2,949 matches
-
să îmi stăpânesc furia proaspăt descoperită, altfel eram în pericol să dau pe dinafară. Nu mi-a trecut prin cap să mă întreb unde aveam să stau; atâta vreme cât reușeam să găsesc vreun colțișor liniștit pentru mine, unde să mă pot calma și complace în explorarea rece și tăcută a urii mele proaspăt descoperite, îmi era de-ajuns. Se dovedi a fi mai ușor de zis decât de făcut: nu aveam nici un ban și nici o posibilitate de a face rost. Eram deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ofensată. ― În primul rând îl car eu! Adăugă aproape plîngînd: Nu plec fără Mirciulică! Acesta e ultimul meu cuvânt și sânt gata să suport toate consecințele! ― În regulă! interveni împăciuitor inginerul. Nu sîntem noi ăia care să despărțim doi prieteni. Calmați-vă, doamnă. Melania Lupu, cu ochii palizi, inundați de lacrimi, dădu recunoscătoare din cap. Dragu, clătinîndu-se ca un cocostârc bolnav, înalt cât ușa, o privea îngăduitor: "Nu-și dă seama de situație. E atât de copilăroasă! Norocul ei... Florence, în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să spui mulțumesc pentru masă și să te declari încîntat de orice ți se pune înainte. Se instalară amândoi în fotoliu. Melania scoase dintr-un ghem roșu două andrele, înfășură firul de lână pe deget și începu să tricoteze. ― Asta calmează nervii, dragul meu, și oferă în același timp un spectacol liniștitor. Da, acesta e termenul: li-niș-ti-tor. Îți face impresia că nu s-a petrecut nimic rău. Doi prieteni care stau la taclale într-o seară de toamnă. Afară plouă și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rândul viitor vei avea mai mult noroc. Capitulările nu seamănă între ele după cum nu seamănă nici victoriile. ― Încerc să sesizez nuanța. ― Cred că mai degrabă vrei să mă faci să trăncănesc, zâmbi trist Cristescu. Îți închipui că asta mă va calma. Nu-i același lucru să găsești de pildă un cadavru în Cișmigiu și să clasezi dosarul pentru că n-ai reușit să-l prinzi pe criminal, sau să duelezi la lumina zilei cu Melania Lupu și ea să te facă knock-out
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
E un joc de societate... ― Cretin! ― Totul c să treacă noaptea. Ziua e altfel. Depinde numai de noi... ― De unul din noi! Dacă e cuminte... Grigore Popa dădu din mână iritat: ― Lasă-mă să vorbesc! Sculptorul îi privea fix. Se calmase, dar umerii încă îi tremurau. ― Ce presimțire mai ai? ― Hm, poate că nu-i presimțire. Ceva ciudat, oricum... Melania Lupu strânse din pleoape și-și duse ostentativ mâinile mici la urechi. Grigore Popa continuă netulburat, cu ochii înfipți în dușumea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dracu' a făcut-o? Explică-mi! Bătrâna își masa tâmplele. Nu răspunse. ― Explică-mi! urlă Matei. ― Nu trebuie să strigați. ― Mai există cineva în casă? Ăla auzea pași, eu îi simt răsuflarea. ― Pentru că sînteți obosit. Dacă ați încerca să vă calmați... ― Cum dracu' ai reușit să ne aiurești? Sau o mai fi într-adevăr cineva... Simt o respirație ciudată... ― Copilării! Sîntem singuri. Tot atât de singuri pe cât pot fi doi oameni. Sculptorul se aruncă într-un fotoliu. Dinții îi clănțăneau: ― Valerica avea dreptate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
furt prin smulgerea obiectului, nici o singură ceartă cu focuri de armă și cuțite, nimic altceva decât această după-amiază luminoasă, nici rece, nici caldă, o după-amiază care pare să fi venit pe lume pentru a satisface toate dorințele și pentru a calma toate neliniștile. Dar nu și îngrijorarea sau, pentru a fi mai literar, neliniștea interioară a primarului. Ceea ce simte el, și poate că, printre toți acești oameni care trec, este singurul care simte așa ceva, este un fel de amenințare plutind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o seară Înainte de data la care Hunter urma să vină acasă. Aici Îi place lui Tinsley să vină când e vorba de o „petrecere a paranoicelor“, cum Îi zice ea. Crede că locul are efect calmant. Într-adevăr, nimic nu calmează mai mult decât cufundarea Într-unul dintre fotoliile Îmbrăcate În catifea roșie de la Carlyle și nici nu există priveliște mai liniștitoare decât aceea oferită de un chelner octogenar Îmbrăcat cu jachetă albă, cu un șervet din olandă albă aruncat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
