5,189 matches
-
Vrei să zici că nu vrei. Nu pot. Asta vreau să zic. — Adică nu vrei. — Bine, spuse fata. Fie ca tine. Păi, nu-i ca mine. Tare-aș vrea să fie. — Multă vreme așa a fost. Era devreme și În cafenea nu era nimeni, În afară de barman și de cei doi, care stăteau la o masă În colț. Vara se sfârșea și amândoi erau bronzați, așa că nu prea păreau la locul lor În Paris. Fata purta un costum de tweed, avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că nu era neapărat nevoie s-o ia. Nu știu ce să fac. Cât mi-aș dori să nu fi luat nici o boală. Nu știu de ce a trebuit să ia vreo boală. Omagiu Elveției PRIMA PARTE PORTRETUL DOMNULUI WHEELER ÎN MONTREUX În cafeneaua gării era cald și luminos. Mesele de lemn străluceau după ce fuseseră șterse și pe ele erau așezat coșulețe cu covrigei. Scaunele erau cioplite-n, lemn dar erau confortabile pentru că fuseseră folosite vreme Îndelungată. Pe perete era o pendulă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-i păsa deloc. Mai fusese În gara asta și știa că n-ar fi avut unde s-o ducă pe fată. Domnul Wheeler nu-și asuma vreun risc vreodată. PARTEA A DOUA DOMNUL JOHNSON POVEȘTEȘTE TOTUL LA VEVEY În cafeneaua gării era cald și luminos. Mesele străluceau după ce fuseseră șterse și unele erau acoperite cu fețe de masă roșii cu dungi albe. Pe celelalte erau fețe de masă albastre cu dungi albe și pe toate erau așezate coșulețe cu covrigei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se plimbe pe peron. Înăuntru se gândise c-o să-i mai aline din suferință dacă vorbește despre asta. Dar nu se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet era un pic cam prea cald. Luminile străluceau În mesele șterse. Pe ele erau coșulețe cu covrigei și suporturi pentru paharele de bere, ca să nu lase semne pe lemn. Scaunele erau făcute din lemn, dar erau uzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un om de știință din Vevey și pe un coleg de-al meu din Lausanne și amândoi au fost aleși. Cred că ar fi Încântați dacă l-aș propune pe căpitanul Lawrence. — E o idee minunată. Veniți des aici, la cafenea? — Aici Îmi beau cafeaua, după cină. — Predați la Universitate? — Sunt pensionat. — Eu aștept să vină trenul. Mă duc la Paris și din Havre o să merg cu vaporul până În State. — N-am fost niciodată În America. Dar mi-ar plăcea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o scânteie de Înțelegere acolo unde comportamentul impulsiv și reflexele primitive se aflau instalate comod. Moff se putea dovedi greu de cap exact când nu-ți doreai asta. Cum a fost atunci, Își aminti Harry, când erau amândoi Într-o cafenea din Stinson Beach, iar Harry Își exprimase clar interesul pentru proprietara cafenelei spunându-i lui Moff: „Ce ochi superbi. Iriși imenși căprui, cel puțin 14 mm diametru“ - Harry avea o obsesie cu ochii. Iar Moff răspunsese: „Zău? Nu remarcasem“. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aflau instalate comod. Moff se putea dovedi greu de cap exact când nu-ți doreai asta. Cum a fost atunci, Își aminti Harry, când erau amândoi Într-o cafenea din Stinson Beach, iar Harry Își exprimase clar interesul pentru proprietara cafenelei spunându-i lui Moff: „Ce ochi superbi. Iriși imenși căprui, cel puțin 14 mm diametru“ - Harry avea o obsesie cu ochii. Iar Moff răspunsese: „Zău? Nu remarcasem“. A doua zi Harry se Întorsese la cafenea și comandase ochiuri. Femeia fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
exprimase clar interesul pentru proprietara cafenelei spunându-i lui Moff: „Ce ochi superbi. Iriși imenși căprui, cel puțin 14 mm diametru“ - Harry avea o obsesie cu ochii. Iar Moff răspunsese: „Zău? Nu remarcasem“. A doua zi Harry se Întorsese la cafenea și comandase ochiuri. Femeia fusese prietenoasă, dar nu reușise să se apropie mai mult de ea; era ca unul dintre câinii de la adăpostul pentru câini găsiți care fug când le Întinzi mâna pentru că au fost bătuți de foștii stăpâni. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
