul de soluții, pulberi în cele mai diferite culori. Și coasa aceea mare, acoperită de rugină, bătută în cuie între pietrele peretelui netencuit. Nimeni nu vorbea. în vreme ce afară ploaia biciuia valea, în căsuță singurele zgomote erau pașii târșâiți ai femeii și clinchetul vaselor de sticlă din care Malaberga turna în oală substanțe misterioase; iar din fiertură ieșeau mirosuri înțepătoare și aburi unduitori. Sălașul sărăcăcios părea stăpânit de o atmosferă apăsătoare și aproape paralizantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
maluri uniforme, într-o lumină sură și rece de toamnă, spre apropiata prăpastie... Patruzeci de ani! Ce urât, ce vulgar sună cuvintele astea! Ce dospit! O firmă proaspătă, scrisă cu cerneală pe o hârtie cenușie, li- pită de geamul unei căsuțe, vestește că stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. Am intrat să-mi schimb sticla de la ceas, plesnită acum câteva zile. Haim Duvid, ceasornicar din Pașcani, și-a adus nevasta la băi și, ca să nu stea degeaba, își exercită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu știu pentru ce, o impresie sinistră și funebră), cu aghezmătarul din față, cupolă enormă, dizgrațioasă, pe jumătate îngropată în pământ, a unei catedrale urieșești scufundate, cu chiliile izolate, supărate una pe alta, Neamțu este călugăr, tot așa cum Agapia, cu căsuțele mici, dese și curate, cu biserica gătită, spilcuită - casă cu două sute de gospodine! - cu miniaturile ei de munți ai căror brazi i-ai putea număra (doamna V... susținea că sunt 518...), este călugăriță. În timpul verii, caracterul acestor mănăstiri este accentuat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că, în afara faptului că sunt scriitor, dețin o normă parțială la catedra de engleză a unui colegiu de fete din statul New York, în apropierea graniței cu Canada. Locuiesc singur (dar fără pisici, aș dori ca toată lumea să știe), într-o căsuță foarte modestă, ca să nu spun o coșmelie, plasată într-o pădure, la poalele versantului cel mai inaccesibil al unui munte. Cu excepția studenților, profesorilor și a chelnerițelor între două vârste, văd foarte puțină lume de-a lungul săptămânii lucrătoare sau al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
păianjen ce-și avea sălaș Într-o gaură neagră a vreunei galaxii Îndepărtate, de unde ieșea noaptea ca să-și potolească foamea ancestrală cu sufletele pierdute ale muritorilor, nu ca pe o făptură gingașă și nevinovată cum e melcul, care-și târăște căsuța dintr-un loc În altul. Bănuiala ei se-adeverea, Însuși oaspetele mărturisise că prin venele lui nu curge sânge, ci pucioasă. De altfel, aerul din Încăpere devenise pestilențial. Hainele Extraterestrului emanau un miros ca de chibrituri arse. Mașei Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dacă fumez aici? Spre uimirea mea Bangs a tresărit venind cu cafelele. — Oh, a zis, pe un ton oțărât de cedare, bine, da. De parcă fumul de țigară ar fi putut să facă și altceva decât să îmbunătățească calitatea aerului din căsuța lui împuțită. S-a întors în bucătărie ca să-mi aducă o farfurioară pentru scrum. Mi-am dat seama când am deschis pachetul că nu prea mai aveam țigări. Mi-am promis în gând să le economisesc cu grijă pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu fi Sfântul Ronald. — Crezi că mama ta mă va accepta? am întrebat-o pe Sheba. — Poftim? Sheba părea uimită. O, nu-ți face griji. Abia dacă te va vedea. Va fi mult prea ocupată să se ia de mine. „Căsuța“ doamnei Taylor în suburbiile Peebles-ului era de fapt un conac în stil georgian, cu câțiva acri de pământ în spate pe post de curte. Eu și Sheba eram în stradă și ne scoteam bagajele din mașină, când doamna Taylor și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
îmi hrănește cărțile, iar cărțile mele îmi influențează viața. În timp ce scriam acest roman, apele au preluat controlul. După o cercetare completă a tuturor lucrurilor ude, am găsit, în sfârșit, o cabană veche și fără curent electric în Lowman, Idaho, o căsuță așezată pe o creastă, între două râuri. Vreau să le mulțumesc soțului meu, Rob, și copiilor, Claire și Dean, pentru că m-au însoțit acolo cu entuziasm. În ceea ce-i privește pe cei din afara statului, îi sunt recunoscătoare, din nou, uimitoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dat seama că n-o lăsa inima să le rupă. Jinei îi plăceau lucrurile sălbatice. După ce Danny s-a născut, iar ea a absolvit facultatea de artă, Jina a folosit banii de pe asigurarea de viață a lui Zach ca să cumpere căsuța asta, un bungalow micuț, ca o idee apărută pe ultima sută de metri între căsoaiele renovate dimprejur. Prin preajmă nu exista nici un râu care s-o bântuie, dar vecinii din partea stângă au cheltuit optzeci de mii de dolari pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]