decât aceea oferită de un chelner octogenar Îmbrăcat cu jachetă albă, cu un șervet din olandă albă aruncat peste brațul stâng exact la 90 de grade. Numai că În seara aceea simțeam că nimic nu ar fi putut să-mi calmeze sentimentul de anxietate crescândă. Singurul lucru care mă mai Înveselea cât de cât În seara aia erau ținutele lui Lauren și Tinsley. În ziua aceea Își făcuseră de cap la Chanel. Tinsley venise cu niște pantaloni de golf și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de la Hunter, care mă Întreba unde sunt, dar nu l-am sunat Înapoi. Mă simțeam groaznic de vinovată, dar Lauren avea dreptate. Nu puteam să vorbesc cu el până ce nu Îmi dădeam seama cum stau lucrurile, până ce nu mă mai calmam. „Dar cum oare“, mă Întrebasem pe când despachetam valijoara În camera de hotel, „cum oare mă voi calma vreodată În legătură cu nenorocirea asta? Oare se mai liniștește cineva după așa ceva? Cum o să-mi șterg din minte imaginea Sophiei purtând la gât colierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vinovată, dar Lauren avea dreptate. Nu puteam să vorbesc cu el până ce nu Îmi dădeam seama cum stau lucrurile, până ce nu mă mai calmam. „Dar cum oare“, mă Întrebasem pe când despachetam valijoara În camera de hotel, „cum oare mă voi calma vreodată În legătură cu nenorocirea asta? Oare se mai liniștește cineva după așa ceva? Cum o să-mi șterg din minte imaginea Sophiei purtând la gât colierul acela? Cum de mă Înșelasem atât de rău În privința lui Hunter? Nu spusese oare Phoebe odată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
puteam spera să obțin. Să o fac să înțeleagă că eram alături de ea, că credeam în ea și că situația probabil nu era atât de proastă pe cât i se părea ei. Dar zâmbetul îmi arăta că măcar începuse să se calmeze și, continuând să vorbesc, am îndepărtat-o încet de la subiectul în discuție, știind că cel mai bun medicament era să o fac să uite de Terrence o vreme, să o împiedic să mai rumege aceeași problemă care o obseda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
englezoaice cu degetul, și intră cu toții în cămăruța mea să mă percheziționeze. Mi se suie sîngele la cap și mă reped la scorpia anglo fonă, o iau de guler și îi strig în față : „Nu fumez, cucoană, mă droghez !”. Se calmează brusc : „Oh, sorry !”, se scuză ea, apoi pleacă amîndouă la ele în cameră. Să fumezi e un afront public ; să te droghezi, it’s privacy. „Au spus că fumați...”, zice și polițistul, apoi pleacă și el, dînd din umeri. Rămîn
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a mirat el. — Nu se înțelege nimic. Trebuia să vorbești despre x. — Păi, asta am vrut să spun și eu ! a început el să se enerveze. Oi fi vrut tu, dar nu ți-a ieșit - am încercat eu să mă calmez. — și ce, n-ați înțeles ? nu s-a mai putut el abține. Ceva ceva am înțeles eu. Dar acesta este un examen la care contează ceea ce spui, nu ceea ce ai vrea să spui. Uite ce e, dacă mergi la un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
parale!“ Papa a replicat, serios, cum e el în orice situație: „Domnule, vă rog, nu sunt actor, ci medic!“ A adăugat că plămânii îi sună puțin înfundat, e foarte palid, dar boală serioasă nu-i găsește. Atunci bărbatul s-a calmat și i-a spus că vrea să fumeze, papa, care e contra acestui obicei, i-a adus totuși tutun fin și foiță de pe masa lui Costache, dar zice că, după o căutătură sălbatică, arestatul i-a întors pur și simplu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cerți cu străinii? Femeile își reeducă bărbații, apoi le reproșează că nu mai sunt ca la început. Gelozia - această stafie a iubirii. De multe ori între dragoste și căsătorie nu există nici un grad de rudenie. După o vreme, sărutul conjugal calmează. Iubirea poate fi circumscrisă magiei. Toți filozofii sunt îndrăgostiți. Unii pretind că și reciproca e valabilă. Și în iubire câștigă cel care știe să dăruiască. Don Juan a practicat tactica sufletelor pârjolite. Artiștii au nevoie de dragoste. Cum să zbori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