când le Întinzi mâna pentru că au fost bătuți de foștii stăpâni. Dar Îl Încânta provocarea de a transforma creaturi sperioase În pupăcioși maniaci. O iei Încet, fără mișcări bruște, se instruise el. A doua zi, n-o mai găsise la cafenea. Aflase mai târziu că Moff o făcuse să-și dea imediat chiloții jos Întrebând-o dacă nu ar vrea să facă o plimbare cu motocicleta lui, o Harley pusă la punct. Apoi se plimbaseră cu motocicleta de-a lungul coastei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și trimiteți-mi o vedere când ajungeți la terapie intensivă“. Asta spusese cu câțiva ani În urmă când urcam la mănăstirea Taktsang din Bhutan. Ne-a spus asta de câteva ori și apoi a refuzat să meargă mai departe de cafenea. Dar acum mergea cot la cot cu toată lumea. Era totuși ciudat că se apucase să conjuge În franceză: „Je tombe de la montagne, tu tombes de la montagne...“. Timp de aproape o oră, grupul Își continuă Înaintarea poticnită. Când ajunseră la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu Ten years after, pentru toți bătrânii captivi de a pururi în sufletele noastre. Comisionarul Albert Camus, Mitul lui Sisif Capitolul I DACĂ RĂTĂCEȘTI DIMINEȚILE PRIN partea veche a acestui port balcanic, cu străduțele sale pietruite și întortocheate, pline de cafenele, băi turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă a unui oraș irevocabil înțepenit și, parcă de groaza unei catastrofe indefinite, părăsit de locuitori, refugiați cu toții în spatele pleoapelor închise, într-un ținut vecin cu neființa. într-una din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
impresioneze aparențele. Merită, săraca!" După dejun, într-o trăsură, cu Ioana și Viky, cu un pisoi mititel, numit în glumă pentru culoare locală Ahmed, am pornit spre mare. Cavarna: o singură stradă, cu prăvălii neînsemnate ținute de bulgari și câteva cafenele umile. Trăsura a întors spre stânga, și după patru kilometri de mers pe un drum pustiu, ușor înclinat, în fund, de la un timp cu linia albastră a mării, o moară, și apoi mititelul Cavarna-Port. Câteva magazii, câteva bordeie locuite de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care am căutat să o fac cât mai afectuoasă posibil și am plecat. La Cavarna am jucat cărți, cu soții Axente, m-am plimbat pe ulița principală, prin lumea multă de la ora șase seara, am băut o cafea la o cafenea pitorească și la urmă, aducîndu-mi aminte de tristețea Ioanei, i-am cumpărat prăjituri și fructe. Când m-am întors în port se făcuse noapte. În întuneric, magaziile apăreau sumbre și tăcerea profundă, aveai impresia că fantome foșnesc pe pietre. Ne
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în Cavarna minusculă?), iar noi voim ultima lui părere sau așteptăm efectul unei doctorii. Când voim să plecăm în sfârșit, constatăm că noaptea a venit de mult, găsim inutil să ne mai grăbim. Ne așezăm la o masă în fața unei cafenele, luăm o bere și câțiva mititei, iar un țigan spintecă aerul cu o melodie tărăgănată. Cântecul lui, cu toate că e fals, căzând peste sufletele noastre în veșnică emoție, în timp ce cerul se încovoaie miraculos cu stelele strălucitoare, pare plin de nostalgie. Obosiți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vreme la casa menajului Axente. Povestirile doamnei Axente au devenit de-a dreptul plictisitoare, iar tonul dezmierdat al domnului mă torturează. Am plecat cu Ioana și cu Roza în orășel și, ca să găsesc un mijloc de distracție, am intrat în cafenele, m-am amuzat la vitrinele sărăcăcioase. Am cumpărat tot ce mi s-a părut bun de mâncare, ca să avem provizii la mare. Am regretat lipsa oricărui mijloc de distracție, a vreunei petreceri populare sau măcar a unui cinematograf. La urmă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că suntem identici! Și alipindu-se de mine: Te iubesc, Sandule! În noaptea aceea n-am adormit decât târziu, atâtea preocupări m-au obsedat și așa de puternic se zbătea marea drept sub fereastră. Am întîlnit pe Hacik în ușa cafenelei lui Mihali. Are obiceiul să-mi puie ca primă întrebare: "Ce mai face duduia Viky?" Azi, ca să mai variez programul, i-am vorbit eu mai întîi despre Viky: "Știi