neînfășat. Nu vă grăbiți ! Haosul oricum așteaptă. Încet - încet, timpul transformă trupul în șandrama, iar iubirea în ironie. La pensie ne rătăcim prin codrii marilor regrete. Viața nu stă pe loc. intră mereu într-o nouă etapă. La maturitate, sărutul calmează. Medicul mi-a mai dat șase luni de trăit, pentru că nu-i achitasem factura. Fiecare cimitir este o Axis Mundi. Paie, rămurele și lut adună mulți scriitori. Puțini dintre ei însă reușesc să însăileze un cuib ceva mai rezistent la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În numai câteva decenii, ideile avangardiste ajung prejudecăți. Trecerea în mileniul al treilea mi s-a părut o șampanie banală și călduță. Timpul mută zgura de pe o glorie pe alta. Procreația la om reprezintă speranța spre eternitate. Scriu ca să mai calmez dușmănia timpului. Magma timpului curge. Deseori ca fluviile de câmpie, uneori - ca cele de munte. Eu și cu timpul suntem chit. Nu am făcut mare lucru unul din celălalt. Maestrul îmbătrânește frumos polemizând cu foștii săi ucenici. Prezentul încearcă o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care, în ciuda atâtor eforturi, încă nu putea scăpa. În ciuda gerului de afară, ieși în balcon să fumeze. Nu avea de gând să-și afume soția și cei trei copii care se jucau liniștiți în camera lor. După primul fum se calmase. Acum putea gândi în voie. Nu-i ieșea totuși din minte moartea tragică a fostului său prieten. Oare cu el nu se putea întâmpla același lucru? A fost el oare mai deștept și Mișu mai prost? În ce constă diferența
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
clipe fruntea, dar renunță indiferent. Un fâșâit în apropiere, îi atrage atenția... era un motan sălbatic mare și voinic - dușmanul său de moarte. Pornește, după miros, în urmărirea lui... motanul dispare într-o vizuină de viezure. Râsul renunță și se calmează; își pune capul pe labe, ochii îi ard strălucitor în întuneric, apoi, coboară povârnișul rîpos. Noaptea tainică înainta... lupii încetară să mai urle. Căpriorii treceau la adăpat, prin apropierea lui Anton. Chemarea înăbușită a unei cucuvele, din vârful unui gorun
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i se întunece dreapta judecată, aruncându-l în îndelungi stări de delir și de visare bolnavă. 1 Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. 50 Rareș Tiron Tocmai din aceste motive, într-o seară, cu niciun chip el nu putea să se calmeze și să adoarmă, iar pulsația continuă a neliniștii sale nervoase îl determină să delibereze din nou, în forul său interior, astfel: „Trupul meu refuză somnul, mă lasă, fără încetare, să mă chinui, iar mintea mea refuză adesea judecata. De ce, oare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să mănânce fotografii, că nici nu mai vorbise câteva zile cu mama. Avea cusurul acesta, de a sta timp îndelung mânioasă, ceea ce trăda un mare orgoliu. Scopul muțeniei era să-și impună ea punctul de vedere în fața celorlalți. După ce se calmase, mătușa luase repede decizia să-i spună mamei: Să știi că ție îți seamănă Pruncu'. Numai că tu nu iubeai poze ca el. Tu iubeai florile. Atâta le miroseai, fată scumpă, până le mâncai. Băgai în gură petală cu petală
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un kilometru distanță. întinse pânza de cort peste animale și peste omul care nu mai era decât o povară în plus, se asigură că totul era în ordine și continuă drumul pe jos, fără grabă, făcând un efort ca să se calmeze și să nu-și risipească puținele forțe, cu toate că ar fi dorit s-o ia la fugă ca să ajungă cât mai repede. După două sute de metri nu mai avu nici o îndoială: pata albă ce se profila pe alba întindere era cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mamei lui Ucu mâna la gură, ca să-i tacă tranca, așa de tare l-am mușcat de picior, încât a urlat de parcă l-ar fi călcat acceleratul. Noroc de colonel care, cu tact, ne-a făcut pe toți să ne calmăm, iar soldatul care mă păcălise seara, cu țigările, și-a mai încercat încă o dată norocul, încercând să mă scoată din apartament, nu înainte de a căpăta recompensa colonelului "liber o zi și-o noapte, dacă mă scapi de el" iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
era, hă-hă, mare, nu un țâștifâști, ca acum! O altă fătare s-a soldat cu doar patru purcei. Atunci, o altfel de glumă, a fost azvârlită pe numele și pe fruntea lui Ion și a Ioanei. Dar, împăciuitorist, i-a calmat pe toți, tot cu un fel de glumă: lasă, bre, că, și organismul ăla, reproducător, trebuie să se mai refacă, să-și mai întărească puterea de procreere. C-o fi fost așa, că n-o fi fost, nimeni nu poate
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]