că Viky a întrebat de dumneata. Spune ca îi e dor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ales, în partidul democrat al lui Antonio Maria da Silva, focarele de descompunere care duceau inevitabil Portugalia către dezagregarea finală. În tot cursul anului 1925 valul de ură și dezgust crește neîncetat. Se vorbea deschis, în case, pe stradă, în cafenele, de iminenta revoluție militară împotriva cabinetului Antonio Maria da Silva. În primăvara 1926, Guvernul încearcă să treacă prin Parlament legea Regiilor tutunului, ca să-și creeze câteva mii de posturi pentru clientela politică. Un formidabil scandal izbucnește în Cameră și în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care înțelegeau adevăratul sens al revoluției. Murias hotărăște în cea mai mare taină itinerariul generalului Gomes da Costa până la Porto. Care nu-i fu însă mirarea când, o jumătate de ceas în urmă, primul cunoscut care-i iese înainte la cafenea îi șoptește la ureche ora și stația la care trebuia să ia trenul generalul da Costa ca să proclame revoluția în Nordul țării! De abia are timp să se întoarcă acasă și să modifica itinerariul. Generalul Gomes da Costa va fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-și văd de treabă, de societăți care se îndeletnicesc cu educarea tineretului, de grupări profesionale, de opere de binefacere, - în care zeci de mii de portughezi continuă să muncească neîncetat, fără ca "opinia" lor să fi fost înregistrată până atunci de cafenelele și redacțiile Capitalei. Portugalia e o țară de plugari și pescari - și glasul acestor plugari și pescari nu se auzise până atunci în orașe, în, piețe publice. Zeci de mii de Portughezi străbăteau oceanele, schimbând mărfuri, înflorind ținuturi noi, adunând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
marginea realităților naționale și nu pot fi altceva decât jocuri infantile, mici tragedii familiare, sub ochiul vigilent al părinților". Salazar cerea seriozitate până și de la adversarii săi politici, care credeau că pot răsturna un regim revoluționar prin simple conjurații de cafenea... " Să privim calmi, dar cu fermitate, dezorientarea actuală să punem în apărarea interesului colectiv aceeași energie și hotărâre pe care alții o pun în interesul grupului sau partidului lor", sfătuise cândva Salazar (30 decembrie 1930). Acest îndemn la calm și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu Ten years after, pentru toți bătrânii captivi de a pururi în sufletele noastre. Comisionarul Albert Camus, Mitul lui Sisif Capitolul I DACĂ RĂTĂCEȘTI DIMINEȚILE PRIN partea veche a acestui port balcanic, cu străduțele sale pietruite și întortocheate, pline de cafenele, băi turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă a unui oraș irevocabil înțepenit și, parcă de groaza unei catastrofe indefinite, părăsit de locuitori, refugiați cu toții în spatele pleoapelor închise, într-un ținut vecin cu neființa. într-una din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu dânsul, dacă nu i s-ar fi părut utopic, căci el era mai mult critic și ironist, - și foarte puțin entuziast și capabil să se iluzioneze. Pe de altă parte, era ateu. Nu avea prieteni, ci numai cunoștințe de cafenea - la care nu se ducea acasă și care nu veneau la el. Cu acea parte din familie (mai toată) care nu avea nimic distins, nu era în legătură. Pricepea toate lucrurile și l-am auzit explicând fenomene naturale, din propria
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care le poseda. Tony Pavone zăbovise târziu după miezul nopții În oraș; Înciudat pe această neobișnuită zi de primăvara care-l făcu să renunțe la activitatea lui profesională fiind nevoit să-și Întrebuințeze orele libere În anturajul unor cunoscuți,la cafeneaua sa preferată din centrul orașului,Încercând să uite unele amintiri din trecut ce adesea ori revenea În imaginația sa.Timpul nefavorabil afectase oarecum bunul mers al lucrărilor de construcții din sub-ordinea Contratului Închieat.Graficul de lucrări planificat,nu mai putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]